Metodele de învățământ
Sunt o componenta importanta a strategiilor didactice dar si a tehnologiei didactice, reprezinta sistemul de cai, procedee, tehnici, mijloace adecvate de instruire, care asigura desfasurarea si finalizarea de performanta si eficienta a proces de invatamant .
Metodele de invatare se clasifica in:
- Metode clasice(traditionale): expunerea, conversatia, demonstratia intuitiva, lectura (studiul cu cartea)
Au aparut altele noi: dialogul, demonstratia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale, experimentul
- Metode moderne: descoperirea, problematizarea, modelarea, simularea, asaltul de idei, studiul de caz
- Metode de predare: prelegere, demonstratie, conversatie, evaluarea.
- Metode de invatare care servesc mai mult celui educat: studiul cu cartea, studiul individual, descoperirea, exercitiul
- Metode de predare-invatare: predarea-invatarea in echipa, experimentul, asalt de idei (brainstorming), simularea.
- Metode de evaluare: probe scrise-orale, practice, teste docimologice.
- Metode active: experimentul, exercitiul, studiul de caz.
- Metode de cunoastere directa: observatia, experimentul, studiul de caz
- Metode de cunoastere indirecta: demonstratia intuitiva, modelarea, simularea.
- Metode de cercetare: observatia, experimentul, convorbirea, chestionarul, metoda statisticii-matematice, analogia, inductia, deductia, asaltul de idei, studiul de caz
1) Metode verbale:
-metoda expunerii continue si sistematice: povestire, explicatie, prelegere;
-conversatia (catehetica si euristica);
-dezbaterea si problematizarea, metoda asaltului de idei, munca cu manualul, citirea explicatia, metoda invatarii programate.
2) Metode intuitive:
- observatia independenta
- demonstratia
- modelarea
3) Metode active:
- exercitiul,
- lucrarile de laborator,
- algoritmizarea
- invatarea prin descoperire
- invatarea prin cercetare.
4) Metode de simulare:
- jocul didactic
- invatarea prin dramatizare (joc de rol)
- invatarea pe simulator
5) Metode de verificare si apeciere:
- verificare orala
- verificare scrisa
- verificare practica
- examen
METODELE VERBALE
EXPUNEREA
Metoda complexa de comunicare sistematica si continua a cunostintelor dintr-un anumit domeniu de specialitate. Se realizeaza prin limbaj oral. Forma traditionala bazata pe monologul profesorului are o serie de dezavantaje: ora e monotona, elevul ajunge la plictiseala, pasivitate, inhibitie. Pentru a elimina aceaste dezavantaje limbajul se combina cu demonstratia intuitiva, mijloace audio-vizuale, logico-matematice,etc.
Forme ale expunerii:
- povestirea didactica, descrierea, explicatia, prelegerea.
Povestirea e forma de expunere cu caracter plastic-intuitiv, care sporeste valoarea comunicarii, mai ales la elevii de varsta mica. Povestirea trebuie sa fie inchegata, continutul ei sa prezinte fapte concludente. Specific povestirii e apelul la ratiune dar si la afectivitate.Este potrivita claselor mici, iar la gimnaziu si liceu se foloseste de regula la disciplinele socio-umane.
Descrierea e o forma a expunerii prin care se prezinta caracteristicile unui obiect, proces, fenomen. Se bazeaza pe observatie intuitiva, dar se si poate dirija aceasta observare.
Explicatia e forma de expunere care urmareste sa clarifice, sa lamureasca si sa asigure intelegerea semnnificatiilor, principiilor, cauzelor, care definesc obiectele, fenomenele, procesele. Specific ei e apelul la ratiune.
Prelegerea e forma de expunere complexa, cu un caracter abstract si un nivel stiintific inalt, care ofera posibilitatea comunicarii unui volum mare de informatii, intr-o unitate de timp de regula 2 ore didactice. Foloseste descrierea si explicatia, imbinata cu cu modalitatile de demonstratie intuitiva, logico-matematice, specifice predarii fiecarei discipline de invatare.
Are formele:
-prelegere magistrala
-prelegere dialog
-dezbatere
-discutie (imbina comunicarea orala cu conversatia didactica, intrebari-raspunsuri, se afla si punctul de vedere al elev), prelegerea cu demonstratii vii si aplicatii (imbina mesajele orale cu cele intuitive sub dirijarea profesorului cu participarea efectiva a elevilor ).
CONVERSATIA
Metoda care vehiculeaza cunostintele prin intermediul dialogului (intrebare-raspuns), discutiilor, dezbaterilor.
Forme:
- conversatia catehetica are la baza invatarea mecanica, pe de rost. E specifica evului mediu. Azi se foloseste doar in cazuri limita cand trebuie memorata o formula empirica, anii de nastere a unor personalitati.
-conversatia euristica e o forma bazata pe invatare constienta folosind dialogul. Socrate a folosit dialogul euristic ca un proces de descoperire. Metoda euristica ofera elevului posibilitatea de a descoperi si a intelege singur cunostintele ce trebuie sa le invate si apoi le reproduce in forma libera personala avand grija sa se respecte adevarul stiintific.
Dezbaterea - e o forma eficienta de conversatie. Se caracterizeaza prin schimbari de pareri pe baza unei analize aprofundate asupra unei probleme stiintifice sau practice, incheiat cu anumite deliberari, omologate de profesor.
Intrebarile
-sa se refere la materia predata,
-sa fie clare, concise, corect gramatical si stiintific
-sa stimuleze gandirea, spirit critic, creativ
-sa nu contina raspunsul,
-sa nu duca la raspunsuri monosilabice,
-sa nu fie cursa,
-intrebari ajutatoare, suplimentare
-sa nu fie mai multe intrebari in una singura.
