Traznetul geto dac de Pavel Corut
Pamânt si sânge
Ochii interlocutorului exprima frica. O frica animalica, irationala. Frica de moarte. O stiu bine, caci am gustat-o si eu, înainte de a deveni „supraom11. înainte de a fi botezat în moarte, logodit cu moartea, însurat cu moartea. înainte de a ajunge sa iubesc moartea în aceeasi masura cu viata. Prin asta cunosti un om întreg: nu se tenie de moarte. O accepta ca pe fenomen normal, caci viata fara moarte si moarte fara viata nu se poate. Numai animalele si oamenii inferiori se tem de moarte. Primitivii nu au constiinta divinitatii si eternitatii. Traiesc clipa si cultiva frica paralizanta de moarte. Aceasta ii face slabi si vulnerabili. Când poti jiica pe-o carte, pe-o singura carte, tot ce ai, inclusiv viata, atunci te poti numi om..
Transpiratia îi curge siroaie pe fata uscativa, punctata de pistrui. A renuntat sa si-o mai stearga. A pierdut o parte din controlul constient asupra propriei persoane. Mâna în care tine agenda tremura perceptibil. Citeste câte o idee, apoi ridica repede privirea rea, sireata, de animal de prada. Vrea sa prinda o cât de mica sovaiala pe fata mea. Nu va prinde. Am vazut altii, mai ai dracului si nu m-au impresionat. Balaiul fumeaza gânditor. Probabil, se întreaba pâna unde voi accepta jocul adversarilor. Nici eu nu stiu. Astept un semn de la marele veghetor al vietii mele. în principiu, nu intentionez sa ucid mesagerul sionistilor. Nu e un pericol pentru nimeni. Daca îl ascut, n-o fac pentru el. Urmaresc atent firul gândirii celui care i-a dictat cele expuse. Caut sa ghicesc cine este si ce urmareste. E greu de admis ca au trimis un mesager numai pentru a ma enerva. Sionistul continua cu glasul gâtuit de emotie:
— Nu v-a ramas decât pamântul, Varain. O turma de
valahi salbaticiti va scurma pamântul, sub privirile dispretuitoare ale oamenilor nostri. Fara bani, fara masini, fara stiinta... Niste sclavi ai tarânei.
— Si? îl întreb eu scurt, pentru a-1 scoate din tâtâni.
Ma priveste suspicios, cu ochii sai albastri-aposi. E
socat ca nu ma enervez. Reia:
Legati de pamânt si de mizerie, Varain. Altceva n-aveti. V-am facut praf sistemul informativ, sistemul financiar-bancar, sistemul economic. Ne-ati lovit de moare, v-am lovit. Ne-am razbunat. România e terminata.
— Oare, Ely?
Iar s-a blocat. Daca ar putea, mi-ar scoate ochii. Nu poate. Emotia îl gâtuie. Scoate niste vorbe gâjâite, pe care abia le înteleg. îsi aduna bruma de curaj si se avânta din nou:
— Vom muri împreuna, Varain. Iar voi veti muri urât, legati de pamânt, ca niste sclavi.
E timpul sa-l trosnesc, sa-i fac praf orgoliul de sluga de casa mare:
Ei înflorim din pamânt. Strabunii mei muscau pamântul înainte de a muri. Când romanii au pus capul lui Decebal pe treptele Capitoliuliil, din gura lui a curs pamânt si sânge. Si s-a auzit o voce grozava, care a înghetat sângele în vinele romanilor.
— Ce-a spus? murmura Ely.
Al meu e. A intrat în joc. îl fac arsice si-l trimit sta¬pânilor sai pe tava. Cam asa gândeste luptatorul din mine. Hipercoristiinta ma opreste. Ma îndeamna sa-mi pastrez calmul de om- superior acestor bestii care lovesc est-eu- ropenii. îi replic zâmbind:
Voi, care ati cumparat ultima informatie despre geto-daci, nu stiti ce-a spus?
