AnnaE
#0

PARTEA A DOUA

PREGĂTIREA REGRESIEI SPIRITUALE

Cerinţele necesare regresioniştilor spirituali

Discutam la unul din seminariile mele despre efortul pe care îl presupune transpunerea oamenilor în viaţa lor dintre vieţi. La prima pauză, un hipnoterapeut s-a îndreptat spre mine spunând: "Vă mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat, dar eu plec. Acum înţeleg faptul că această muncă e mult prea dificilă. Am o practică normală şi frumoasă. Nu cred că sunt echipat adecvat pentru cerinţele presupuse de domeniul regresiei spirituale". I-am spus acestei persoane sincere că este un fapt pozitiv că a recunoscut aceste realităţi acum şi nu mai târziu.

Fără îndoială, trei sau patru ore de muncă intensă şi deosebit de complexă, fără nici o pauză pentru odihnă, pot fi extrem de solicitante. În esenţă, trebuie să vă ocupaţi de interacţiunile simultane ale sufletului nemuritor al clientului cu procesele mentale ale minţii umane. Aceste două euri pot fi puse în conflict de o integrare defectuoasă. Facilitatorul regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi trebuie să ţină seama de această dualitate a minţii clientului său, reformulând şi ajustând fazele lungi ale imagisticii spirituale, în scopul de a facilita o trecere confortabilă. Pentru a reuşi să faceţi aceste lucruri, trebuie să urmăriţi constant călătoria mentală a clientului prin geografia lumii spiritelor. Aceasta se numeşte cartografiere.

Motivaţiile, temerile, imaginea de sine, precum şi aşteptările clientului dumneavoastră vor fi determinate de modelul fizic, emoţional şi mental al corpului său gazdă. Aceste trăsături temperamentale sunt influenţate de ceea ce eu numesc "amprenta sufletului", care implică înţelegerea, intuiţia şi imaginaţia. Atunci când subiectul hipnozei vă vorbeşte despre viaţa sa spirituală, el comunică aceste informaţii prin intermediul corpului său muritor. Acest lucru poate genera o anumită stare de confuzie subiecţilor. Pe măsură ce povestea unei vieţi anterioare se desfăşoară în mintea clientului, perspectiva transpersonală a acestuia asupra celeilalte lumi este influenţată de cât de bine poate el să facă faţă adevărurilor referitoare la şinele său real.

Pe lângă toate celelalte, va trebui să vă concentraţi, de asemenea, pe multitudinea de experienţe karmice anterioare, pe care clientul dumneavoastră le-a trăit în alte corpuri, astfel încât acesta să înţeleagă modelele de cauză şi efect care îi afectează viaţa curentă. Practicarea terapiei de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi va îmbunătăţi substanţial aptitudinile voastre în ceea ce priveşte regresia în vieţile anterioare, pe măsură ce veţi tranzita de la o viaţă la alta folosind lumea spiritelor drept punte. Este posibil să fiţi puşi în situaţia de a alterna tehnici de hipnoză deopotrivă permisive şi autoritare, în timp ce "navigaţi" prin vieţile trecute ale clientului, experienţele acestuia ca suflet şi viaţa actuală. Multe lucruri depind de receptivitatea clientului, care poate varia între o viaţă anterioară şi condiţiile lumii spiritelor.

Obiectivul dumneavoastră în calitate de regresionişti spirituali este acela de a ajuta clientul să-şi gestioneze vizualizările, permiţându-i să se concentreze asupra tuturor acestor informaţii, astfel încât să-şi înţeleagă relaţiile înţelegându-şi propriul suflet şi scopul în viaţă şi să iasă întărit după respectiva sesiune. Din partea regresionistului spiritual, acest efort poate fi intens, necesitând deopotrivă talent si tenacitate. Desigur, nu ne vom angaja în ataşamente personale, dar un terapeut rece nu va dovedi empatie şi compasiune pentru un client care, în timp ce relatează toate motivele pentru care se găseşte în actualul său corp, precum şi tot ceea ce i-au spus ghizii şi maeştrii săi, poate traversa o perioadă dificilă. Nici un hipnoterapeut motivat şi grijuliu nu poate rămâne detaşat faţă de problemele clienţilor săi. După o sesiune solicitantă de regresie spirituală, mă simt de obicei epuizat. Pentru a-mi reveni şi a-mi clarifica gândurile, obişnuiesc să fac îndelungi exerciţii fizice în munţi.

