AnnaE
#0

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”

Facultatea de Științe ale Educației

 

REŢELE ŞI PARTENERIATE EDUCAȚIONALE.

BENCHMARKING ÎN EDUCAȚIE

 

Note de curs

  I.         Informații generale

 

 

Notă: Suportul de curs este destinat studenților anul II master ME din cadrul Facultății de Științe ale Educației, UCDC –București, an universitar 2018  - 2019 

 

 

  • Descrierea cursului. Scopul principal al acestui curs este acela de a conștientiza participanții asupra importanței realizării unor ”rețele educaționale” pe orizontală (același tip de școli) sau pe verticală ( școli cu niveluri de școlarizare diferite) conectate cu procese de stabilire a unor ”benchmark-uri” (repere) și declanșarea unor procese de benchmarking  (procese de comparare).   

 

Obiectivele cursului:

    • Formarea unei viziuni de ansamblu asupra principalelor concepte și definiții

privind rețelele și parteneriatele realizabile la nivelul sistemului educațional(intrasistemice)

dar și între sisteme educaționale sau între sisteme educaționale și alte sisteme                

(transistemice); o Prezentarea sistemului educațional și a principalelor procese desfășurate pe

verticală și orizontală în interiorul sistemului; o Prezentarea principalelor aspecte privind constituirea rețelelor de școli în

interiorul sistemului educațional; o Prezentarea și analiza principalelor conexiuni dintre managementul calității

(modele, referențiale, tehnici) cu procesele, entitățile din sistemul educațional și subsistemele componente;

    • Formarea unui sistem de definiții, concepte, reguli, modele care pot conecta

managementul calității cu 

    • Procesele și subsistemele componente ale sistemului educațional;
    • Însușirea principalelor teorii ale managementului calității în sistemul educațional;
    • Definirea și analiza unor concepte specifice proceselor de comparare (benchmarking):
      • Definirea benchmarks-urilor;
      • Definirea bechmarks-urilor în educație
      • Definirea și analiza proceselor de  benchmarking derulate la nivelul sistemelor educaționale . Concepte, istoric, evoluție
      • Pe parcursul acestui curs studenții/masteranzii se vor familiariza cu:
  • O serie de concepte specifice managementului;
  • Modele și referențiale ale managementului calității;
  • Tehnici de utilizare a instrumentelor calității în procesele educaționale și în procesele de comparare (procese specifice benchmarking-ului).

Vor fi analizate modalitățile de implementare ale principalelor modele, referențiale, instrumente din managementul calității în sistemul educațional românesc, în special, cel care formează învățământul preuniversitar, la conexiunile din interiorul sistemului și la funcționarea entităților, cuprinse în diferite rețele și parteneriate din interiorul sistemului.  

 

 

 Organizarea temelor în cadrul cursului:

 

Introducere 

I. REȚELE ȘI PARTENERIATE EDUCAȚIONALE

  1. Concepte. Termeni. Definiții
  2. Sistemul educațional românesc – un ansamblu de rețele școlare interconectate?
  3. Rețele școlare în sistemul educațional românesc
    1. Rețele școlare realizate pe „orizontală” (același tip de școli)
    2. Rețele și parteneriate realizate pe ”verticală” (școli cu niveluri de școlarizare diferite) . Exemplu ”Programul a doua șansă” 4. Parteneriate educaționale trans-sistemice (Erasmus, etc)

II. BENCHMARKING ÎN EDUCAȚIE.  

  1. Concepte. Termeni. Definiții
  2. Importanța managementului fluxurilor informaționale în sistemul educațional

 Studii de caz: rețele educaționale la nivel european. Instituții, organizații

                      II.3  Anexe  

 

 Formatul și tipul activităților implicate  în curs

Metode utilizate în timpul predării: expunerea, exemplul demonstrativ, conversația proactivă,  sinteza cunoștințelor, descoperirea dirijată;

  • Referințe bibliografice obligatorii:
  1. Suportul de curs ”Rețele și parteneriate în educație” 
  2. Chină, R. Managementul calități în învățământul preuniversitar (referențiale, modele, 

tehnici,        instrumente)    (2015).            Editura            Universitară,   București, http://www.editurauniversitara.ro/carte/pedagogie-

95/managementul_calitatii_in_invatamantul_preuniversitar_referentiale_modele_tehnici_inst rumente/11082  

  1. Drăgulănescu, N., Chină, R. și alții: Asigurarea calității educației – o abordare proactivă. 2014. Editura Standardizarea, București. 

