Marturiile unui clarvazator de Cristian Ganescu
Cuprins
Cuvant inainte
Cap.1 Un paranormal cat se poate de normal
1.Accidentul
2.Ceremonia de investire: sepraute saman
3.La confluenta a doua lumi: clarvederea
- Clarvederea
- Vederea, mirosul, auzul, simtul vechimii
Cap. 2 Aura omului
1.Omul in afara... trupului
2.Structura energetico-informafionala a omului
3.Determinarea nivelului evolutiv uman
Cap. 3 Terra aurica
1.Dreapta invatatura a "fiului femeii"
- Turul de informare
- Cosmos integral si niveluri ortoexistentiale
- Oceanul gandurilor reziduale
- Contrapartea eterica a Lumii
- Tunelul
2.Lumea eterica
- O lume care "coboara"
- Aspectul general al Lumii eterice
2.Locuitorii Lumii eterice: spiritele naturii
3.Portile
4.Akataka, limba lumii eterice
Cap. 4 Entitatile angelice ale Terrei aurica
1.Structura ontologica a Fiintelor din Terra aurica
- Entitati angelice, oameni sau extraterestri ?
- Entitati eterice, entitati astrale
- Forma de manifestare a Entitatilor
2.Cele trei forte cosmice
3.Fiii Luminii sau Fiii Focului: Eminem
- HAUTI
- Organigrama Fiilor Focului
- Transmiterea Luminii
- Putere si Tarie
- Lucrarea Duhului Sfant
4.Ierarhia Fiillor intunericului
5.Din nou despre clarvedere
Cap. 5 Oamenii din Terra aurica
1.Oamenii raselor anterioare
2.Oamenii "neutri"
3.Oamenii rebeli tehnologizati: "extraterestrii"
- Principiul prometeic
- Zona de resedinta
- OZN-uri
- Semizeii
Cap. 6 Palingeneza omului prin Terra aurica
1.Omul, ultima noutate a creatiei
2.Omul, eternul pelerin
3. Scoala vietii: procesul evolutiv terestru
Cap.7 Trecutul Terrei aurica
1.Nu suntem singuri in Cosmos
2.Istoria Terrei aurica
- Cele trei "caderi"
- Cele patru rase umane
3.Camera cu draperii povesteste
- Cronica akasha din lumea eterica
- Timpurile fericite ale inceputului
- Lupta Fiilor Flacarii cu Entitatile luciferice
Cap. 8 Iisus Hristos, Lumina Lumii
1.Sona: Iisus Hristos
- Cosmos crestin
- Iisus Hristos Cel Viu
- Alaiul: Cercurile Puterii
- Sfanta Nascatoare de Dumnezeu
2.Calea, Adevarul, Viata
- Numele Sfant si Taina Zilei Judecatii
- Chakra iubirii
- Mantuirea
- Principiul candelei
3.Pastele, celebrarea Luminii
- Reintoarcerea la Intuneric
- Infrangerea Mortii
- Lehi, Lehi Te Hesaii
- Stabilirea Destinului
Cap. 9 Forta contra Forta
Cuvant inainte
In aceasta lume exista multi indivizi care, intr-un fel sau altul, pe cai adesea nebanuite, cauta sensurile adanci ale existentei proprii, dar si sensurile adanci ale lumii. De fapt, cautand sensurile adanci ale destinului propriu, nu poti sa nu inglobezi destinul propriu in sensurile si resorturile destinului mai larg al lumii.
Desi, noi, oamenii, ne consideram atat de diferiti unul de celalalt, sunt mult prea multe lucruri care ne unesc, iar existentele noastre au, pe undeva, un numitor comun. Ceea ce ne desparte este numai o aparenta, iar aceasta aparenta devine vizibila numai daca reusim sa ne sustragem lumii cotidiene, concrete, sa ne ridicam deasupra vremurilor si sa ne focalizam atentia asupra a ceea ce ne uneste si asupra a ceea ce, pe undeva, transcende existenta noastra de zi cu zi. Iar acest deziderat se implineste daca incercam sa ridicam capul din pamant si sa privim, daca nu spre inaltimile pe care, simtim, ne sunt atat de intime, cel putin sa privim peste umar, cu coada ochiului, spre strafulgerarile sau chiar catre luminile care, intr-un mod misterios, ne lumineaza pasii. Sau, cu alte cuvinte, daca incercam sa devenim oameni adevarati.
Sunt persoane care, o viata intreaga, cauta cu infrigurare transcenderea conditiei umane normale, dedicandu-se unor forme exotice de initiere, tehnicilor yoga, feluritelor tipuri de meditatie, asanelor, austeritatitor de tot felul. Uneori ei nu obtin nimic sau, daca obtin, este prea putin din ceea ce au sperat ca vor obtine. Aceasta nereusita pare sa se produca datorita faptului ca uitam mult prea adesea ca viata ne da, fiecaruia dintre noi, exact experientele de care avem nevoie.