 

Importanţa pregătirii şi a experienţei

La cursurile mele de pregătire în domeniul regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi, asistenţa este compusă din terapeuţi licenţiaţi şi hipnotizatori profesionişti. Pentru a practica regresia spirituală în viaţa dintre vieţi este necesar un număr substanţial de ore de pregătire în hipnoterapie, pe lângă cel puţin câţiva ani de practică privată. A avea o oarecare experienţă în cercetarea vieţilor anterioare este de mare ajutor pentru munca solicitantă de regresionist spiritual. Nu este neapărat necesar să fiţi licenţiat ca psiholog, psihoterapeut sau consilier pentru a fi un facilitator talentat al hipnozei. Cu toate acestea, atunci când aveţi de-a face cu clienţi tulburaţi, experienţa în consiliere se dovedeşte inestimabilă.

Din punct de vedere etic este de aşteptat ca terapeuţii să-şi recunoască propriul nivel de competenţă şi calificare personală şi să nu utilizeze proceduri terapeutice situate în afara pregătirii lor. Tuturor practicienilor regresiei spirituale, care îşi ajută clienţii în căutarea adevărului despre ei înşişi, le pot transmite următoarele: cu cât sunteţi mai pregătiţi – atât din punct de vedere academic, cât şi al experienţei profesionale – cu atât mai bine.

Problema conştienţei de sine este una importantă pentru terapeutul vieţii dintre vieţi, de vreme ce se leagă direct de influenţa acestuia asupra clientului. Energia dumneavoastră este influenţată de propria intuiţie, motivaţie şi integritate. Personal, am un mare respect pentru filosofia Taoistă. Adepţii acesteia cred că inspiraţia survine atunci când mintea conştientă se dă la o parte din calea energiei inconştiente naturale. Într-un fel, Chi (energia noastră cosmică) este acel ceva care aduce armonie şi claritate corpului. Un alt aspect care vă poate ajuta să deveniţi un terapeut mai bun este acela de a poseda o capacitate intensă de concentrare interioară.

Cei mai buni regresionişti au o percepţie care le permite să cunoască ceva fără a-şi folosi în acest scop gândirea conştientă. Aceşti terapeuţi simt lucrurile la momentul potrivit atunci când lucrează cu oamenii. În timpul terapiei vieţii dintre vieţi este posibil ca atât facilitatorul, cât şi subiectul să fie ajutaţi de ghizii lor. Aceste momente ar trebui să fie recunoscute, mai ales atunci când implică domeniile comportamentale ale alegerii, luării deciziilor şi rezolvării problemelor.

Cred că este posibil să vă antrenaţi pentru a cunoaşte şi a analiza simbolurile ce ilustrează acele experienţe din lumea spiritelor ce nu pot fi definite într-un fel material. Aceste metafore pot fi simboluri ale unor lucruri pământeşti ce se pot aplica unui anumit eveniment vizualizat din lumea spiritelor. Sincer vorbind, există momente în timpul unei sesiuni când mă simt oarecum telepatic. Însă, acest lucru poate fi şi un neajuns în unele momente critice când, nereuşind să-mi blochez gândurile la nivel conştient, anumiţi clienţi mi Ie pot intercepta.

Consider că meditaţia zilnică, precum şi controlul respiraţiei, îmi sunt de mare ajutor în practica regresiei spirituale. În cadrul filosofiei yoga, prana se referă la forţa sau energia vieţii ce se manifestă în fiecare dintre noi prin intermediul respiraţiei. În calitate de regresionist spiritual, îmi manipulez respiraţia la anumite intervale în timpul unei sesiuni, în încercarea de a-mi extinde mintea spre o stare mai înaltă a conştiinţei. Pot chiar să intru într-o uşoară stare de transă autoindusă, pentru a fi mai deschis la forţele spirituale pe care le simt prezente în jurul meu.

Vă rog să înţelegeţi faptul că prana nu este respiraţia în sine şi nici oxigenul implicat în acest proces, ci energia legată de respiraţie. Este vorba de o conexiune cu energia tuturor lucrurilor însufleţite, în forma unei forţe universale a vieţii. Am lucrat intens pentru a mă antrena să caut căile energetice necesare pentru a ajunge la mintea unui anumit client, cerând ajutor deopotrivă de la propriul meu ghid, precum şi de la cel al subiectului, încep întotdeauna deschizându-mi mintea şi cerând îndrumare. În acest fel, încerc să primesc şi nu să transmit informaţii. Ceea ce transmit clienţilor mei sunt mesaje de încredere şi încurajare.