Deși nu sunt singurele resurse bibliografice, acestea au avantaje majore: acoperă integral tematica cursului, sunt scrise în limba română . 

  • Materiale și instrumente necesare pentru curs

Suportul de curs și resursele bibliografice obligatorii pot fi împrumutate acasă sau consultate la biblioteca facultății. Optimizarea desfășurării cursului poate fi optimizată de utilizarea suportului informatic adecvat: laptop, conectare la internet, comunicare pe mail etc. 

  • Calendarul și programarea desfășurării cursului

Lecturarea cursului și a resurselor bibliografice este esențială pentru studenți/masteranzi, indiferent de prezența efectivă la curs. Prezența la curs face to face este benefică pentru discuții și construirea unei polemici proactive privind tematica dezbătută în cadrul cursului. 

Calendarul întâlnirilor va fi comunicat în timp util, la secretariatul facultății.

  • Politica de evaluare și notare

Evaluarea se realizează doar pe baza unui examen scris – lucrare scrisă, alcătuit cu itemi din tematica sillabus –ului. Contestațiile se pot face personal în termen de 48 de ore de la afișarea rezultatelor și se depun la secretariatul facultății în formă scrisă. Politica de evaluare și de notare este flexibilă și adaptabilă pentru orice tip de situație: studenți cu dizabilități sau studenți aflați în incapacitate temporară de deplasare.

  • Strategii de studiu recomandate

Masterandul trebuie să citească cu atenție informațiile din suportul de curs și să aprofundeze conținutul acestuia.. O simplă citire a suportului de curs nu este suficientă pentru obținerea unei note de trecere. Pentru o mai bună înțelegere a unor elemente prezentate în suportul de curs se poate recurge la bibliografia opțională.

 

 CUPRINS Introducere 

Introducere 

Partea I: REȚELE ȘI PARTENERIATE EDUCAȚIONALE

  1. Concepte. Termeni. Definiții
  2. Sistemul educațional românesc – un ansamblu de rețele școlare interconectate?
  3. Rețele școlare în sistemul educațional românesc
    1. Rețele școlare realizate pe „orizontală” (același tip de școli)
    2. Rețele și parteneriate realizate pe ”verticală” (școli cu niveluri de școlarizare diferite). Exemplu:  ”Programul a doua șansă”
  4. Parteneriate educaționale trans-sistemice (Erasmus, etc)

Partea a II-a: BENCHMARKING ÎN EDUCAȚIE.  

  1. Concepte. Termeni. Definiții
  2. Importanța managementului fluxurilor informaționale în sistemul educațional

 Studii de caz: rețele educaționale la nivel european. Instituții, organizații

                      II.3  Anexe  

 

 

 INTRODUCERE

Este necesar un astfel de curs, în contextul actual? Noi spunem că DA! Din cel puțin următoarele cauze: ”Salturile tehnologice” deosebit de spectaculoase ale societății actuale permit, din ce în ce mai mult, accesul la orice tip de informație a oricărei persoane, indiferent de pregătirea acesteia! Există o tendință ”globală” de utilizare a informațiilor referitoare la performanțele unor organizații, denumite generic ”bune practici”, în procese de comparare pentru îmbunătățirea activităților altor organizații. Astfel de procese, numite

”procese de benchmarking” pot fi dezvoltate, cu rezultate semnificative, în interiorul unor rețele educaționale.