Nu o data, s-a spus, perfect indreptatit, ca experientele vietii, chiar daca uneori par grele, dificil de suportat, reprezinta initierea cea mai desavarsita. Problemele puse de cursul cotidian al vietii reprezenta probabil cea mai eficienta forma individualizata de initiere.
Viata ne ofera ecuatia a ceea ce noi insine inca nu suntem si trebuie sa devenim, iar rezolvarile pe care noi le dam acestei ecuatii ne transforma mai mult decat orice alta forma artificiala de initiere. De aceea, trasaturile caracteriale dobandite de-a lungul vietii, reprezinta bunul nostru cel mai de pret, singurul, de altfel, pe care nu ni-l poate lua nimeni.
Chiar daca visam la transcenderea conditiei umane si la o transformare radicala a cursului existentei noastre, uitam prea adesea ca nu putem fi altceva decat produsul imprejurarilor vietii cotidiene si al destinului propriu si ca, abia in momentul in care totul este copt, cand acumularile cantitative se transforma in salturi calitative, apare ceva nou in existenta noastra, ceva ce pare demn de a fi experimentat in scurtul periplu pe acest pamant.
Si semnatarul acestor randuri, la fel ca orice individ scindat intre lumea aceasta, supusa "terorii istoriei" si lumea interioara careia, singura, ii sunt necesare anumite raspunsuri sau chiar unele certitudini pentru a fi in acord cu sine, a cautat, de-a lungul vietii, un raspuns cat de cat coerent intrebarilor interioare. In ceea ce ma priveste, sunt o persoana interesata de anumite probleme pe care, incepand de la un moment dat al existentei mele, am incercat sa mi le pun. Intr-un tarziu, dupa o anumita cotitura a destinului propriu, am incercat sa le reflect in scris. Consider scrisul ca un fel de initiere - sa-i spunem o initiere care ajuta la constientizarea mai ampla a experientelor vietii.
Atunci cand, la inceputul lunii noiembrie a anului 1999, l-am cunoscut pe Eugen Nicolae Gisca, am inteles cu adevarat ce inalta forma de initiere poate oferi viata si, mai ales, ce pret poti plati pentru ea. In acea toamna tarzie a anului 1999, abia terminasem ultimul capitol la o carte referitoare la misterele Egiptului antic, si ma aflam, ca sa zic asa, intr-o pauza planificata, care sa-mi permita apoi lecturarea la rece a ceea ce scrisesem.
In acea perioada de timp, care inca mai reverbereaza straniu in amintirea mea, Eugen era in cautarea nu numai a unui partener de dialog, ci, mai ales, in cautarea unui partener care sa-l ajute sa astearna in scris ceea ce putuse afla despre lumea in care traim si, mai ales, despre lumea pe care o "accesase" printr-o intamplare - daca, intr-adevar, termenul de "intamplare" mai poate avea acoperire in lumea in care traim.
De inaltime medie, subtire, cu ochii caprui cu reflexe verzui, parca atintiti spre o lume necunoscuta, de o modestie incredibila, Eugen era ca un sac plin cu informatii si cauta peresoana de dialog disponibila sa-l asculte si, mai ales, sa-l inteleaga. Batuse la multe usi, dar majoritatea dintre ele, mai mult sau mai putin elegant, ii fusesera trantite in nas.
Dialogand pentru prima data cu Eugen, prima mea senzatie, cum avea sa remarce mai tarziu cu umor noul meu prieten, a fost cea de uluiala si de neincredere. Eram de-a dreptul stupefiat, desi eram oarecum familiarizat cu informatiile pe care Eugen decisese sa le deserte in fata mea. Una este sa citesti astfel de informatii in carti sau sa te bazezi pe intuitia proprie, si alta este sa vina cineva in fata ta si sa-ti spuna direct, ca el chiar vede astfel de lucruri si fenomene.
Eugen este ceea ce s-ar putea numi, printr-un termen la moda, un "paranormal". El vede lucruri, fiinte, evenimente care se desfasoara intr-un alt plan de existenta decat cel care, printr-un termen generic, a primit numele de "lumea noastra".
Cum a venit, Eugen mi-a explicat dintr-o suflare ceea ce percepe in acel plan de existenta "paralel", cu vorbele sale, nu intru-totul logic - la acel moment - pentru mine. Mi-am dat seama ca trebuia, inainte de toate, sa adaptez acele informatii la propriile mele cunostinte din acel moment. Ca trebuie sa sintetizez apoi ce-a rezultat si, nu in ultimul rand, sa redau totul intr-o forma inchegata sl explicita. Dupa aceea, trebuia sa raportez cele aflate la informatiile si la limbajul deja existent in mass-media. Eram constient de faptul ca in mintea oamenilor au inceput sa se incurce anumite conceptii, anumiti termeni, anumite interpretari.
De-a lungul a multor sute sau poate, mii de ore de discutii si de experimente, de despicat firul in patru, de controverse si de neintelegeri, de confirmari si de reformulari, am reusit sa inteleg ceea ce voia Eugen sa comunice prin mine oamenilor interesati de acest subiect.