Cheia faptului de a fi un bun terapeut rezidă în a asculta. O alta constă în a-i permite clientului să-şi interpreteze la început singur propriile simboluri metaforice, pe baza experienţei sale personale, înainte de a Vă angaja în propriile dumneavoastră interpretări. Există un echilibru extrem de delicat între ascultarea spuselor clientului şi interogarea acestuia. A şti când anume să vorbeşti, respectiv când să păstrezi tăcerea, nu este deloc un lucru uşor de transmis studenţilor. În lucrarea regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi trebuie învăţat când anume să ajutăm clientul să înţeleagă o vizualizare (după ce el însuşi a petrecut un timp analizându-şi propriile viziuni). Această înţelegere vine cu timpul şi presupune antrenament şi practică. Totodată, practicarea acestui exerciţiu, ajutată de propria dumneavoastră creativitate, vă pot face mai intuitivi.

 

Practicarea regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi

De la publicarea cărţilor mele, mulţi practicieni ai hipnozei m-au contactat în legătură cu regresia spirituală. Există în rândul acestora impresia că, de vreme ce sunt deja oarecum familiarizaţi cu regresia în viaţa anterioară, este doar un pas simplu să se angajeze în cercetarea vieţii dintre vieţi. Acest lucru nu este adevărat.

Fapt este că majoritatea regresioniştilor în viaţa anterioară nu fac decât să-şi transpună subiecţii dintr-o viaţă anterioară în următoarea. Unii încă mai cred că perioada dintre vieţi constituie o zonă gri, lipsită de consecinţe majore. M-am întrebat adesea dacă nu cumva această perspectivă a provenit din cartea tibetană a morţilor, unde se poate citi că "perioada între reîncarnări este de maximum şapte săptămâni".

În partea introductivă a cărţilor mele am explicat faptul că mi-a luat mult timp să învăţ căile de accedere în lumea spiritelor, căi care păreau fireşti majorităţii clienţilor mei. După ce primul meu client al regresiei în viaţa dintre vieţi mi-a intrat pe uşă, am avut nevoie de multe cazuri pentru a trasa o hartă a lumii spiritelor, precum şi de multe încercări până când am ajuns să stăpânesc procedeul pe care îl folosesc astăzi. Şi, încă şi acum, după ce am avut de-a face cu mii de cazuri, înţeleg că nu am făcut decât să scrijelesc la suprafaţa lumii noastre spirituale.

Fiecare nou terapeut în domeniul vieţii dintre vieţi îşi descoperă propriul stil. Dumneavoastră înşivă veţi afla ce modalitate vă este optimă pentru a efectua o tranziţie lină de la mintea subconştientă în căminul spiritual al supraconştienţei, pentru a accesa amintirile nemuritoare ale fiecărui suflet. Cum anume veţi încorpora noile aptitudini de regresionişti în viaţa dintre vieţi în propria practică este un aspect pe care fiecare dintre dumneavoastră trebuie să îl experimenteze singur.

Am primit telefoane din toate colţurile ţării de la o serie de regresionişti spirituali care m-au întrebat "Unde anume greşesc? De ce nu-mi pot aduce clienţii în starea vieţii dintre vieţi?" Le răspund şi eu, tot printr-o serie de întrebări. Prima mea întrebare este "Cât de lungi sunt sesiunile tale cu clientul?" "Oh, ca de obicei, între patruzeci şi cinci de minute şi o oră" răspund ei. Fără să detaliez prea mult, le spun ca aceasta constituie o parte a problemei. Regresia în viaţa dintre vieţi presupune o şedinţă de trei până la patru ore. Auzind acestea, mulţi adaugă "Cum aş putea să-mi reduc într-atât numărul de clienţi pe zi, chiar până Ia a programa numai una sau două şedinţe?"

Încerc să fiu politicos, explicându-le că, probabil, nu ar trebui să-şi pună problema abordării regresiei spirituale până ce nu sunt dispuși să rezerve exclusiv în acest scop una sau două zile pe săptămână. Acest sfat este util oricui doreşte să evite un eşec în acest domeniu. Cu toate acestea, după cum le spun şi studenţilor mei, trebuie să recunosc că nici eu însumi nu am urmat această recomandare cu ani în urmă, până când nu am devenit obsedat de puterea acestei lucrări şi am decis să iau numai cazuri de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi. Unii oameni pe care i-am pregătit îmi urmează exemplul ca specialişti în viaţa dintre vieţi şi sper că nivelele lor energetice se menţin încă la cote înalte. Sincer vorbind, această muncă este atât de obositoare, încât ar fi de-a dreptul o prostie să programez mai mult de un client pe zi.

