AnnaE
#0

 

Visul implinit de Lucian Blaga

 

Pentru visul de veacuri al poporului român sosise clipa împlinirii : trupul țării se întregea și cu Transilvania.

 

În ziua aceea a zilei de 1 Decembrie 1918, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba-iulia, locul Adunării. Căruțele românești, buchete de bucurie, curgeau prin făgașul zăoezii.

 

La Alba-Iulia nu a mai fost chip să mai pătrundă cineva în sala Adunării. Poporul care venea din toate colțurile Transilvaniei, să audă marea veste, se aduna pe câmpia întinsă din față.

 

Era o roire de necrezut. Cum pe vremea aceea nu erau microfoane, cei care vorbeau mulțimii se mutau de la o tribună la alta. Pe fețele tuturor se citea fericirea. Nu te mai săturai privind marea de capete ce sorbeau oratorilor.

 

Seara, ne întorceam spre casă. Întunericul se așternuse și era liniște. Când deodată, un copil care privea dintr-o curte la șirul de căruțe, pe neașteptate strigă din toate puterile:

                                                           

                                                      Trăiască România dodoloață !