— Delirezi, Varain. Vrei sa atragi pe tarâmul de legenda. în astea sunteti tari.
Vrea sa. scape, jivina. Nu va scapa. îl voi face un pachet e, nervi zdrentuiti, pe care-l voi livra sefilor sai. închid ochii o fractiune de secunda, sa-mi rememorez exact istoria nescrisa a neamului meu, apoi încep:
— A strigat, Ely. A strigat de-au crapat zidurile capitoline.
Brusc, schimb tonul si-i depan, litanie, mesajul catre stapanii sai:
Voi, ce loviti în prinsii Raniti, slabiti si goi,
Veti fi si voi ca dânsii Iar noi vom fi ca voi!
Veti împarti în doua Ulciorul cu venin,
Veti linge bob de roua Si veti mânca pelin, - Veti creste-n legi straine,
Sub stapâniri barbare,
Caci vremea care vine Nu mângâie, ci doare...
Ce vrea sa însemne asta, Varain? Iarasi mituri?
Pentru tine, mituri, Ely. Pentru noi, viata: E rândul vostru sa platiti. Sa gustati disperarea neputintei. Asa ne-au invatat strabunii.
— Ce sa va învete, Varain? Natiunea voastra e termi¬nata. Am smuls ultimul gologan din buzunarului româ¬nului. Am cumparat constiintele care lupta alaturi de noi...
Ai cumparat pe ma-ta! intervine lipoveanul, nimalele lacome care v-au ajutat sa puneti mâna pe averea romaneasca n-au constiinta. Au numai stomacuri Si-o sa le spintecam. Au numai sex. Si-o sa-i juganim
— Nu veti îndrazni! tipa Ely. întreaga comunitate...
Când Vrei pe eomunitatea ta! îl întrerupe Balaiul. Noi credem în Forta Ariana. Numai cu ei dis¬cutam. Pe restul îi vom judeca si-i vom baga la zdup.
— Consiliul Europei..., se sufoca Ely sa-l întrerupa dar nu reuseste.
— Ma pis si pe consiliul ala, continua lipoveanul la fel de calm. Nu e al Europei. E o adunatura de poponari si de agenti de-ai vostri.
— Cum îndraznesti?
Balaiul se întinde peste masa si-i atinge lejer peste bot. îi da borsul, la minut. Spaima de pe fata lui creste în intensitate. Amicul meu continua la fel de impasibil, de parca ar preda o lectie în fata unor pustani:
— Aia nu lupta pentru Europa si-o sa-i dam jos cât de curând!
Ely scuipa sânge si mormaie:
— N-aveti voi puterea asta!
— Avem, îl asigura Balaiul. Consiliul Europei nu e Dumnezeu, nici nu reprezinta vointa lui Dumnezeu. E prea; plin de târâturi ca sa spui ca e european. Arienii nu se comporta ca ei.
— Fascistilor! izbucneste Ely.
N-a fost inspirat. Lipoveanul îl cârpeste din nou. O face cu placere. - ; • 1 ’ ' ^
— Fascista a fost doamna ma-ta. Noi suntem arieni si-o s-o v-o tragem de n-o sa ramâna samânta din voi! Caci sunteti samânta dracului. Unde ati intrat, ati mânjit tot, ati furat tot, ati dezbinat oamenii.
Ely ar vrea sa spuna ceva dar nu îndrazneste. Studiez scena dar nu intervin. Balaiul are dreptul la portia lui de satisfactii. îl îmboldesc pe Ely:
— Zi, ce vânt te-a adus!
— Daca Fratia Ariana mai loveste odata, vom boicota Europa!
— Si-o sa ne iei boii de la bicicleta! replica lipoveanul. V-ati speriat ca pârâie sandramaua? Ca, în sfârsit, arienii
au înteles jocurile si s-au unit?
— Noi nu ne speriem. Vom aplica presiune financiara.