Ce se poate spune despre numărul de şedinţe cu fiecare client? înainte de a-mi începe cursurile de pregătire, clienţii veneau din toate colţurile lumii pentru a fi regresionaţi, iar eu puteam să aloc o singură zi fiecăruia. Există şi o modalitate mult mai bună. În anii dinainte de a fi realmente asaltat de clienţi, obişnuiam să acord fiecărui client câte trei şedinţe de regresie în viaţa dintre vieţi, după cum urmează:

  1. Începeam cu un interviu preliminar şi cu o şedinţă uşoară de hipnoză (nu mai mult de o jumătate de oră), pentru a determina gradul de receptivitate al clientului. Dacă eram nemulţumit de nivelul de transă atins, clientul urma să revină ulterior pentru a insista mai mult asupra acestui aspect.
  2. În mod tipic, cea de-a doua sesiune era dedicată transpunerii clientului înapoi în propria sa copilărie, în pântecele mamei, precum şi în proxima viaţă anterioară, dar fără a experimenta scena morţii sau intrarea în lumea spiritelor.
  3. Ultima sesiune, şi cea mai lungă, era cea în care îl regresionat propriu-zis pe clientul meu în viaţa dintre vieţi. Astfel, îl duceam rapid la finalul vieţii pe care o rememorasem în şedinţa precedentă. După scena morţii, intram în lumea spiritelor, pentru a păstra continuitatea viziunilor clientului ca suflet. Încerc să nu fragmentez niciodată această porţiune spirituală a amintirilor subiectului în mai mult de un segment.

Dacă vă angajaţi în practica regresiei spirituale, clienţii dumneavoastră vor dori casete cu înregistrarea şedinţelor lor. Vă recomand să folosiţi două reportofoane pentru situaţia în care unul dintre ele se defectează în timpul şedinţei. De asemenea, să păstraţi o copie pentru cazul în care caseta clientului se deteriorează. Mai mult, este esenţial să folosiţi microfoane de mare fidelitate, deoarece oamenii supuşi hipnozei vorbesc de cele mai multe ori încet.

Puteţi decide să începeţi înregistrarea fie imediat după inducţie, fie în punctul în care clientul dumneavoastră începe să-şi rememoreze viaţa trecută, fie imediat după scena morţii. Personal, prefer să încep înregistrarea după scena morţii, deoarece apoi pot rezuma aceste vieţi trecute în aşa fel încât întreaga casetă va fi dedicată vieţii clientului meu în calitate de suflet.

 

Interviul preliminar

La prima dumneavoastră întâlnire cu clientul este necesar să stabiliţi atât scopurile lui, cât şi obiectivele dumneavoastră în vederea obţinerii unei experienţe substanţiale. Cele mai eficiente şedinţe sunt acelea în care clientul dumneavoastră cunoaşte dinainte procedura pe care o veţi folosi pas cu pas. Acest lucru nu ştirbeşte cu nimic misterul şi venerarea experienţei de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi. În ceea ce mă priveşte, le explic clienţilor că asocierea noastră va fi un parteneriat, în care amândoi vom face o călătorie împreună în lumea spiritelor.

Desigur, veţi dori să revedeţi trecutul clienţilor dumneavoastră, mai cu seamă orice altă experienţă hipnotică anterioară. În calitate de specialişti ai regresiei în viaţa dintre vieţi, majoritatea regresiilor spirituale pe care le veţi conduce vor fi cu oameni din afara oraşului dumneavoastră. Dacă subiectul afirmă că experienţele sale anterioare de hipnoză au fost mai puţin decât se aştepta sau nesatisfăcătoare în orice alt fel, vă recomand să-i cereţi să vă explice circumstanţele acestora. Dacă ei au vreo inhibiţie cu privire la hipnoză, va trebui s-o clarificaţi imediat, pentru că altminteri riscaţi să vă confruntaţi cu aşa-numita auto-sabotare din partea clientului însuşi. Sugerez de obicei noilor clienţi ce locuiesc departe de mine şi care nu au fost niciodată supuşi regresiei hipnotice să viziteze în prealabil un hipnotizator1 din apropierea zonei în care locuiesc pentru o scurtă şedinţă, doar pentru a vedea dacă sunt capabili să atingă starea de transă. Acest lucru economiseşte atât timpul, cât şi banii tuturor celor implicaţi. Unii vor dori să vină oricum, ceea ce este bine.

