A fost odata ca niciodata, caci daca n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Povestea este de demult, de pe cand oamenii nu erau rai cum sunt astazi si nu stiau ce va sa zica a face rau, nici dusmani nu erau unul asupra altuia, de pe cand umblau soarecii calare pe pisici si lupii se imbratisau cu mieii, sarutandu-se frateste.
Pe vremea aceea, Dumnezeu nu se ascundea de oameni, ci umbla pe pamant, totdeauna in tovarasia lui Sfantul Petru, impartind oamenilor mila si darurile sale. Nici Sfantul Petru nu se lasa mai jos decat Dumnezeu si-l ajuta la munca sa. Un lucru insa nu-i placea lui Sfantul Petru, insectele cele mici, ce se tarau pe pamant, i se suiau sus pe picioare si-l intepau, il gadilau, necajindu-l rau.
- Doamne, zise intr-o zi Sfantu' Petru, toate le-ai facut bune si cu multa iscusinta pe acest pamant, numai un lucru nu.
- Si ce lucru Petre, intreba Dumnezeu cu un glas bland, caci mult iubea el pe Sfantu' Petru, care-i daduse multe sfaturi intelepte?
- Insectele ce le-ai lasat sa se tarasca pe pamant si sub pamant nu le-ai facut bine, caci necajesc mult pe cea mai iubita faptura a ta, pe om.
- Bine, daca zici tu Petre, sa nu mai fie, iti voi face pe voie.
Si asa zicand, porunceste tuturor insectelor sa se adune la el, iar dupa ce se adunara, Dumnezeu le strange binisor, le pune intr-un sac si leaga sacul la gura. Tocmai cand mantuise Dumnezeu treaba, iaca trece pe acolo o femeie. Dumnezeu o intreaba:
- Incotro te duci, copila?
- In cutare loc.
- Daca e asa, ma rog, ia si sacul asta, ca eu sunt batran, si-l du la cutare groapa, unde sa-l arunci cum se afla el, bagand bine de seama ca nu cumva sa dezlegi sacul.
Femeia lua sacul, dupa ce fagadui ca nu-l va dezlega si pleca, dar cand fu aproape de groapa nu mai rezista curiozitatii. Asa ca, puse sacul jos si-l dezlega, iar insectele incepura a fugi care incotro.
Se puse ea degraba sa le adune, dar pace. Dumnezeu si Sfantul Petru, care simtira fapta femeii, spusera:
- Dar bine femeie, ce ai facut? Cine te-a indemnat sa dezlegi sacul?
- Curiozitatea, Doamne!
- Ah! Femeie, femeie, zise Dumnezeu, numai curiozitatea va pierde pe voi. Curiozitatea te-a pierdut pe tine, caci insectele se vor imprastia la loc pe tot pamantul, iar tu ciocanitoare sa te faci si sa cauti insectele acolo unde sunt mai greu de gasit, pana in vecii vecilor!
- Amin, zise Sfantul Petru.
Si asa se alese ciocanitoare cu vesnica umblatura dupa insectele de sub coaja copacilor, unde poate ajunge numai dupa ce munceste din greu. Si ciocanitul ei anunta pe tot cei ce au urechi, sa fie atenti la curiozitatea lor, ca lucruri bune rar aduce ea.
