Anna

INVATAREA

 

CONCEPT:

 

Invatarea = munca intelectuala si fizica desfasurata in mod sistematic de catre elevi, in vederea insusirii continutului ideatic si formarii abilitatilor necesare dezvoltarii continue a personalitatii si poate fi definita ca act de elaborare de operatii si de strategii mintale/cognitive

 

Aspecte ale invatarii:

Aspectul  procesual al invatarii -  cuprinde momente sau procesele care compun o secventa de invatare .In activitatea procesuala se disting urmatoarele etape:

perceperea materialului

intelegerea acestuia

insusirea cunostintelor

fixarea in memorie

aplicarea cunostintelor

actualizarea cunostintelor

transferul cunostintelor

 

Aspectul motivational al invatarii – se refera la gradul de implicare a elevului in actul invatarii si in realizarea sarcinilor de instruire.

Motivatia invatarii  reprezinta ansamblul mobilurilor care declanseaza , sustin energetic si directioneaza activitatea de invatare.

In concluzie putem defini invatarea scolara ca procesul de achizitie mnezica, de asimilare activa de informatii, de formare  de operatii inielectuale, de priceperi si deprinderi intelectuale/motorii si de atitudini.

 

CONDITII ALE INVATARII

 

C. interne

C. externe

 

A. Conditii interne

 

In procesul invatarii sunt implicate

a.  pe de o parte majoritatea proceselor cognitive, volitive, afective, apoi atentia, limbajul, motivatiile, aptitudinile, interesele, fiecare avand un rol bine definit.

b.pe de alta parte sunt implicati si factori biologici si psihologici ce determina eficienta sau ineficienta acesteia.

 

1. Perceptiile # rol important in invatare deoarece  ofera materialul necesar reprezentarilor, memoriei si gandirii, diferentiaza un obiect de altul prin reflectarea structurii si a semnificatiei

Astfel in procesul invatarii profesorul trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea la elevi a diferitelor tipuri de perceptie, mai ales a celei vizuale (aprox. 90% din informatii ne vin pe aceasta cale)

                    - pe baza perceptiei se dezvolta si spiritul de observare

Astfel perceperea activa a obiectelor si fenomenelor va fi insotita de explicatiile verbale ale profesorului, pt. a completa prin informatii suplimentare imaginile elevilor asupra acestora.

 

2. Reprezentarile - ofera materialul necesar gandirii pentru generalizari sub forma de notiuni, legi, reguli, principii, precum si memoriei, pt. a fi folosit mai tarziu prin actualizare

 

3. Gandirea - rol esential in procesul invatarii

                  - proces de formare a conceptelor si structurilor operationale , de intelegere a realitatii si adaptare prin rezolvare de probleme

 

4. Memoria  - constituie baza activitatii de invatare

                   - proces psihic de intiparire si stocare a informatiei, de reactualizare, prin recunoastere sau reproducere a acesteia  intr-o forma selectiva.

Pt. a creste eficienta invatarii – cand materialul de invatat este redus ca volum si usor de inteles -> repetari concentrate / reproduceri prin mecanismul asociatiilor

                                             - cand materialul este voluminos -> fragmentarea lui, esalonarea repetarilor

Profesorul  trebuie sa foloseasca exercitii de repetare logica si creativa, sa aiba in vedere dezvoltarea la elevi a memoriei voluntare, a rapiditatii, a volumului, promptitudinii si fidelitatii acesteia.

                  - va cauta sa evite oboseala elevilor prin crearea de motivatii , caracterul inteligibil al continutului transmis si intelegerea acestuia folosind materialul didactic si metodele participative

Asadar conditiile unei memorari eficiente sunt:

cunoasterea de catre elevi a scopului memorarii (motivatia)

intelegerea cunostintelor

repetarea perseverenta a materialului pentru fixarea temeinica

cunoasterea rezultatelor si autoreglarea

 

5. Imaginatia # proces de constructie a unor imagini sau idei noi, prin combinarea experientei anterioare

                     - are rol deosebit in elaborarea de produse noi, originale

Crearea de imagini noi are loc cu ajutorul unor procedee cum sunt: reorganizarea cunostintelor, combinarea si recombinarea lor, disocierea si fuzionarea in forme noi, metaforizarea, schematizarea etc.

 

6. Atentia - prin intermediul ei se realizeaza orientarea selectiva si concentrarea proceselor psihice in scopul cunoasterii materialului de invatat, care este selectat si filtrat in functie de interese si motivatii

                - eficienta invatarii depinde in mare masura de concentrarea si stabilitatea atentiei, de distributivitatea si flexibilitatea ei.

Elevii nu pot avea o atentia concentrata mai mult de 15-20 de minute. De aceea trebuie evitata supraincarcarea cu material de invatat iar la unele lectii mai grele sunt necesare sarcini concrete de lucru, metode variate, materiale didactice si forme distractive.