Unii dintre clienţii care au deja experienţe hipnotice anterioare şi vin la mine, îmi spun: "Când am fost hipnotizat anterior, nu cred că am fost adormit cu adevărat". Nimeni nu s-a obosit să le explice acestor oameni că nici nu trebuia să fie adormiţi de fapt, pentru că altminteri nu ar fi fost în stare să răspundă la întrebări. Pare atât de simplu dar, cu toate acestea, nimeni nu le-a spus că există o diferenţă între o stare modificată a conştiinţei în transă, pe de o parte, şi somnul delta, pe de alta. Îi explic clientului fiecare stadiu al hipnozei, precum şi cât de adânc îl voi cufunda. Acest aspect este cu deosebire relevant în domeniul regresiei hipnotice în viaţa dintre vieţi, care va constitui o nouă experienţă în ceea ce priveşte adâncimea transei chiar şi pentru aceia care au fost hipnotizaţi anterior.

Vreau de la clienţi să înţeleagă câte ceva din procesul mecanic al hipnozei, fără a-i încărca însă cu detalii clinice. Prea multe informaţii tehnice despre adâncimea transei înclină să creeze o preocupare anumitor clienţi cu privire la unde anume ar trebui să fie în timpul stadiilor timpurii ale şedinţei. Pe de altă parte, vreau ca subiectul să fie conştient, încă înainte de a începe, de ce vom petrece o bucată bună de timp făcând exerciţii de relaxare psihică şi vizualizare, menite pregătirii adâncimii adecvate a transei regresiei spirituale. În esenţă, îmi rezum discuţiile referitoare la stările modificate ale conştiinţei la următoarele:

  1. Starea Beta este o stare de conştienţă completă.
  2. Starea Alpha implică nivele de transă uşoare, medii şi adânci.
    1. Stadiile mai uşoare sunt acelea pe care le folosim pentru meditaţie.
    2. Stadiile medii sunt în general asociate cu retrăirea amintirilor din copilărie, precum şi a celor post-traumatice. Acest stadiu este util pentru modificările comportamentale precum renunţarea la fumat sau creşterea şi scăderea din greutate.
    3. Stadiile Alpha mai adânci implică retrăirea vieţilor anterioare.
  3. Starea Theta este la fel de adâncă ca aceea care survine înaintea pierderii cunoştinţei. Ea dezvăluie zona minţii supraconştiente, care revelează activitatea noastră spirituală din viaţa dintre vieţi.
  4. Starea Delta este aceea a somnului adânc.

Rezum aceste informaţii spunându-i clientului că toate aceste stadii implică un proces natural al somnului, prin care trecem în fiecare noapte şi care este parcurs în sens invers în dimineaţa următoare. Evit să complic lucrurile, aşa că nu le mai explic faptul că aceste stadii pot, de fapt, să acţioneze simultan una cu cealaltă în diferitele părţi ale creierului pentru a facilita răspunsurile verbale. Prin urmare, vă recomand să evitaţi explicaţiile referitoare la fluctuaţiile undelor cerebrale, deşi este interesant de menţionat că în mintea inconştientă, undele mai adânci Alpha şi Theta implică fluctuaţii energetice mai mari şi mai deschise, care ne dezvăluie amintirile noastre ca suflete.

Încerc să prezint o versiune simplificată a stadiilor de transă modificată, sub forma unei conversaţii uşoare menite a îndepărta orice sentiment de anxietate pe care îl poate încerca clientul din cauza faptului că ar considera hipnoza drept ceva "nenatural sau misterios". Sugestiile indirecte sub forma unor scurte istorisiri sunt de mare folos. Ştiu că există hipnoterapeuţi care doresc să păstreze misterul asupra procesului transei pentru asigurarea efectului. Cu toate acestea, după cum am spus deja, doresc ca subiectul regresiei spirituale în viaţa dintre vieţi să simtă că acesta este un efort al amândurora. Dacă ei devin implicaţi în mod activ şi acceptă faptul că au un control asupra adâncimii necesare a transei, veţi genera mai mult angajament din partea lor în lungile faze ale cufundării.

În cazul regresiei spirituale este foarte important ca în timpul interviului preliminar să stabiliţi un grad înalt de încredere împreună cu subiectul vostru, în timp ce acesta află cum anume conceptualizaţi călătoria sufletului său. În timp ce dumneavoastră observaţi locul lor pe drumul vieţii, ei vă analizează cunoştinţele, încrederea în sine, sensibilitatea şi perceptivitatea. Chiar dacă au mai trecut anterior printr-o regresie în viaţa anterioară, ceea ce vor experimenta în cadrul şedinţelor de hipnoză în viaţa dintre vieţi va fi mult mai intens, deoarece implică propria lor nemurire.

În timpul interviului preliminar vreau să calmez orice sentimente de anxietate pe care le-ar încerca clientul cu privire la ce va descoperi despre el însuşi. Le explic aşadar că înaintea lor mulţi alţii au trecut prin această experienţă şi au ieşit din ea întăriţi. Nu vreau ca subiectul să se gândească prea mult la posibilitatea de a experimenta scene cu încărcătură emoţională prea mare. În fiecare şedinţă vor exista momente când clientul vostru se va lovi de unele blocaje emoţionale.

