Mihai Eminescu este cel care inaugureaza la noi proza filozofica si proza fantastica prin "Sarmanul Dionis", "Umbra mea", "Avatarii faraonului Tla".
Definitie: Nuvela este specia genului epic in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta fapte verosimile intr-un singur conflict, cu o intriga riguros construita, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune.
Nuvelele se clasifica dupa criteriile comune ale subiectului cu modalitatea Iui de realizare in: nuvele istorice, psihologice, fantastice, filozofice, anecdotice. Dupa curentele literare in care se inscriu ca formula compozitionala, nuvelele sunt: renascentiste, romantice, realiste, naturaliste.
Termenul de "nuvela" vine din frantuzescul "nouvelle" si inseamna "noutate, nuvela". "Sarmanul Dionis" este prima nuvela fantanstica din literatura romana. La Mihai Eminescu, fantasticul se compune din imbinarea a doua planuri: unul real si altul abstract-filozofic.
Nuvela începe cu o mediatatie a autorului. Acesta sustine ca trecutul, prezentul si viitorul sunt prezente numai în sufletul oamenilor. El sustine si ideia reîncarnarii.
Dupa scurta introducere facuta de autor începe nuvela cu adevarat.Este prezentata o seara mohorâta în care ploua si fulgera. Pe drumul satului ne este prezentat un trecator udat de ploaie. Acesta intra într-o cârciuma pentru a astepta pâna se linisteste ploaia. Acest trecator este Dionis. El este un copil orfan.
Când s-a oprit ploaia Dionis pleca de la cârciuma spre casa. Casa era înconjurata de ierburi si peretii de abia se mai tineau. În interior era o masa plina cu carti, un pat de scânduri acoperit cu paie iar pe perete era un tablou al tatalui sau. Autorul face o comparatie intre Dionis si chipul tatalui deducând o foarte mare asemanare.
Odata asezat la masa Dionis începe a visa detasându-se de lumea reala. În primul sau vis viseaza ca în castelul de lânga casa sa aude pe cineva cântând la pian. El este atras de acest sunet însa visul se spulbera si Dionis se trezeste.
Dupa ce deschide o carte acesta începe a visa. De data aceasta este Dan, un calugar. Dan se vede pe un câmp citind o carte. Dupa un timp acesta se scoala îndreptându-se spre maestrul Ruben. Maestrul Ruben îi spune ca este adevarata teoria egipteana a trecerii sufletului prin mai multe trupuri. El îi dezvaluie lui Dan secretul cartii. Astfel Dan trebuie sa citeasca pagina a saptea unde sunt toate cele necesare pentru a intra in eternitate. Când vru sa plece de la Ruben, Dan observa ca acesta se transforma într-o fiinta demonica. Apare si Satan bucuros ca a reusit sa-l prinda în sfârsit si pe Ruben.
Dintr-o data locul actiunii se schimba in casa lui Dan(Dionis). Aici Dan vorbeste cu umbra sa. Aceasta a fost martora tuturor trupurilor în care a fost sufletul lui Dan. Umbra îi spune ca atunci când s-a întrupat în Dan el a baut din apa Lethei care l-a facut sa uite totul. Tot umbra îi propune desprinderea sufeltului lui Dan pentru ca acesta sa ajunga nemuritor iar umbra sa îi va tine locul. Umbra se angajeaza sa noteze toate evenimentele care se petrec cât a fost plecat. Aceasta îl avertizeaza ca o secunda în eternitate înseamna mii de ani pe pamânt.
Dan accepta si ajunge sa se vada departâdu-se de propriul corp si îndreptându-se spre cer. Totusi el se întoarce pentru a o lua si pe Maria. Dupa ce aceasta accepta cei doi se îndreapta spre luna. Aici sunt înconjurati de îngeri care le îndeplinesc gândurile. Totusi ei observa o poarta mare care nu se poate deschide si dupa care presupun ei ca se afla Dumnezeu. Încercând a-i întreba pe îngeri acestia nu raspund ci doar zâmbesc. Acest lucru îl face sa creada pe Dan ca el este Dumnezeu. El nu apuca sa rosteasca tot numele ca o multime de fulger îl prigonesc din eternitate.
Locul actiunii se schiba înca odata. De data aceasta Dan este întins pe podea si niste medici îl examineaza. Îl vede si pe Ruben caruia îi spune despre notitele facute de umbra sa. Ruben gasi aceste foi într-un sertar. Dar deodata Dan observa ca doctorii nu sunt pentru al vindeca ci doresc umbra sa întiparita pe perete. Dan trase concluzia ca Ruben l-a vândut chinuitorului de suflete.
Astfel se termina nuvela propriu-zisa. La final intervine din nou autorul. Acesta întreaba cititorii daca si-au dat seama care este personajul imaginar Dan sau Dionis. În final Eminescu subliniaza ideia vietii ca teatrul.
Cu privire la trecerea sufletului de la un corp la altul Eminescu da un citat din Théophille Gautier: “Îmi pare c-am trait odata în Orient, si când în vremea carnavalului ma deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevaratele mele vesminte. Am fost întodeauna surprins ca nu pricep curent limba araba. Trebuie s-o fi uitat.”
Tema nuvelei "Sarmanul Dionis" este reflectarea subiectiva asupra lumii si reuneste o serie de teme tipic romantice existente si in literatura universala: natura, iubirea si conditia nefericita a omului de geniu in raport cu timpul si cu societatea. Tema transmigratiei sufletelor, a metempsihozei valorifica ideea schopenhaueriana conform careia timpul si spatiul sunt manifestari ale substantei care se regenereaza vesnic, compusa - dintr-un numar de arhei - de modele eterne -, "umbre" ale individului fizic. Semnificatia titlului. Epitetul "sarman" din titlul nuvelei simbolizeaza nefericirea lui Dionis, cauzata de esecul sau in urma incercarii de a atinge absolutul in cunoastere, asadar nu se refera la conditia materiala a personajului. Dionis are numele zeului Dyonisos din mitologia greaca, fire vesela, petrecareata si, pus in antiteza cu definirea de "sarman", da titlului o sugestiva interpretare, la fel de inedita si surprinzatoare ca a nuvelei insesi.
În „Două vorbe concluzive.” autorul refuză a da o soluţie identitară personajelor sale: cine este Dan, cine este Dionis, ori care ar fi reala identitate a celor doi evrei, Ruben şi Ruven, spre a opta pentru păstrarea ambiguităţii în dosul unei întrebări cu tentă metafizică: „Fost‑au vis sau nu, asta‑i întrebarea. Nu cumva îndărătul viselor vieţei e un regisor a cărui existenţă n‑o putem esplica? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranţi cari, voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, înconjură fundalul şi reapar iarăşi?”.
Noutatea incontestabila a nuvelei "Sarmanul Dionis" Consta in modul original in care Eminescu imbina filozofia cu naratiunea fantastica si descrierea, transpunand in imagini artistice un orizont ce nu exista decat in puterea imaginatiei, inexplicabil si necontrolabil rational.