1826

          Prietenă cu tâmple sure,

          Tovarăşă de vreme rea!

          Cu brazii singură-n pădure

          Aştepţi de mult sosirea mea.

          La geamul adăiţei tale

          De veghe stai, mâhnită eşti.

          Andrelele tot mai agale

          Cu mâini zbârcite le-nvârteşti.

          Priveşti la poarta cea uitată.

          Pe drumul unde nu-s drumeţi.

          Şi tot mai mult te laşi furată

          De presimţiri şi de tristeţi.

                                                                      SFÂRŞIT