Unele dintre acestea se vor petrece în stadiile în care clienţii descoperă cine sunt ei cu adevărat, greşelile pe care le-au făcut şi nivelul lor de dezvoltare. În vreme ce oamenii pot fi descurajaţi în aceste momente, de-a lungul întregii şedinţe experienţa devine din ce în ce mai mult o iluminare pentru ei. Ei înţeleg faptul că failibilitatea este parte a dezvoltării.

Clienţii dumneavoastră vor înţelege seninătatea existenţei lor în lumea spiritelor când vor deveni conştienţi de compasiunea, iertarea şi iubirea care îi înconjoară acolo. Această experienţă este atât de mângâietoare şi înălţătoare, încât atunci când veţi da subiectului sugestii post-hipnotice, ei îşi vor aminti frumoasele viziuni din lumea spiritelor şi vor părăsi cabinetul dumneavoastră cu speranţe reînnoite cu privire la viaţa lor.

În timpul interviului preliminar îi spun clientului că îl voi duce înapoi acasă într-un mod foarte relaxant. În timp ce sunt conectaţi din punct de vedere mental la viaţa dintre vieţi, ei sunt eliberaţi temporar de marasmul lumii noastre materiale. Acesta este motivul pentru care subiecţii chiar opun rezistenţă ieşirii din starea hipnotică la sfârşitul regresiei spirituale. Îi spun clientului că intrarea şi periplul său în lumea spiritelor vor fi asemănătoare cu vizionarea unui film despre ei înşişi. Atunci când intrăm într-o sală de cinematograf şi nu cunoaştem acţiunea filmului, este ca şi cum cadrele fiecărei scene se succed mai încet. Mai târziu, în acelaşi film, când suntem mai familiarizaţi cu ceea ce se întâmplă, totul va părea că se mişcă mai repede, ca şi cum proiecţionistul accelerează filmul. Acest lucru se petrece deoarece subiecţii devin curând parte a scenelor şi sunt prinşi de acţiune.

Discuţiile pe care le aveţi cu clientul dumneavoastră înaintea sesiunii propriu-zise de regresie în viaţa dintre vieţi sunt importante deoarece doriţi ca subiecţii să se simtă cât se poate de confortabil în acest proces. Reţineţi că succesul mecanic al hipnozei însăşi nu depinde de intensitatea motivaţiei sau dorinţei subiectului. Astfel, în ciuda intensităţii dorinţei sale, o persoană mai puţin predispusă la hipnoză nu va atinge transa profundă la fel ca un subiect foarte receptiv.

 

Preconcepţiile clienţilor

 

Am discutat despre preconcepţiile clienţilor privitoare la ideologie în Partea întâi, la secţiunea dedicată sistemelor de credinţă ale acestora. Cu toate acestea, există şi alte influenţe ce pot împiedica intrarea clientului dumneavoastră în sesiunea de regresie spirituală cu o minte deschisă. Momentul optim pentru a vă ocupa de aceste influenţe este în timpul interviului preliminar. Adesea, noii dumneavoastră clienţi vă vor spune că au fost deja la o serie de psihologi, astrologi, vindecători, mediumi şi alţi practicieni metafizici, care le-au vorbit despre nivelul lor de avansare, despre locul lor în lumea spiritelor, despre suflete pereche, ghizi şi multe alte lucruri legate de problemele spirituale.

Nu încerc niciodată să denigrez sursele de cunoaştere situate în afara specialităţii mele, deşi adesea clienţii pot căpăta unele prejudecăţi despre ei înşişi în urma acestor informaţii. Nu de puţine ori, odată intraţi în stare supraconştientă, clienţii înşişi vor descoperi că multe dintre aceste date sunt incorecte. Aşa cum se întâmplă şi în domeniul hipnozei, unii practicieni spirituali sunt foarte bine pregătiţi, iar alţii mai puţin. Clientul va afla singur diferenţa atunci când va înţelege lumea spiritelor cu propria sa minte. Am menţionat deja că noii clienţi pot avea, de asemenea, anumite preconcepţii spirituale în urma citirii propriilor mele cărţi. Iată un exemplu tipic în acest sens:

Domnule Newton, veţi afla că sunt un suflet de nivel 6, care răspândeşte o lumină albastră. Ştiu (sau mi s-a spus) că sunt foarte aproape de a deveni un maestru superior, deoarece aceasta este ultima mea viaţă pe Pământ.