Posibilitățile multiple de conexiune ultrarapidă între diferite puncte ale globului precum și între diferite entități educaționale, componente ale unor sisteme educaționale reprezentative ale unor culturi diferite, creează premisele realizării unor rețele de școli[1] din interiorul unui sistem educațional sau  cu școli din mai multe sisteme educaționale, rețele în interiorul cărora se pot transmite, transfera sau pune în comun, experiențe privind rezolvarea unor probleme vitale pentru tipul de școli respectiv sau, chiar pentru sistemele educaționale din care fac parte școlile angrenate în astfel de ”jocuri” educaționale.

 Realizarea unor astfel de rețele ”educaționale ”presupune utilizarea unor instrumente adecvate între care ”parteneriatul” este unul dintre cele mai importante.  Prin urmare, parcurgerea unui curs despre rețele educaționale (rețele de școli) este necesar dar și deosebit de util, având în vedere că anumite concepte, deosebit de importante în mediul de afaceri (benchmarking, bencmark etc) sunt, încă, insuficient utilizate în sistemele educaționale. 

 Documentele Comisiei Europene, elaborate în ultimii ani, referitoare la evoluția sistemelor educaționale din spațiul comunitar pun un accent deosebit pe acțiunile destinate încurajării proceselor de comparare (benchmarking) între entități educaționale din sisteme educaționale diferite astfel încât aceste procese să genereze ”bune practici” utilizabile în orice școală din uniune. Un document relevant, în acest sens, este, în opinia noastră, ”Strategia Europa 2020” (ET 2020) în care sunt subliniate elementele menționate anterior.   Așa cum am menționat în ”informații generale” scopul principal al acestui curs este acela de a conștientiza participanții asupra importanței realizării unor ”rețele educaționale” pe orizontală (același tip de școli) sau pe verticală ( școli cu niveluri de școlarizare diferite) conectate cu procese de stabilire a unor ”bechmark-uri” (repere) și declanșarea unor procese de benchmarking ( procese de comparare).  

 

  Partea I:  REȚELE ȘI PARTENERIATE EDUCAȚIONALE

 

                                                                  1.         Concepte. Termeni. Definiții

      1.1        Sistem (L. von Bertalanffy - TGS[2])

Sistem - Un ansamblu organizat de elemente (ființe, idei, concepte) interconectate prin multiple interacțiuni.  

 Teoria sistemelor este una relativ nouă, introdusă în 1945 de către biologul Ludwig von Bertalanffy. ” The general systems theory”, prescurtat (T.G.S.),  este o teorie complexă, având la bază teorii matematice, precum: teoria informației, teoria deciziilor, teoria ecuațiilor diferențiale, probabilităților, topologiei, algebrei etc. Teoria sistemelor, concepută de Bertalanffy, utilizează concepte fundamentale precum: informație, interacțiune, entropie, organizare, izomorfism, integralitate. 

 Ideea de sistem presupune: ansamblu (mai multe), organizare, interacțiuni multiple, obiective comune, procese interconectate etc. Conform teoriei lui L. v. Bertalanffy, în natură nu există obiecte izolate, deoarece acestea sunt asociate cu alte obiecte (de același tip sau tipuri diferite). Desigur, noțiunea de sistem era intens utilizată cu mult timp înainte de crearea TGS de către L. Bertalanffy. Științele exacte utilizau din plin acest concept cu mult timp înainte de elaborarea TGS. Este evident că această teorie a fost prezentă mai ales în scrierile și cercetările fizicienilor sau filozofilor (începând chiar cu Platon). Unii specialiști asociază această teorie ca fiind o disciplină subordonată logicii matematice, având la bază demonstrația lui Gödel[3] asupra existenței unor expresii nedecidabile în orice sistem formal[4]. Ideea de sistem este asociată cu cea de grup, ansamblu de mai multe elemente aflate într-o multitudine de interacțiuni și conexiuni – toate subsumate unui scop comun. ”Elementele” pot fi,  într-o paletă extrem de largă, idei, concepte, oameni (sau, în general), ființe, obiecte, etc. Sistemul presupune o anumită structură organizatorică în care elementele constituente au anumite funcții. Noțiunea de sistem este extrem de largă – această poate porni de  la sistemele planetare, studiate din cele mai vechi timpuri, chiar de la modelul rudimentar al universului

Attachments