— Ne doare în doamnele coate de presiunea voastra! Si voi stiti asta. V-au speriat lupii cei tineri din Rusia, Ger¬mania si Austria.
— Putin nu va rezista mult, bâiguie Ely, scuipând sânge.
— Ha! se bucura lipoveanul, de Putin vi-e frica! Va rupe gâtul moscalu’ ista. Si va scutura de ultimul gologan furat din sângele mujicilor.
— America nu va permite!
— America va face ceva la olita tinuta discret de Madalina lu’ Olbrait, Se tem de moscali. De asta nici nu ne-au primit în NATO.
— Si voi nu va temeti de rusi?
— Noi nu ne temem nici de Dumnezeu, intervin eu. Curatenia facuta de Putin în Rusia e nimic. Noi vom declansa uraganul. Curând.
— Va vom izola!
— Si? A venit cineva la noi sa ne aduca ceva? Nu! FMI ne-a dat c-o mâna si ne-a luat cu zece. NATO, la fel. Ne-ati jupuit la sânge. Nici daca eram sub ocupatie straina, tiu îndrazneau, sa ne jefuiasca atât de crud.
— Sunteti putini, Varain. Va vom zdrobi cu oameni din rândul românilor, sa fie razbunarea mai cruda!
— Ely, românii care lupta împotriva noastra nu sunt oameni, ci animale inferioare. îi va ucide fecioara de gheata.
— Cine?
în loc sa-i raspund la întrebare, recit linistit din pro¬gramul viitorului:
Ne-am îmbracat în soarta,
Cumpliti ca osânda,
La sfânta noastra poarta,
Ca lupii, stând la pânda.
Vom însera cu anul Si-om deveni pamânturi,
Ne-o tine minte neamul Frumosi ca niste cânturi.
Vom adormi cu veacul Si-om fi din nou zapada,
Ne-o pomeni saracul In plânset de balada.
Ne-o arde foc din crestet Ne-or plânge-n palme macii,
Când ne-om opri din umblet Feciori ai Sfintei Dacii.
Vom învia ogorul Si-om susura colinde,
Ne vom hrani poporul Cu vise si merinde.
Va umple-a tarii masa Parfum de vis si pâine,
Caci am ajuns acasa Pe gliile române...
Ely asculta prostit. Nu întelege nimic. Cine a mai auzit spion sa recite versuri? Balaiul se simte dator sa-i explice: E moartea voastra. Pâna la ultimul. Ati calcat pamânt si suflet de român. Ati semanat otrava...
Ely se învioreaza. Ideea ca samânta raului raspândita în români i-ar putea ajuta îi da puteri:
— Nu mai scapati de otrava!
— Scapam! îl contrazic eu calm. Fratia Ariana a intrat în dispozitiv de atac.
— Fascistilor! Nazistilor!
5 ?
Ely tipa de-a binelea. Lipoveanul îl studiaza curios, ca pe o gânganie prinsa-n insectar. Cugeta cam când sa-l „mângâie" din nou. Invervin pentru a preveni transfor¬marea discutiei într-o mardeala ordinara.
— Fara violente, lipa!
— Asa a zis si nen-tu Nelu Virusatu; fara violenta! Vezi ce-a iesit?
— Lasa-1 pe Nelu în durerea lui! Si asculta ce spune oratania asta, sa întelegi cum se fac noile jocuri!
— Ah, sfinte Kalasnikov, când o sa-mi dai dezlegare la gloante? ofteaza lipoveanul si se linisteste.
Ely se pregateste sa latre o noua rafala de slogane insultatoare. îl avertizez:
— Nazistii au fost produsi de voi, de sionisti. Si v-au facut jocurile prin care v-ati îmbogatit. Ati strâns averi din razboi si din moarte. Asta o stiu pâna si tâncii de gradinita.