Desigur, fiecare dintre aceste declaraţii ale clienţilor trebuie tratate ţinând seama de contextul lor. Sincer vorbind, consider că asemenea afirmaţii pot fi foarte bine doar expresii ale unui mod de gândire îmbibat de speranţă, mai cu seamă în ceea ce îi priveşte pe clienţii care nu excelează prin smerenie. Pe de altă parte, am avut, de asemenea, o serie de clienţi care mi-au spus că, în urma citirii cărţilor mele, se consideră a fi suflete începătoare. Şi această modestie cu privire la propria persoană se poate dovedi la fel de neadevărată. Trebuie, în acelaşi timp, să-mi păzesc atent propriile mele preconcepţii. Îmi amintesc de Harriet, o chelneriţă ce lucra într-un orăşel din deşert, în apropiere de Death Valley, California. Ea a ajuns Ia biroul meu într-o maşină veche, purtând o rochie ecosez foarte demodată. Am fost indus în eroare de comportamentul ei modest şi nepretenţios, până în momentul în care m-a îmbrăţişat. Energia ei interioară practic m-a ridicat de la pământ. Mai târziu, am aflat că era unul dintre cele mai avansate suflete cu care am avut de-a face vreodată.

Harriet era un suflet hibrid, ale cărui prime încarnări fizice avuseseră loc într-un deşert, cu foarte mult timp în urmă. Fiinţele de acolo practicau o formă de schimbare a personalităţilor, printr-un fel de transfer mental între minţile lor. La restaurantul din parcarea pentru tiruri unde lucra, ea oferea cafea, conversaţie şi alinare şoferilor osteniţi şi descurajaţi, care traversau deşertul în timpul nopţii. Am descoperit chiar că Harriet a venit la mine pentru a mă ajuta în căutarea spirituală, după ce m-a ascultat la o emisiune radiofonică de la un post naţional.

Îmi amintesc şi despre un caz opus celui de mai sus. Este vorba de cel al lui Andy, băiatul cu aşteptări prea mari. Unii dintre criticii regresiei hipnotice îşi argumentează poziţia prin faptul că oamenii vin la şedinţele lor cu o serie de idei preconcepute şi, odată ajunşi în stare de transă, construiesc scenarii imaginare foarte elaborate pentru susţinerea propriului sistem de credinţă. Cazul lui Andy constituie un exemplu care respinge acest argument.

Andy a fost trimis la mine de mama sa (o persoană foarte perceptivă), ca un cadou la împlinirea vârstei de 21 de ani, în zilele dinaintea deciziei mele de a înceta să primesc clienţi sub vârsta de 30 de ani. Un băiat înalt şi bine făcut, purtând bermude şi sandale, Andy a intrat în cabinetul meu plin de încredere, spunând cu glas puternic: „Salut omule, sunt gata, hai să începem!" Pe când discutam despre procedurile hipnotice pe care urma să le folosim, incluzând viaţa sa imediat anterioară, nerăbdarea lui Andy creştea. Mi-a spus că era foarte popular la şcoală şi că se aştepta ca viaţa lui imediat anterioară să fi fost una în care a exercitat o influenţă profundă şi puternică asupra unor mase mari de oameni.

Pe parcursul sesiunii noastre, în momentul în care i-am cerut lui Andy să intre în cea mai semnificativă scenă a vieţii sale anterioare, faţa lui s-a întunecat. Agitându-se în scaunul său, mi-a vorbit pe un ton scăzut, aproape ameninţător.

Andy: Oh! Nu!

Dr. N: Explică-mi, te rog, ce anume vezi.

Andy: Oh, Doamne-nu! Nu! Nu! Nu! – acesta nu sunt eu – nu este adevărat...în nici un caz nu sunt eu acesta! Nu voi accepta deloc asta...

Dr. N: Încearcă să te relaxezi şi urmăreşte desfăşurarea scenei fără a analiza prea multe în acest moment. Putem să ne deplasăm oricât de repede sau încet îţi doreşti.

Andy: (resemnat): Eu sunt...

Dr. N: Cine anume eşti? Să începem prin a-mi spune cum arăţi, pentru ca apoi să-mi spui şi unde te afli.

Andy: (mâhnit): Sunt...un vagabond negru ce umblă de-a lungul unei şosele...uh! Sunt atât de murdar...flămând...numele meu este Otis...port o cămaşă din flanelă veche, pantofi scâlciaţi, o haină şi pantaloni maro soioşi...şi tuşesc foarte mult.

