Anna

Ursul pacalit de vulpe - 

Era odata o vulpe vicleana, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreaga dupa hrana și nu gasise nicairi. Facandu-se ziua alba, vulpea iese la marginea drumului și se culca sub o tufa, gandindu-se ce sa mai faca, ca sa poata gasi ceva de mancare.

Șazand vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea radica puțin capul și, uitandu-se la vale, în lungul drumului, zarește venind un car tras de boi.

– Bun! gandi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndata iese de sub tufa și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moarta.

Carul apropiindu-se de vulpe, țaranul ce mana boii o vede și, crezand ca-i moarta cu adevarat, striga la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țaranul vine spre vulpe, se uita la ea de aproape și, vazand ca nici nu sufla, zice: Bre! da cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti! ce frumoasa cațaveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicand așa, apuca vulpea de dupa cap și, tarand-o pana la car, se opintește ș-o arunca deasupra peștelui. Apoi striga la boi: „Hais! Joian, cea! Bourean”. Boii pornesc.

Țaranul mergea pe langa boi și-i tot îndemna sa mearga mai iute, ca s-ajunga degraba acasa și sa ieie pelea vulpii.

Însa, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. Țaranul mana, carul scarțaia, și peștele din car cadea.

Dupa ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, bine…șor! sare și ea din car și, cu mare graba, începe a strange peștele de pe drum. Dupa ce l-a strans gramada, îl ia, îl duce la bizunia sa și începe a manca, ca ta…re-i mai era foame!

Tocmai cand începuse a manca, iaca vine la dansa ursul.

– Buna masa, cumatra! Ti!!! da ce mai de pește ai! Da-mi și mie, ca ta…re! mi-i pofta!

– Ia mai pune-ți pofta-n cuiu, cumatre, ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Daca ți-i așa de pofta, du-te și-ți moaie coada-n balta, ca mine, și-i avea pește sa mananci.

– Învața-ma, te rog, cumatra, ca eu nu știu cum se prinde peștele.

Atunci vulpea ranji dinții și zise: Alei, cumatre! da nu știi ca nevoia te duce pe unde nu-ți e voia și te-nvața ce nici gandești? Asculta, cumatre: vrei sa mananci pește? Du-te desara la baltoaga cea din marginea padurei, vara-ți coada-n apa și stai pe loc, fara sa te miști, pana despre ziua; atunci smuncește vartos spre mal și ai sa scoți o mulțime de pește, poate îndoit și-ntreit de cat am scos eu.

Ursul, nemaizicand nici o vorba, alearga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurei și-și vara-n apa toata coada!

În acea noapte începuse a bate un vant race, de îngheța limba-n gura și chiar cenușa de sub foc. Îngheața zdravan și apa din baltoaga, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputand de durerea cozei și de frig, smuncește o data din toata puterea. Și, sarmanul urs, în loc sa scoata pește, ramane far de coada!

Începe el acum a mornai cumplit ș-a sari în sus de durere; și-nciudat pe vulpe ca l-a amagit, se duce s-o ucida în bataie. Dar șireata vulpe știe cum sa se fereasca de mania ursului. Ea ieșise din bizunie și se varase în scorbura unui copac din apropiere; și cand vazu pe urs ca vine far de coada, începu a striga:

– Hei cumatre! Dar ți-au mancat peștii coada, ori ai fost prea lacom ș-ai vrut sa nu mai ramaie pești în balta?

Ursul, auzind ca înca-l mai ie și în ras, se înciudeaza și mai tare și se rapede iute spre copac; dar gura scorburei fiind stramta, ursul nu putea sa încapa înlauntru. Atunci el cauta o creanga cu carlig și începe a cotrobai prin scorbura, ca sa scoata vulpea afara, și sa-i deie de cheltuiala… Dar cand apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: „Trage, nataraule! mie nu-mi pasa, ca tragi de copac…” Iar cand anina carligul de copac, ea striga: „Valeu, cumatre! nu trage, ca-mi rupi piciorul!”

În zadar s-a nacajit ursul, de-i curgeau sudorile, ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.

