Soarele şi broaştele
S-a însurat cu mare alai un Crai strain Si lumea si-neca amaru-n vin. Esop spunea, în soapta, ca gloata e natânga Si râde si petrece-n loc sa plânga. În vremea de demult, slavitul Soare Se hotarâse si el sa se-nsoare. Dar bastinasii baltilor, în cor, Se tânguiau de zor:
Au ce te faci, au ce te faci cu pruncii lor?
Un singur Soare uneori ne coace,
Dar cu vreo sase-sapte ce ne-om face?
Se plânsera Ursitei ca nu mai e de trai:
Când Sorii vor porni cu-atât alai
Si-n vâlvataia lor vor arde zarile,
Secând pe loc si baltile si marile,
Pieri-va broscarimea si micii brotacei! Ca broaste, judecau cu mult temei.