În urma continuării investigaţiilor, s-a dovedit că Otis era un dijmaş sărac dintr-o zonă rurală a Georgiei, în 1934, care a murit în acea noapte, la vârsta de 45 de ani. Odată ajunşi în lumea spiritelor, am aflat că Andy a experimentat multe vieţi în care fusese arogant şi abuziv cu oamenii din jurul său. I se oferise aşadar o viaţă extrem de modestă (cea în care fusese Otis). La sfârşitul şedinţei sale am discutat împreună cu Andy foarte serios despre atitudinile sale actuale, precum şi despre lipsa de toleranţă faţă de ceilalţi, amândouă legate de vechile sale modele comportamentale.

Sunt foarte atent la sensibilităţile clienţilor mei. Nu am deloc intenţia de a contrazice credinţele clienţilor mei înaintea sesiunii; prefer să las autodescoperirea să-şi urmeze propriul curs. Clienţii vor experimenta anumite scene în minţile lor la care vor opune rezistenţă, cel puţin la început. Dincolo de avantajele oferite de desfăşurarea naturală a vizualizărilor, vreau ca subiecţii să ştie că ghidul lor personal îi ajută să afle ceea ce au nevoie. Acest lucru poate fi dureros, după cum am văzut mai sus în încercările lui Andy de a se disocia de viaţa sa anterioară ca Otis.

Periodic, un client va întreba în timpul interviului preliminar: „Ce-ar fi dacă aş începe să fabulez în timpul sesiunii?". Încep prin a explica subiecţilor că faptul de a construi fantezii cu privire la lumea spiritelor pe când se află în stare de hipnoză profundă este foarte improbabil, de vreme ce subiecţii aflaţi în transă hipnotică profundă sunt foarte sinceri şi relatează exact ceea ce văd şi simt. Fac apoi apel la partea practică a clienţilor, întrebând: "Ce motiv ai avea şi la ce ţi-ar servi să fabulezi, ţinând seama de faptul că ai parcurs o distanţă lungă pentru a mă vedea şi, nu în ultimul rând, că plăteşti o taxă pentru sesiune? Nu ai face decât să te înşeli pe tine însuţi". În cele din urmă, voi sublinia ideea că adevărul emanat din amintirile minţii inconştiente este susţinut de abilitatea de raţionament şi gândire a minţii conştiente, care este încă activă. Întrebările puse de facilitator stimulează capacitatea de a raţiona a clienţilor, de vreme ce angajează deopotrivă mintea lor conştientă şi cea inconştientă.

În timpul sesiunii propriu-zise, clienţii pot fi copleşiţi de informaţiile referitoare la viaţa lor spirituală care le parvin din starea supraconştientă. Unii clienţi vor spune:"Credeţi cumva că fabulez?" Există mai multe moduri de a răspunde la această întrebare. În ceea ce mă priveşte, întreb Ia început:"Tu ce crezi?" Apoi continuu cu următoarea interogaţie: "Ai încredere în capacitatea ta de a fi total deschis cu mine în ceea ce priveşte scenele pe care le vezi şi le simţi, ştiind faptul că acest lucru este în propriul tău beneficiu?" în cazul în care un client are dubii cu privire la o anumită scenă, aş putea spune: "întreabă-ţi, te rog, ghidul (respectiv consiliul sau sufletele din grupul tău) cu privire la dreptul tău de a accepta ceea ce ţi s-a spus". La sfârşitul unei şedinţe de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi, majoritatea clienţilor vor remarca faptul că simt că vizualizările lor sunt reale.

Când pregătiţi un client pentru regresia spirituală este imperativ să nu faceţi nici un fel de promisiuni specifice asupra a ceea ce va vedea în timpul şedinţei. Nu aveţi de unde să ştiţi ce este în mintea clienţilor şi nici cum îşi vor accepta amintirile. Explic dinainte acest lucru fiecărui client. Majoritatea oamenilor îmi spun că şedinţa lor de regresie spirituală în viaţa dintre vieţi a fost una dintre cele mai profunde experienţe mentale din întreaga lor viaţă. Chiar şi aşa, uneori veţi putea avea de-a face cu unii clienţi care să-şi exprime insatisfacţia cu privire la faptul că nu au descoperit ceea ce doreau sau că viaţa lor nu s-a schimbat în bine după ce au părăsit cabinetul dumneavoastră. Există în lume unii oameni nefericiţi, care aşteaptă de la facilitatorii hipnozei să le ofere unele informaţii care fie nu se află în mintea lor, fie au fost blocate. În esenţă, aceste persoane doresc ca dumneavoastră să îndreptaţi ceea ce este greşit în vieţile lor, pe care Ie trăiesc fără prea multă responsabilitate personală.

Attachments