Ramaneau in suspensie o serie de intrebari. Pe atunci nu eram convins ca voi fi capabil sa reproduc fidel informafiile furnizate de Eugen, fara a incerca sa te "modelez" si sa le interpretez, in functie de informatiile si cunostintele pe care, de-a lungul timpului, intr-un rastimp ce deja depaseste douazeci de ani, le-am obtinut prin intermediul cartilor. Dar intrebarea cea mai presanta era daca voi fi capabil sa-mi anesteziez egoul, pentru a deveni un canal potrivit prin care informatiile oferite de Eugen sa parvina la cunostinta celor interesati.
In general, autorii care dedica astfel de lucrari unor personalitati complexe si atipice precum sunt paranormalii, considera ca este de datoria lor de a interveni pe parcursul lucrarii asupra subiectelor dezbatute. Autorii unor astfel de demersuri au o formatie intelectualista si enciclopedica destul de vasta, care ii indreptateste, cel putin pana la un punct, sa intervina asupra informatiilor furnizate de cei carora le-au sevit, cu multa generozitate, drept intermediari.
Am plecat de la ideea ca este necesara eliminarea unor impulsuri egocentrice, ca trebuie sa ma ascund, pe cat posibil, in spatele textului si ca trebuie sa intervin cat mai discret cu putinta, tocmai pentru a lasa sa ajunga liber la cititor informatiile, unele dintre ele incredibile, pe care Eugen le are de oferit. De aceea, decisesem sa-l las pe el sa povesteasca ceea ce are de povestit, lasand, cu multa placere, egocentrismul sa se manifeste in cartile pe care le scriu singur.
Eugen se prezenta ca un canal de contact intre aspectul manifestat al lumii materiale si aspectul ortoexistential, iar orice interventie exterioara nu ar fi facut decat sa modifice sau sa coloreze cu o alta tenta mesajul sau complex. Ulterior insa, mi-am dat seama ca rolul de "secretar", liber asumat, nu se integra deloc in contextul general al colaborarii noastre.
Initial, rolul meu in aceasta carte trebuia sa fie acela de a tria, selecta si ordona o cantitate imensa de informatie, astfel incat cititorul sa se poata descurca cu usurinta intr-un paienjenis vast - multe informatii fiind absolut incredibile,unele aflate aparent in contradictie cu cele furnizate de alti paranormali - si sa obtina maximum de beneficiu din lecturarea lor.
Insa, cu timpul, am inteles ca rolul meu trebuia sa devina mult mai activ decat cel de a reproduce informatiile furnizate de Eugen. Ceea ce-mi povestea el nu putea fi pur si simplu, transmis in mod direct. Eugen vorbea despre "beculete", despre "camasi aurice", despre fel de fel de evenimente petrecute intr-un univers paralel lumii materiale in termeni extrem de improprii.
Una din particularitatile personalitatii lui Eugen era aceea ca nu avea cunostiinta despre ce se scrisese in domeniu, nu cunostea inca denumirile folosite in mod curent in literatura, s-o numim, oculta, iar informatiile acumulate aveau toate sansele de a se pierde intr-o relatare naiva datorita unei saracii evidente de limbaj. La capatul a nenumarate si obositoare ore de discutie, am inceput, treptat, sa ajungem la un anumit rezultat. Iar rezultatul final al acestor ore de discutii este rezumat in aceasta carte.
Astfel, felul meu specific de a intelege a modificat felul specific de a intelege al lui Eugen, iar ceea ce percepe el in planurile paralele ale cosmosului, prin capacitatile de care dispune, au modificat sensibil conceptia mea proprie. Aceste este si motivul pentru care, rolul asumat initial, de "scrib autorizat" sau de "secretar", s-a dovedit a nu se potrivi nici persoanei mele, nici conjuncturii generale.
Daca, pana in acel moment al existentei mele eram un individualist convins, dupa aceea am ajuns la concluzia ca, in lumea oamenilor, exista o complementaritate perfecta intre indivizi, iar lucrarile date oamenilor, la fel ca si cele asumate prin liberul arbitru, pot fi realizate uneori in tandem.
Astfel, cu timpul, nu s-a mai pus problema de a delimita foarte clar aportul unuia sau al celuilalt. Unul dintre parteneri percepe anumite aspecte spirituale, iar celalalt il ajuta pe primul sa inteleaga ceea ce vede si noteaza in scris rezultatul.
Acest aspect al parteneriatului dintre mine si Eugen este o realitate incontestabila, care nu trebuie ascunsa sau supraestimata. Nu trebuie insa pierdut din vedere faptul ca cele narate in aceasta carte reprezinta rezultatul perceptiei extrasenzoriale si ca trairile fenomenelor sau evenimentelor descrise ii apartin in exclusivitate lui Eugen. In cele din urma, rolul meu a fost doar acela de a incerca sa prezint de-o maniera accesibila experientele sale suprasensibile.
Cristian Ganescu
