Eu te-am iubit şi poate că iubirea

          În suflet încă nu s-a stins de tot;

          Dar nici nelinişte şi nici tristeţe

          Ea nu îţi va mai da, aşa socot.

          Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,

          De gelozie, de sfială chinuit.

          Dea domnul să mai fii cândva iubită,

          Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit.

                                                                      SFÂRŞIT