Se îneaca de furie. îl las sa-si faca reanimarea si încerc sa intuiesc cine l-a trimis. în mod vadit, din organizatia mondiala sionista, distrusa de noi, au ramas grupuri si grupulete, pe întreaga planeta. Sunt periculosi pentru ca sunt disperati. învata si ei lectia amara a disperarii. Si-o sa învete si lectia mortii. Curând.
— Varain, nu se poate trai din vise!
De data aceasta, a citit din agenda. Ideea exprimata apartine unuia mai inteligent, cu mai multa logica.
— Nu se poate, agreez eu.. Sa spui treaba asta marionetelor voastre din politica!
— De ce?
—- Poate le cade valul de pe ochi. As vrea sa prind clipa aceea, clipa adevarului.
— N-o vei prinde, Varain! Românii nu mai au decât pamântul de sub talpi si un simulacru de stat. Vor crapa ca animalele, Varain. Aceasta e razbunarea noastra. Dinte
pentru dinte, ochi pentru ochi...
— Si p...a pentru p...a, îl persifleaza Balaiul. Desi, completeaza el, ma îndoiesc ca ai asemenea scula în dotare. Prea esti bleg.
Pe fata sionistului se întinde o expresie care se vrea de scârba. Nu reuseste decât o masca urâta, de spaima. Namila de lipovean îl streseaza caci Ely, ca orice individ inferior, se teme de durere. Daca ar fi fost instruit ca noi, ar fi învatat sa se ridice deasupra oricarei senzatii si emotii. Instructorii ne pileau dintii pe viu, pândind o singura tresarire, o singura lacrima. Si se bucurau teribil când nu le vedeau. Ce stie gramada asta de carne din fata mea despre calea catre supraom? E un pion marunt, dintr-o organizatie care se închina la bani. Si savârseste orice crima pentru a-i obtine si a-i înmulti. Niste animale care nu merita sa traiasca.
— Facem ce vrem cu voi! explodeaza sionistul. Va ridicam multimile saracite si imbecilizate în cap.
— împotriva noastra, nu poti face nimic, Ely, replic eu linistit. Noi nu existam în aceasta lume. Luptam din cealalta, în care voi nu veti patrunde niciodata.
Scoate un sunet neinteligibil. Stie ca am spus adevarul. N-au solutie pentru dilema. Mai putin de o mie de români lupta împotriva invaziei, cu mijloace neconventionale. Nu pot fi atinsi. Nu se închina si nu se supun, infirmând parerea ca România ar fi usor de cucerit. îl zadarasc:
— Chiar daca veti lua si pamântul, vom lupta din aer. Aerul nu-1 puteti cumpara.
Nu raspunde la provocare. Rasfoieste nervos agenda. Ce sa mai latre, sa ne descurajeze? Orice ar spune, în zadar. Noi nu ne temem de nimeni si de nimic. Si nu ne descurajam niciodata. Cunoasterii cu precizie de micron planul de; invazie economica* Si mai stim ceva: stim cft vom i&vinge. Am citit viitorul si stim. De aceea, lucram
calm, fara graba. Ayem timpul de partea noastra.
— Va fi un haos cumplit, Varain, se îmbatoseaza el sa-si livreze mesajul.
— Va fi, Ely. Haosul e întotdeauna cumplit. Voi l-ati semanat, voi veti fi distrusi de el. Haosul va înghiti marionetele voastre politico-economice. Românii vor scapa de tradatori si colaborationisti.
— S-o crezi tu! în anii de hartuiala, am aflat ca neamul vostru nu vrea sa lupte. Cu cine sa lupti, Varain? Cu câteva sute de fanatici din jurul tau? N-ai nici o sansa, omule!
Zgândare o rana sufleteasca care, într-adevar, ma doare. Putini din neamul meu sunt dispusi sa lupte pentru viata, libertatea si averea lor. Vor sa primeasca totul pe neluptat. Ma doare dar zâmbesc, sa nu-i dau satisfactie. îi replic linistit:
— Ai auzit de Trasnetul geto-dac, Ely?
— Ce?