 

b. Factori biologici : varsta, starea sanatatii organismului, potentialul genetic, somnul, bioritmul intelectual etc.

 

   Factori psihici : nivelul de inteligenta, aptitudinea scolara, aptitudini speciale, spiritul de observare etc.

 

B. Conditii externe

 

Includ  a. factori socio-organizationali

            b. factori temporali

            c. factori psihoergonomici

De asemenea statusul profesorului este f. important.

Profesorul trebuie sa fie pregatit pentru activitatile didactice. Aceasta pregatire incepe cu alcatuirea planificarii materiei de predat (va preciza la fiecare capitol nr. de lectii, scopul, obiectivele operationale, strategiile didactice si instrumentele de evaluare a cunostintelor sau deprinderilor). Pe baza planificarii va elibera proiectele didactice tinand seama de prevederile programei scolare, de manual, de nivelul de cunostinte al elevilor

Dupa fiecare lectie profesorul trebuie sa se autoanalizeze (cat a reusit sa transmita, daca elevii au inteles, cum ar trebui sa procedeze la lectiile urmatoare)

Dupa fiecare capitol este bine sa testeze elevii pentru a se convinge sa si-au insusit cunostintele pentru a trece la capitolul urmator

Organizarea activitatii de invatare trebuie sa inceapa o data cu fiecare lectie. In acest scop, dupa ce a realizat predarea unui obiectiv operational, profesorul va face fixarea cunostintelor (chestionare orala, aplicatii practice, rezolvari de exercitii sau probleme) apoi va trece la  obiectivul urmator, iar in final va face o fixare generala, dupa care va urma tema pentru acasa.La anumite lectii va elabora fise de lucru, va organiza invatarea in grup, activitati independente

Factorii socio-organizationali se refera la modalitatile de organizare a procesului invatarii de catre scola, profesor, familie, mass-media

Scoala:

functionalitatea spatiilor scolare si diversificarea lor in functie de situatiile de invatare, schimbarea locurilor de invatare (cabinete, laboratoare, Sali de clasa)

atmosfera de munca din scoala si din clasa de elevi

orarul scolii

materialul didactic, tehnicile audiovizuale

dotarea laboratoarelor si mobilierul

Profesorul:

trebuie sa organizeze invatarea astfel incat sa-i creeze fiecarui elev conditii sa invete, in raport cu posibilitatile lui, cu ritmul sau de munca intelectuala

materialul prezentat trebuie sa fie accesibil, adecvat nivelului de gandire si de cunostinte al elevului, sa fie structurat logic si prezentat in mod gradat: de la simplu la complex, de la usor la greu, de la cunoscut la necunoscut

precizarea obiectivelor la fiecare lectie  si cunoasterea lor de catre elevi

relevarea ideilor de viata

integrarea noilor cunostinte in cele anterioare

crearea unei motivatii optime a invatarii

folosirea metodelor activ-participative, a unor intrebari-problema , a dezbaterilor, confruntari de idei

aplicarea si transferul cunostintelor

informarea elevilor asupra rezultatelor invatarii

 

Factorii temporali

invatarea esalonata in timp e mai eficienta decat invatarea comasata

pauzele lungi sunt favorabile invatarii unui material dificil ( se recomanda la inceput pauze scurte/apoi din ce in ce mai lungi)

dupa o invatare intensa e recomandata o stare de inactivitate , odihna activa sau somn

 

c. Factorii psihoergonomici – decurg din relatia om-masina , intrucat scoala moderna utilizeaza pe scara tot mai larga tehnici audio-vizuale, calculatoare, masini de instruire si evaluare a rezultatelor, aparate, instrumente si utilaje

ofera un potential de informare , motivare si formare a elevilor, sprijinindu-i.

 

Pe langa acesti factori mai exista o serie de factori:

- factori stresanti

- factori fizici (zgomote puternice, aer poluat)

- factori fiziologici (starea sanatatii, subnutritia)

- factori psihosociali (supraincarcarea, relatii tensionale)

care scad eficienta invatarii si  randamentul scolar

 

TIPURI (STILURI) DE INVATARE

 

Elevii preferă să înveţe în diferite moduri: unora le place să studieze singuri, să acţioneze în grup, altora să stea liniştiţi deoparte şi să-i observe pe alţii. Alţii preferă să facă câte puţin din fiecare. Mulţi oameni învaţă în moduri diferite faţă de ceilalţi în funcţie de clasă socială, educaţie, vârstă, naţionalitate, rasă,cultură, religie.

Stilul de învăţare se referă la „simpla preferinţă pentru metoda prin care învăţăm şi ne aducem aminte ceea ce am învăţat”; se refera la faptul că indivizii procesează informaţiile în diferite moduri, care implică latura cognitivă, elemente afectiv-emoţionale, psihomotorii şi anumite caracteristici ale situaţiilor de învăţare.

