Ma gandesc cu drag si dor la bunicii mei, la trenul care trecea prin spatele casei si care tinea loc de ceas. Cu el masura bunicul timpul iar bunica stia cat e ora dupa pozitia soarelui. Chiar daca aveam un caiet invizibil cu reguli si superstitii, tot n-as putea urî ceva si nici macar cartea aceasta. Intr-o zi poate ca voi scrie si eu despre casa bunicilor mei intr-o casa unde voi trai si eu tot ca o bunică. Cu soba si laviță, cu cani de pamant si linguri de lemn, o lume departe de tehnologie.