Micile urmari de Barbara Boswell
— Mai vrei nişte vin, Adam? Shay nici n-a aşteptat răspunsul, ci s-a şi ridicat de pe scaun. S-a aplecat peste bărbat cu sticla în mână şi, cu cealaltă mână sprijinită de umărul lui, i-a umplut paharul.
— E de foarte bună calitate, nu crezi?
S-a aplecat mai tare şi şi-a frecat atentă sânii de muşchii solizi ai braţelor lui.
Adam s-a răsucit un pic şi ea i-a zâmbit cu o invitaţie caldă în ochii de un albastru închis. El şi-a dres glasul şi s-a întins după paharul cu vin.
— Da, excelent. A examinat eticheta. Ahh, un Bernkasteler Doktor, 1971. Cel mai bun an al celui mai bun Moselle.
— Mă bucur că-ţi place. Catherine mi-a spus că te pricepi la vinuri.
Shay s-a aşezat iar pe scaunul ei de la capătul opus al măsuţei.
— Am căutat ceva special pentru tine… astă-seară.
Şi-a scos sandalele de piele cu toc înalt şi şi-a întins piciorul pe sub masă. A tatonat şi a găsit glezna lui stângă, a frecat-o uşor, a alunecat pe sub manşeta pantalonilor şi a continuat mesajul senzual. Nicio clipă nu şi-a luat ochii albaştri de pe faţa lui…
Adam a dat pe gât dintr-odată tot conţinutul paharului.
— Care ziceai că… ăăă… este… – s-a foit pe scaun şi şi-a retras picioarele sub el – numele depozitului de vinuri? Se părea că răsuflarea lui devine mai grăbită.
Piciorul lui Shay a tatonat şi şi-a găsit cu precizie ţinta.
— Nu cred că ţi-am spus. Şi-a umezit buzele cu vârful limbii ca o provocare deliberată. Dar, dacă vrei să afli, la Harry, în centrul comercial D.C.
— Desigur, la Harry. Am fost şi eu acolo de multe ori. E cel mai bun depozit de vinuri. Ţi-a arătat vreodată Harry vinul special…
— Adam, vrei să dansăm? l-a întrerupt Shay cu un zâmbet cald, seducător.
Muzica blândă, romantică a lui Johnny Mathis durase tot timpul cinei şi Shay sperase să fie un mod garantat de a-i suci capul. Îl auzise odată pe Case, fratele ei, spunându-i unui prieten de-al lui că discurile lui Johnny Mathis erau cea mai potrivită muzică din toate timpurile pentru crearea unei atmosfere de seducţie. Adam avea treizeci şi şase de ani, doar cu câţiva ani mai tânăr decât Case. De aceea Shay spera că împărtăşea sentimentele generaţiei lui pentru bătrânul Johnny.
Luându-l de mână pe Adam, Shay l-a condus spre micul loc liber din faţa canapelei modulare de culoare ruginie. Cu un mic oftat, i s-a vârât în braţe şi şi-a înnodat braţele în jurul gâtului lui în vreme ce-şi lipea strâns tot corpul de al lui. Şi-a lăsat degetele să se joace cu părul des, şaten care ajungea până la gulerul cămăşii galbene, scrobite. Şi-a apăsat temeinic sânii de pieptul lui solid ca un zid. Încet, senzual, şi-a frecat şoldurile de coapsele lui tari ca piatra.
— Adam, i-a şoptit şi şi-a lipit buzele de gâtul lui. A urmat cu limba un traseu erotic de-a lungul părţii de jos a obrazului.
— Oh, Adam.
A simţit că braţele lui se încordează, o strâng mai aproape, o potrivesc mai intim pe contururile lui masculine şi aşa extrem de evidente. Era prima lui reacţie personală şi a simţit că o cuprinde o emoţie ameţitoare. O să meargă! Până în clipa aceea n-avusese nicio certitudine, în ciuda planurilor ei bine puse la punct.
După ce-l ghiftuise o seară întreagă cu mâncare bună şi vin, îi zâmbise şi cochetase, îl provocase prin toate metodele despre care citise, nu putuse obţine de la el o altă reacţie decât o politeţe plină de rezervă.
Era să facă un stop cardiac atunci când el începuse să exalte virtuţile pivniţei de vinuri a lui Harry. Se temuse că totul era pierdut. Un cunoscător în materie poate discuta despre vinuri ore în şir. Invitaţia ei la dans nu venise deloc prea devreme.
