Ion de Liviu Rebreanu
Romanul "Ion este o specie a genului epic in proza, de mare intindere, cu actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narative organizate prin alternanta sau inlantuire, cu o intriga ampla si complicata.
Personajele sunt numeroase, de diverse tipologii, dar bine individualizate, angrenate in conflicte puternice.
Principalul mod de expunere este naratiunea iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect din propriile fapte, ganduri si vorbe cu ajutorul dialogului.
Perspectiva narativa defineste punctul de vedere al naratorului omniscient si omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. Perspectiva temporala este reala si cronologica bazata pe povestirea faptelor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, deschis, al satului Pripas si unul imaginar inchis, al trairilor interioare din sufletul personajelor.
TEMA :
Romanul este o monografie a realitatilor satului ardelean din secolul XX, ilustrand evenimente importante din viata omului, obiceiuri, relatii de familie, destine.
Conflictul central il constituie lupta apriga pentru avere, intr-o lume in care statutul social al omului este stabilit in functie de pamantul sau starea materiala a fiecaruia.
INCIPITUL simetric finalului, este realizat prin descrierea drumului spre satul Pripas. La intrarea in sat "te intampina o cruce pe care e rastignit Hristos, cu fata spalata de ploi".Imaginea lui Iisus Hristos este reluata simbolic nu numai la inceputul romanuluici si in desfasurarea actiunii, sugerand destinul tragic al lui Ion si al Anei, viata tensionata ale celorlalte personaje.
EXPOZITIUNEA :
Actiunea romanului incepe cu prima parte "Glasul pamantului" unde se fixeaza timpul si spatiul in care vor avea loc evenimetele, intr-o zi de duminica in satul Pripas, cand toti locuitorii se aflau adunati la hora traditionala in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea.Nu lipsesc nici intelectualii, invatatorul Herdelea, preotul Ioan Belciug, primarul, naratorul omniscient, adunand la un loc numeroase personaje ale romanului.
Ion protagonist al romanului joaca someșa cu Ana a lui Vasile Baciu, iar cand muzica se opreste o urmareste cu o privire stranie. Ion o iubea pe Florica, fata vaduvei lui Maxim Oprea, insa aceasta era saraca, pe cand Ana avea pamanturi, case vite. De aceea Ion ii face curte Anei, pe care o cheama sub un nuc si o asculta cum se plange de faptul ca tatal sau vrea sa o marite cu Vasile Bulbuc.
Un prim conflict exterior mocnit intre George si Ion izbucneste la carciuma lui Avrum, unde cei doi se iau l abataie. Incordat la maxim, Ion este nerabdator sa se insoare cu fata lui Vasile, dar acesta nu vrea sa i-o dea cu nici un chip. Dupa tocmeli si amenintari, Vasile consmite sa-i dea pe Ana si zestrea pamanturile si casele, astfel incat conflictul se stinge. Nunta are loc de Paste si tine trei zile dupa obicei.
Partea a II-a a romanului "Glasul iubirii", sugereaza cealalta patima a lui Ion, care nu-i da pace, tanjirea dupa Florica ii arde sufletul de suferinta.Pamantul obtinut de la Vasile il facuse țanțoș, vorbea mai apasat cu oamenii. dar socrul sau il pacaleste si ii da numai cinci loturi, refuzand sa-i faca acte pe ele. Din acest moment viata Anei devine un cosmar, fiind batuta si alungata atat de sot cat si de tata. In aceasta atmosfera tensionata Ana naste pe camp chiar in ziua de Sfantul Petru si copilul este botezat Petre.
Nunta fastuoasa a lui George cu Florica are loc in noua casa a mirelui. Evenimentul reaprinde in sufletul lui Ion dorinta nestapanita a iubirii. La scurt timp Ana se spanzura in grahd iar Ion se simte eliberat si atentia lui se indreapta spre Florica.
DEZNODAMANTUL este anticipativ, intrucat Ion scapat de Ana, este din ce in ce mai nestapanit in iubirea pentru Florica, il viziteaza des pe George, prefacandu-se ca e prieten cu el. George vine acasa pe neasteptate, aude zgomote, ia sapa, izbind la intamplare, fara sa vada nimic. Simte ca fierul a patruns in ceva moale, apoi mai loveste o data si cand loveste a treia oara a fost sigur ca l-a omorat.
Autorul propune pentru sfarsitul patimasului Ion, o crima savarsita cu o unealta agricola ce-i fusese atat de draga autorului. In celalalt plan narativ, locul central il ocupa damilia Herdelea, iar planurile secundare sunt conturate de comunitatea si fruntasii din sat, de preot, de oficialitatile statale, naratori, judecatori, profesori.
Planurile epice se influenteaza reciproc, in functie de relatia lui Ion cu celelalte personaje, necazurile lui Herdelea sunt pricinuite de atitudinea ostila a preotului si de tradarea lui Ion.
Finalul inchis al romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea sfintirii noii biserici, la care participa episcopul si protopopul.
Fetele si flacaii satului, imbracati in haine de sarbatoare, jucau someșana in batatura vaduvei lui Maxim Oprea, iar intelectualii participa la banchetul organizat in scoala golita de banci.
descărcare fișier...