Și iaca așa a ramas ursul pacalit de vulpe!

  
Anna
#1

                               Ursul pacalit de vulpe de Ion Creanga (varianta adaptata)

      

        Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă duă hrană și nu găsise nicăieri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare.

         Șezând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea ridică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi.

– Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă.

        Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, striga la boi: -Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând că nici nu sufla, zice: -Bre! da cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti! ce frumoasă cațaveică am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoi! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește și o aruncă deasupra peștelui. Apoi striga la boi: „-Hăis! Joian, cea! Bourean”. Boii pornesc.

          Țăranul mergea pe lângă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute, ca să ajunga degrabă acasă și să ia pielea vulpii.

      Însă, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. Țăranul mâna, carul scârțaia, și peștele din car cădea.

       Dupa ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, bine! sare și ea din car și, cu mare graba, începe a strange peștele de pe drum. Dupa ce l-a strans grămadă, îl ia, îl duce la vizuina sa și începe a mânca, ca tare-i mai era foame!

        Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.

– Bună masă, cumatră! Tii!!! da ce mai de pește ai! Dă-mi și mie, ca taare mi-i poftă!

– Ia mai pune-ți pofta-n cuiu, cumetre, ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ți-i așa de poftă, du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci.

– Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele.

        Atunci vulpea rânji dinții și zise: Alei, cumetre! da nu știi că nevoia te duce pe unde nu-ți e voia și te-nvață ce nici gândești? Ascultă, cumetre: vrei să mănânci pește? Du-te diseară la băltoaca cea din marginea pădurei, vâră-ți coada-n apă și stai pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate îndoit și-ntreit de cât am scos eu.

      Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaca din marginea pădurei și-și vârâ-n apă toată coada!

      În acea noapte începuse a bate un vânt rece, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoaca, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozii și de frig, smucește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoata pește, rămâne făr de coadă!

      Începe el acum a mormăi cumplit și-a sări în sus de durere; și-nciudat pe vulpe ca l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mănia ursului. Ea ieșise din bizunie și se vărăse în scorbura unui copac din apropiere; și cănd văzu pe urs c vine făr’ de coadă, începu a striga:

– Hei cumetre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom și-ai vrut să nu mai rămâie pești în baltă?

      Ursul, auzind că încă-l mai ia și în ras, se înciudează și mai tare și se repede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, și să-i deie de cheltuială Dar când apucă ursul de piciorul vulpei, ea striga: Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, ca tragi de copac…” Iar când anina cârligul de copac, ea striga: Văleu, cumetre! nu trage, că-mi rupi piciorul!

     În zadar s-a necăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.

Și iaca așa a rămas ursul păcălit de vulpe!

  
Attachments
Anna
#2

Fisa de intelegere a textului - portofoliu

                                                                                        Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă

1.Titlul poveștii

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _  _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

 

2.Autorul poveștii

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _  _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

3.Ce a făcut vulpea când a văzut carul cu boi ?

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _  _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4.Ce a făcut ea cu peștele furat ?

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _  _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

5.Cum l-a învățat pe urs să prindă pește?

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _  _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

6.Citește cu atenție fragmentul următor, găsește și transcrie cuvintele care conțin grupurile de litere învățate:

“După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, sare și ea, din căruța și cu mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia și îl duce la vizuina sa și începe a mânca, că tare îi mai era foame!”

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _  _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _  _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

 7.Găsește opusul cuvintelor:

fuge………………………………….

începe……………………………….

iese…………………………………..

8.Ce învățătură ai desprins din text ?

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _  ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _  _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

 

descarcati atasamentul in format word de aici

 povestea audio-video o gasiti aici...................https://latimp.eu/?s=ursul+pacalit+de+vulpe

 

  
C
#3

Ce ti-e si cu vulpea asta, sa se puna cu ditamai ursu'..

  
Anna
#4

'geaba esti mare si nuca nu te ajuta...ramai pacalit de ceva mai mic dar mai siret..Adica, marimea si muschii nu mai conteaza!