— De lovitura nimicitoare, venita din noaptea cea fara de sfârsit? Nu-i veti vedea lumina. Când îi veti auzi zgomotul, va fi prea târziu.
— Nu...
— Trasnetul geto-dac se apropie, continui eu impasibil. Vine din lunga noapte, de care va temeti voi. Vine din moarte.
— Din moarte?
— Exact, Ely, din moarte. Toti cei care ne-au atins, fie si cu-n fir de par, vor muri. Vor muri în chinuri cumplite, sa fie pilda celor care vor fi tentati sa mai dace pe acest pamânt.
— în atâtia ani, Varain...
— Atâtia ani nu înseamna nimic, Ely, Românii trebuiau sa afle ca strabunii sunt suparati. Sa înteleaga si de ce sunt suparati. Cred ca au înteles.
— Crezi pe naiba, Varain! Un popor de caritasi, bingo- mani si feneisti nu întelege niciodata! Si poate fi belit ori¬când. Samânta noastra a rodit în neamul vostru. Voi sunteti exceptiile, caci regula este imbecilitatea si lasitatea. Asta exploatam noi, Varain — imbecilitatea si lasitatea.
— Stiu, Ely, stiu ce exploatati voi. Si nu ma tem de puterea voastra. Nu m-am temut niciodata. Nici macar atunci când eram singur si foarte departe de casa.
— Fanatismul n-ajuta, Varain! România e o prada sfâsiata din toate partile. Nu rupem numai noi din ea.
— Vor muri cu totii, Ely. Vor muri cii dintii înfipti în pamântul strabunilor mei. Sa afle si ei ce stim noi.
— E prea târziu, Varain!
— Prea târziu? Priveste!
Ochii i se îndrepta ca hipnotizati dupa degetul meu ara¬tator. Pe peretele din spatele Balaiului, mascota organizatiei noastre, broasca testoasa. E o sculptura reusita, adusa de Cre¬mene, din Orient. Sionistul ma priveste nedumerit. îi explic:
— Broasca testoasa traieste de cinci ori mai mult decât un om deoarece nu se grabeste niciodata. Nici noi nu ne grabim. Avem timp.
— Nu mai aveti, Varain. Poporul vostru nu mai vrea sa lupte. A cazut în genunchi.
— Nici nu trebuie sa lupte, replic eu nepasator* I-am cerut sansa unei lupte si nu ne-au dat-o. Nu ne vom avânta în lupta înainte ca românii sa ne-o ceara. înainte ca ei sa învete respectul pentru luptatorii de sacrificiu...
Poate ca vorbesc înainte dar nu mai aud. Spatiul s-a sfarâmat în mii de tandari. Timpul si-a schimbat cursul. Umbra marelui stramos, Decebal, se arata mândra si dreapta, ca un munte etern. Ochii sai caprui lumineaza si ard. tar vocea sade tunet scutura lumea din temelii:,
Ne-ai în vatat sa stam în drept, ,,
Cu fata-n Soare sa privim,
Un semn astept, atât astept,
Ca sa luptam, ca sa murim!
— Ca sa luptam, ca sa murim! repet eu cuvintele auzite aievea.
— Ce e asta, Varain?
Sfârsitul invaziei, Ely. Samânta daca a învins samânta voastra, samânta raului din oameni.
— Fara de astea, Varain!
— Fara ce? N-ati înteles niciodata cine suntem noi, de unde venim si ce vom face. Asculta, Ely!
Am zamislit samânta daca Din foc si sânge si pamânturi Si dintr-un strop din sfânta apa Si din blesteme si din cânturi...
— Aceleasi istorioare primitive! încearca sionistul sa capete inima.
— Primitive, Ely? Voi ,ati fost întotdeauna nomazi, asa ca n-ati cunoscut pretul unei fâsii de pamânt si-al unui izvor de apa. Veti fi înfrânti de ceea ce-ati dispretuit. De foc, de apa, de pamânt. Si de sânge.
