AnnaE
#0

Povestirea

      

Povestirea, ca activitate comună în învăţământul preşcolar,  contribuie la dezvoltarea vocabularului copiilor şi la formarea deprinderilor de exprimare , cât şi apropierea copilului de carte şi trezirea interesului pentru învăţarea citirii . Prin conţinutul textelor  folosite , acest  tip de activitate influenţează dezvoltarea la copii a proceselor psihice : gândirea,memoria , imaginaţia, atenţia .

     

Povestirea este formată din 2 părţi

 

- Povestirea educatoarei  ;

- Repovestirea copilului.

      

Povestirea  educatoarei , în cadrul acestei activităţi , educatoarea prezintă copiilor textul literar , care trebuie să facă parte din genul epic în proză , cu acţiuni şi personaje , deoarece el urmează să fie repovestit de copii. 

 

Alegerea textuluise face după anumite criterii :

-          Gradul de accesibilitate ;

-          Dimensiunea textului ,se face după experienţa grupei ;

-          Existenţa unei acţiuni lineare, fără întreruperi şi reluări ;

-          Numărul de personaje, pentru preşcolari 2-3 personaje ;

-          Numărul cuvintelor necunoscutede către copii să fie maxim 3 cuvinte ;

-          Fără prezenţa abaterilor de la limba literară, deoarece pot apărea dezacorduri , inversări , deoarece copiii nu le înţeleg .

    

1. Organizarea activităţii didactice  -aranjarea sălii de clasă şi pregătirea pentru desfăşurarea activităţii ;

2. Introducerea în activitate  se face prin folosirea elementului surpriză , care poate fi o marionetă , o scrisoare primită de la zâna poveştilor , etc.

3. Anunţarea titlului poveştii , educatoarea anunţă titlul poveştii şi autorul acesteia ,, Punguţa cu 2 bani” de Ion Creangă . Tot în această etapă se realizează şi alte legături cu alte activităţi similare .

4. Trezirea interesului pentru aflarea poveşti .

5.Citirea textului  ales în faţa copiilor . Deoarece citirea are o influenţă mai mare asupra acestora  .  Ei observă ce lucruri minunate pot afla din cărţi şi cât de important e să ştii să citeşti. O prezentare orală a textului cu ,, paraziţi” din exprimare nu apropie copilul de carte  şi de textul literar.

  

Citirea textului trebuie să fie clară , expresivă , cu modulaţiile necesare , cu schimbarea tonului în funcţie de personaje şi să se realizeze într-un ritm corespunzător nivelului de înţelegere al grupei.

   

6. După citirea textului educatoarea pune întrebări copiilor în legătură cu conţinutul acestuia , pentru a verifica dacă ei l- au înţeles şi  pentru  fixarea cunoştinţelor .atunci când  copiii demonstrează că stăpânesc textul se trece la etapa următoare , repovestirea .

7. Explicarea cuvintelor  sau expresiilor noi ,se poate face de către educatoare  în timpul citirii , folosind construcţia ,,adică”. Dacă este nevoie de mai multe explicaţii, momentul se desfăşoară după citire, reluând contextele în care se află cuvintele şi expresiile şi ne putem folosi şi de desene  (exemplu sabie).

       

8.  Repovestirea copiilor este o formă de  activitate ce se desfăşoară imediat după povestirea educatoarei , în cele 30 de minute , dar şi în alte momente separate , după ce copii  au aflat conţinutul povestirii prin intermediul educatoarei.

 

Repovestirea se înţelege ca o prezentare în întregime a conţinuturilor de către copii , cu reproducerea dialogurilor . Pentru vârsta preşcolară  repovestirea pe scurt şi eliminarea vorbirii directe nu sunt performanţe .

 

Prin repovestire se urmăreşte formarea deprinderilor de comunicare a conţinuturilor unui text cunoscut .

        

9.  În prima activitate , după citirea textului , repovestirea se poate face sub formă de joc ,în care educatoarea strânge din greşeală planşele . Copii având sarcina să  reaşeze planşele urmărind succesiunea logică a  desfăşurării evenimentelor.

           La început , repovestirea se face pe fragmente logice , după care un copil poate prezenta mai multe fragmente , până se ajunge la expunerea în întregime a conţinutului .

        

10. Încheierea activităţii,,Cocoşul” aduce aprecieri asupra felului în care copiii au ascultat şi au înţeles povestea lui şi oferă recompense .

         

Un copil nu poate reţine în întregime un text , de aceea repovestirea nu înseamnă ,,recitarea ”sau redarea în întregime a textului .

         

Prin repovestire urmărim:

-  pronunţia corectă a cuvintelor ;

 - urmărirea firului acţiunii ;

-  prezentarea cât mai aproape de adevăr a reacţiilor personajelor ;

- folosirea cuvintelor noi şi a expresiilor frumoase evidenţiate de educatoare ;

      

Povestirile libere ale copiilor fac parte dinactivităţile de povestire. După ce copiii  au văzut din texte literare cum se prezintă o întâmplare trăită sau închipuită , ei vor fi încurajaţi să povestească propriile întâmplări . Este posibil ca unii , după modelul personajelor de care s-au apropiat , să prezinte acţiuni la care pretind că au luat parte , chiar dacă este evident că nu se putea întâmpla acest lucru. Educatoarea urmăreşte forma în care se se povesteşte acţiunea , nu veridicitatea ei . După ce a fost prezentată , recomandările noastre se pot referi şi la acest lucru . Dacă este întrerup de la început , copilul s-ar putea reţine să mai comunice , iar mai târziu este greu să- l scoţi din această situaţie .

     

În cadrul acestor activităţi, copiii pot prezenta conţinuturile unor poveşti ; povestiri , basme aflate din diferite surse : de la membrii familiei , de la ţelevizor , video ,etc.

     

Povestirile se organizează şi după teme date sau materiale de sprijin .

 

Aceste exerciţii urmăresc formarea la copii a deprinderilor de exprimare a gândurilor , de de prezentare a unor fapte trăite , auzite sau închipuite . Ele se organizează atunci când copiii şi-au format unele deprinderi de comunicare , deci spre sfârşitul grupei mijlocii şi în grupa mare .

Attachments
povestirea.docx 17.11 Kb . 153 Views