Raspunsurile
-clare, inteligibil, constiente, complete, sub forma de scurte expuneri, individuale nu cor, timp rational de gandire, elevul sa nu fie intrerupt, sa fie urmarite si apreciate obiectiv.
DEMONSTRATIA DIDACTICA
E modalitatea de a cunoaste adevarul stiintific prin prezentarea, observarea obiectelor, fenomenelor, proceselor, studiate, adica de instruire prin intermediul mijloacelor de invatare naturale, sau in stare de substitut (machete, mulaje, imagini), anumite imbinari cu instrumentele logico-matematice.
Forme:
-demonstratia cu ajutorul mijloacelor didactice naturale sau din procesul de productie (scule, aparate, dispozitive)
-demonstratia cu ajutorul mijloacelor didactice de substituire (obiectuale, grafice, audio-vizuale)
-demonstratia cu ajutorul expunerii didactice.
Orice demonstratie trebuie pregatita de profesor dinainte, se imbina observatia dirijata cu obs independenta. Se poate realiza si in vizite, excursii.
MODELAREA
E modalitatea de studiere a unor obiecte, fenomene, procese, prin intermediul unor copii materiale si ideale, denumite modele.
Tipuri de modele:
-materiale (relativ similare, miniaturale )
-materiale iconice (fotografia, desen, scheme, schite, diagrame)
-materiale ideale (logico-matematice: concepte, ratiuni, judecati).
PROBLEMATIZAREA
Modalitatea de a crea in mintea elevului o stare conflictuala intelctuala pozitivia, determinata de necesit cunoasterii unui fenomen, obiect sau proces sau a rezolvarii unei probleme.
Tipuri de problematizari:
- intrebari problema: se refera si produc o stare conflictuala de regula in abordarea unei chestiuni (se folosesc la verificarile curente, examene, seminarii);
- problema –produce un conflict intelectectual mai complex, are anumite dificultati de aflare;
- situatia problema –produce o stare conflictuala puternica si complexa, include un sistem de probleme teoretice sau practice.
Etapele problematizarii:
1)crearea (alegerea) tipului de problematizare
2)reorganizarea fondului aperceptiv, dobandirea de noi date si restructurarea datelor vechi cu cele noi intr-un sistem unitar cerut de rezolvarea tipului de problematizare
3)stabilirea variantelor informative sau actionale de rezolvare si alegerea solutiilor optime
4) verificarea experimentala a solutiilor obtinute –daca e cazul.
METODE ACTIVE
1.EXERCITIUL
Se foloseste la toate clasele si la toate obiectele, mai ales cele care formeaza deprinderi si priceperi. Consta in repetarea unei actiuni in vederea atingerii unui scop.
Tipuri de exercitii:
1)introductive(calcul oral)
2)de baza (contribuie la formarea priceperi si deprinderi)
3)cu caract creator.
Conditiile privind efectuarea de exercitii:
-trebuie sa fie clar scopul, performanta urmarita, sa se previna formarea unor deprinderi eronate, sa fie urmarita corectitudinea, prezenta controlului si autocontrolului, realizarea unor exercitii variate, interesante in raport cu continutul.
2.LUCRARILE DE LABORATOR
- constau in reactualizarea teoriei (se repeta teoreme), se precizeaza sarcina (se dau indrumari precise), lucreaza elevii, se analizeaza rezultatele, imbin teoria cu practica, trebuiesc luate masuri de prevenire a accidentelor
3. LUCRARILE PRACTICE
- se realizeaza in atelier
-constau in prezentarea sarcinilor, explicarea si demonstrarea pe baza lucrarii de efectuat, se efectueaza dirijat lucrarea, prezentarea si aplicatiile lucrarii.
4. ALGORITMIZAREA
-consta in folosirea unor algoritmi (insiruire de pasi)
exemple: analzele literare, gramaticale, cmmdc.
-algoritmii trebuie sa fie dedusi logic, sa-i antrenam pe elevi sa deduca ei algoritmul.
5.INVATAREA PRIN DESCOPERIRE
Forma de invatare prin care elevul descopera lucruri noi.
Consta in:
-se dau cateva sarcini (sa se completeze tabelul), sa contina ceva nou
-sa se foloseasca manualul in aceasta etapa elevul sa dispuna de surse de informare: manual, planse, atlase)
-elevul sa dispuna de priceperi si deprinderi, o anumita tehnica a muncii cu cartea, a muncii intectuale.
-cea mai mare parte a orei e munca independenta.
-Se analizeaza si se completeaza rezultate.
6.INVATAREA PRIN CERCETARE
Se dau elevilor anumite sarcini de cercetare a unor fenomene, obiecte sau procese, se dau indicatii si bibliografie. Elevii realizeaza un referat, eseu. Se poate lucra individual sau in echipe. Se expun clasei si se discuta.
METODE DE SIMULARE
Forme:
1) JOCUL DIDACTIC
-„la magazin” invata sa calculeze, are si influenta morala,
„ghidul si vizitatorii” la limba straina - se simuleaza in grad sporit procese psihice, mobilizeaza intelectul.
2)INVATAREA DRAMATIZATA
-se imprumuta procedeele artei dramatice;
-citire pe roluri, povestire dramatizata etc.
3)INVATAREA CU OPONENT
Exista doua cadre didactice de aceeasi disciplina la ora, se insista la anumite aspecte.
4) INVATAREA PE SIMULATOARE
-la scoala de soferi, la piloti, e mai periculoasa, mai economica, mai productiva