Leoaica tanara, iubirea de Nechita Stanescu
Leoaica tanara, iubirea este considerata o capodopera a liricii erotice romanesti si o arta poetica totodata, deoarece exprima conceptia despre iubire, iar lirismul subiectiv confirma prezenta eului prin marcile lexico-gramaticale de la persoana I.
Poezia este structurata in trei secvente lirice, corespunzatoare celor trei strofe inegale.
Tema o constituie consecintele tulburatoare pe care iubirea intensa, navalind, ca un animal de prada, le are asupra raportului poetic cu lumea exterioara.
Titlul este exprimat printr-o metafora in care transparenta imaginii sugereazaextazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii, vazute sub forma unui animal de prada agresiv.
Prima strofa - exprima vizualizarea sentimentului de iubire, sub forma unei tinere leoaice, care ii sare in fata indragostitului avand efecte devoratoare.
Atitudinea emotionala a eului liric, defineste lirismul subiectiv prin marcile lexico-gramaticale reprezentate de verbe si pronume la persoana I.
Strofa a doua accentueaza efectul psihologic al acestei neasteptate intalniri, cu o emotie noua, iubirea care degaja asupra sensibilitatii eului poetic, o energie omniprezenta.
Eul liric este dominat de noua stare sufleteasca afectiva, ivita pe neasteptate, care-l copleseste.
In versul "Si privirea sus tasni/Curcubeul in doua", curcubeul, ca simbol al unei fericiri nesperate, poate semnifica un fenomen rar si fascinat ca si iubirea.
Strofa a treia, revine la motivul initial, "leoaica aramie/cu miscarile viclene", fiind metafora iubirii agresive, insinuante: "Mi-am dus mana la sparnceana, la tampla si la barbie/dar mana nu le mai stie"
Perspectiva neomodernista a discursului liric este sustinuta de sugestia creata prin metafora "leoaicei", imagine transparenta a iubirii, sentiment puternic. Ca element de recurenta, substantivul "față" este un laitmotiv idealic al primei strofe, conferind ambiguitatea stilistica prin echivocul lexical, care insinueaza starea sufleteasca.
Epitetele cromatice "colti albi", "leoaica aramie" si epitetele ,etaforice, "leoaica tanara", :miscarile viclene", potenteaza intensitatea sentimentului forta lui devoratoare.
Repetitia "inc-o vreme/si-nca-o vreme", poriecteaza sentimentul iubirii intr-un viitor nedefinit, incert, iar punctele de suspensie insinueaza o stare de nesihuranta tematoare a indragostitului, care stie ca simtamantul este viclean si perisabil.
Expresivitatea neomodernista a poeziei este sustinuta de oralitatea stilului, care confera persuasiune starii emotionale, imposibil de controlat, realizata prin cuvinte si expresii din limbajul colocvial "ma pandise", "i-a infipt", de-a dura".
Verbele la perfect simplu sugereaza ideea ca iubirea este un sentiment recent, cu efecte naucitoare asupra indragostitului, "se facu", "o intalni"
Leoaica tânără, iubirea
Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.
Şi deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţişni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme...