Anna

Ortodoxie şi secte

          — Ce şansă daţi ecumenismului?

          — E ideea cuiva, dar ce, crezi că se discută mare lucru!

          Să ştiţi că sunt discuţii istorice. Nu cred, sunt discuţii gratuite. De complezentă este bine să se discute, ca să te laşi prostit, să creadă că el va birui. Dar este o mare greşeală! Nu se face nimic! Pentru că de la Dumnezeu va veni şi căderea catolicismului! Practic, eu nici nu mai zic că-l o biserică. E un guvern cu nume clericalist.

          — Ce implicaţii asupra vieţii creştinului are blestemul arhieresc?

          — Este foarte grav! Dar, depinde cine a blestemat, de ce a blestemat. Apoi, trebuie să dea socoteală Sinodului de ce a blestemat, respectiv recursului făcut de cel blestemat; blestematul are voie să se apere.

          — Părintele Cleopa spune că orice amărăciune pe care o provoci arhiereului este ca un blestem.

          — Nu este ca un blestem. Este, să zic, putin grăbit spus. Blestemul este blestem, eşti blestemat. Dar, dacă este amărât respectivul cleric, atunci se încadrează în alt loc de pravilă: subînsemnări canonice. Dacă acela a amărât pe un preot, sau dacă a amărât pe arhiereu, sigur, el este neiertat dacă nu-l iartă respectivul, dacă nu se smereşte să-şi ceară iertare.

          Iar în legătură cu blestemul, la Pravilă se spune că Dumnezeu nu ascultă cuvintele dobitoceşti, nici ale preoţilor. Pentru că s-ar putea să blesteme în grabă, fără vreo acoperire duhovnicească. Dar, chiar în aceste condiţii, blestemul poate să fie eficace, pentru că ţinem cont de disciplină şi de ordinea lucrurilor. Însă omul se poate apăra, şi la Dumnezeu poate că nu are efect de om blestemat.

          — Blestemul este o soluţie pentru a-l face pe oameni mai ascultători?

          — Nu este calea cea mai bună de îndreptare. Nu trebuie să facă lucrul acesta, produce mai multă dezordine. Un om, ca să fie blestemat, trebuie să fie foarte vinovat. Însă, educaţia trebuie să şi-o facă fiecare cleric în parte. Noi nu am primit preoţia ca să blestemăm. Dacă se poate, să facem orice efort ca să nu ajungem la blestem!

          Ferească Dumnezeu, eu nu am blestemat!

          — Care este deosebirea între blestem şi anatema?

          — În anatema se cade de la sine; dacă ai intrat în erezii nu trebuie să te mai blesteme cineva.

          Însă tin să sesizez că facem prea multă discuţie pe tema blestemului, pentru că asta priveşte Sinodul, noi neavând puterea să ridicăm pedeapsa dată de un arhiereu altcuiva; doar Sinodul la sesizarea celui în cauză.

          Însă, blestemul nu are nici o valoare, dacă nu este o motivare sută la sută.

          — Practica yoga este acceptată de Biserică?

          — Nu vă mai înşelaţi şi cu yoga, dragii mei, Biserica o consideră erezie.

          A venit cineva la mine şi a început să vorbească despre yoga şi i-am spus: „Dar cine vă opreşte să faceţi metanii, care este o mişcare completă a organismului. S-au văzut creştini deasupra pământului ridicaţi, cu o forţă împotriva gravitaţiei de-ţi stă mintea în loc. Îţi ajută harul lui Dumnezeu, pe care ei nu contează. Ei îşi dezvoltă muşchii. Şi în numele cărei religii fac ei acestea? Unde vrei să ajungi cu trezirea tuturor fibrelor trupului?

          Eu, dacă fac metanii, fac în numele unei religii, vreau să ajung la mântuire. Pentru asta mă prosternez: „Doamne, iartă-mă!”

          Şi, între timp, el a început să vorbească şi despre Buda, la care eu i-am răspuns că „Budismul este o religie morală, dar nu mântuitoare!” Eu i-am spus limpede cuvintele Mântuitorului: Cine nu adună cu Mine, risipeşte! Cine nu se va boteza în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, nu se va mântui! Hristos a spus „Eu sunt Cel ce sunt”.

          M-a întrebat o altă „doamnă”, o profesoară – îmi venea să-l dau şi câteva palme, atât de mult m-a supărat! „Numai două vorbe, numai două vorbe!” – să-mi spună. Şi zice: „Mântuitorul n-a apărut de la vârsta copilăriei până la propovăduire, a fost în India”. „Cum să se ducă în India, doamnă, că era Dumnezeu! Trebuia să înveţe de la indieni, El, Care a creat pe indieni? Era Dumnezeu, doamnă, ce tot mai întrebi?” Ce să mai înveţi de la budişti, când Dumnezeu a zis Eu sunt Cel ce sunt?

          — Hipnoza are implicaţii duhovniceşti, atât celui căruia i se face, cât şi asupra celui care o practică?

          — Este o lucrare drăcească, nu este o lucrare binecuvântată de Biserică! Sunt suflete slabe care cad. Când eram mic eram la internat – eram foarte mic – şi venise un hipnotizator acolo. Noi, copii, când vedeam, eram curioşi. Şi ne-a chemat pe mai multi inşi; m-a chemat şi pe mine acolo, la catedră; era o catedră mare într-o sală de desen. Şi făcea cu noi gesturile acelea, de a ne acapara sufleteşte. Şi eu am fost sincer, şi m-am dus mai mult asa, în glumă, nu doream să fiu persoana la care să privească colegii; erau profesori acolo, sute de elevi, poate o mie de elevi. Şi nu a putut, nu a putut deloc să mă hipnotizeze. M-a gonit de acolo: „Pleacă de aici!” Eu nu ştiam de ce nu a putut să mă hipnotizeze şi nu ştiam nici de ce poate la ăia. Mai târziu, mi-am dat seama că eu aveam o prezentă, se vede, interioară, o prezentă de la Dumnezeu dată, cum avem toţi, şi sunt suflete care nu cedează acestor mişcări de duh drăcesc.

          — Sunt foarte multe boli psihice printre studenţii la ştiinţele socio-umane. Cum se explică acest lucru, ei având un ideal de bine social?

  
Attachments