Fiecare dintre noi are o capacitate de a învăţa în diferite moduri. Pentru a determina ce stil de învăţare avem, trebuie observam modul in care invăţăm ceva nou.

Specialiştii subliniază rolul deosebit pe care îl joacă cadrele didactice, contribuţia acestora „în meseria de a-i învăţa pe elevi cum să înveţe” adaptată nevoilor, intereselor, calităţilor personale, aspiraţiilor, stilului de învăţare identificat.

Invatarea şcolară este marcată de diferente individuale, de stiluri diferite în care elevii invată. Există o mare varietate de astfel de stiluri. Elevi diferiti invată în moduri diferite. Fiecare are modul lui preferat de a invăta; fiecare parcurge o situatie de invătare în maniera sa personală; fiecare reactionează în felul lui în fata unei sarcini de invătare; fiecare se angajează in chip personal în solutionarea problemei; fiecare are sensibilitatea lui la anumite lucruri şi ritmul propriu de invătare; fiecare îşi elaborează un stil de a gândi, de a memoriza etc. Elevi diferiti se folosesc de stiluri diferite. In activitatea lor de invătare independentă, ca şi în activitatea din clasă, ei folosesc pe cont propriu asemenea stiluri. De exemplu, unii elevi invată mai bine un continut extrem de structurat, de secvential, altii, dimpotrivă, principii generale; unii pot invăta cantităti mari de detalii, chiar de mare finete, in timp ce altii - aspectele globale, de sinteză etc.

Recunoasterea si inţelegerea acestor diferente în stilurile de invătare personale necesita, acceptarea si utilizarea unei mari varietati de metode, procedee, materiale didactice de prezentare a continuturilor noi.

 

Există mai multe stiluri de învăţare

După analizatorul implicat sunt 3 stiluri de învăţare de bază:

1.vizual - puncte tari:

Îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc

Le plac prezentările şi proiectele vizuale

Îşi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole şi hărţi

Înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd

 

2.auditiv: punctele tari:

Îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune

Le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici

Îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile, sarcinile verbale/orale

Înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud

 

 

 

3. tactil-kinestezic: punctele tari:

Îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg corpul (mişcări şi atingeri)

Le place folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile în care sunt implicaţi activi/participarea la activităţi practice

Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată, le-au exersat şi le-au aplicat în practică (memorie motrică)

Au o bună coordonare motorie

 

După eficienţă, învăţarea poate fi:

1.receptiv-reproductivă

2.inteligibilă

3.creativă

 

După modul de organizare a materialului de invăţat, distingem:

învăţare programată

 euristică,

algoritmică,

prin modelare

rezolvare de probleme,

 prin descoperire inductivă, deductivă analogică şi pe secvenţe operaţionale

 

După operaţiile şi mecanismele gândirii implicate în învăţare, deosebim:

învăţare prin observare,

imitare,

prin condiţionare reflexă,

condiţionare operantă,

prin descriminare,

asociere verbală,

prin identificare

 

 

În funcţie de conţinutul învăţării, adică de ceea ce se învaţă, deosebim:

învăţarea senzorio-motorie (învăţarea deprinderilor),

învăţarea cognitivă (învăţarea noţiunilor),

 învăţarea afectivă (învăţarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor)

 învăţarea conduitei moral-civice.

 

Forme de invăţare

 

           1.Învăţarea spontană

           2.Invatarea neorganizată din cadrul familiei sau al profesiunilor

           3. Invăţarea scolară - are un caracter sistematic, organizat

                                           - este dirijată de către profesor

                                           - se realizează cu ajutorul unor metode şi tehnici eficiente de învăţare respectând principiile didactice

                                           - este supusă feed-back-ului, pe baza verificării şi evaluării permanente a rezultatelor obţinute de elevi, fiind ameliorată prin corectarea greşelilor.

4.Învăţarea socială constă în insuşirea experienţei social-istorice de către tânăra generaţie, în scopul formării comportamentului social.

Există de fapt, două forme mari de învăţare în care se încadrează toate tipurile analizate mai sus: spontană şi sistematică.

 

In concluzie, nu se fac aprecieri daca un stil de invatare este mai bun decat altul. Principalul este ca fiecare elev tinde sa-si formeze, cu timpul, un stil propriu de invatare, si pe care, practicându-l sistematic, se va gasi intr-o situatie confortabila.

Profesorul trebuie sa evalueze corect diferite stiluri de invatare si sa elaboreze lectii care sa se adreseze acestor stiluri; sa permita fiecarui copil sa invete folosind stilul sau specific.


  
Attachments
Invatarea.docx 23.27 Kb . 5 Views