Şi acum… acum îi simţea răspunsul dur, bărbătesc, crescând în el şi ea s-a lipit mai mult, mişcându-se într-un ritm senzual ca să-l excite mai tare. Când şi-a ridicat faţa spre el, nu a dezamăgit-o. I-a acoperit gura cu a lui şi buzele ei s-au deschis de îndată, suple, primitoare pentru ca limba lui să pătrundă în interiorul cald şi umed. Şi-a plimbat mâinile în jos, pe spatele ei şi i-a frământat carnea cu degetele.
Simţea plăcut şi senzual pe piele mătasea violetă, moale a bluzei – omisese deliberat sutienul – şi Shay s-a întrebat dacă şi Adam se bucura de deliciile tactile ale mătăsii. Mătasea şi catifeaua erau două dintre „materialele considerate senzuale“ în articolul din Cosmopolitan, numit „Cum poate fi el sedus cu ajutorul hainelor”. Shay luase notă de asta şi se îmbrăcase corespunzător. Fusta neagră de catifea avea crăpături până sus, la coapse, altă recomandare găsită în articol.
I-a simţit mâinile alunecând peste fusta catifelată, peste curba fermă a feselor şi respiraţia care i se accelerase. Tocmai descoperise că ea nu purta chiloţi. Acum trebuia şi ea să facă ceva.
— Adam, te doresc atât de mult. Vocea îi tremura şi încercă să-i descheie nasturii de la cămaşă. Când a atins cu degetele părul moale, creţ de pe piept, a simţit o încordare ciudată în stomac. Oh, Dumnezeule, trebuia să se întâmple în noaptea asta! Te rog, Adam.
— Mă simt ca pe un alt tărâm, a murmurat Adam gâdilând-o pe gâtul lung cu răsuflarea lui.
Exista în vocea lui o notă de amuzament şi Shay s-a încruntat. Umorul n-avea niciun rol într-o scenă de seducţie, mai cu seamă într-una de o asemenea importanţă crucială cum era aceasta. Aşa că şi-a strecurat degetele pe sub cureaua pantalonilor lui hotărâtă să readucă scenariul pe linia cuvenită.
— Dar e un alt tărâm, Adam. Şi pe tărâmul visului ți se îndeplinesc toate dorinţele. I-a atins cu degetele pielea goală de pe burtă şi el a tresărit convulsiv. Da, se îndeplinesc. Acum.
L-a condus spre dormitorul micuţ în care ardeau două lumânări cu parfum de liliac. Altă recomandare din Cosmopolitan. Vocea lui Johnny Mathis încărcată de dorinţă şi suferinţă, se filtra din living până acolo. Ca o invitaţie, cuvertura colorată era dată deoparte de pe pat şi pernele moi parcă de-abia îi aşteptau. Cearceafurile erau în violet degradé, culoarea ei preferată, cu violete minuscule roz şi alb. Era un aranjament romantic, copiat şi el din alt articol de revistă, Dormitorul senzual.
Shay i-a aruncat pe furiş o privire lui Adam, dar el avea o expresie enigmatică. În mod evident, nu era cuprins de dorinţă ca eroii din romanele colorate pe care le citise – bineînţeles, ca pe nişte materiale de cercetare ştiinţifică. Totuşi părea suficient de dispus. Dispus şi capabil? Gândul i s-a părut amuzant şi şi-a înfrânat cu greu râsul. Trebuia să evite asta. Adam şi-ar fi închipuit că râde de el şi n-avea poftă să-l jignească. Nu astă-seară, când juca rolul esenţial în planurile ei.
Urmau nişte momente cruciale şi lui Shay îi era necesară întreaga ei voinţă ca să le depăşească. Şi-a descheiat nasturii de la bluză încet, cu degetele nesigure. Era o tăcere enervantă, Adam stătea lângă pat şi ea ar fi vrut să-l audă spunând ceva, orice, dar el nu făcea altceva decât să-i urmărească toate mişcările cu ochii gri, reci. Abia când şi-a scos agrafele şi şi-a lăsat părul negru să-i cadă pe umeri a scos şi el un sunet. Un murmur de surpriză.
— E-atât de lung… S-a întins şi a atins o şuviţă întunecată, mătăsoasă. Aproape până la talie.
— Niciodată nu l-am tăiat. Shay era mândră de asta. Drept e că i-am mai potrivit vârfurile când şi când dar… S-a oprit supărată pe ea însăşi. Vorbea mai mult decât trebuia. Acum nu era nici timpul, nici locul pentru discuţii despre coafură.
— În noaptea când te-am întâlnit la petrecerea de la Catherine şi Bill îl purtai ridicat pe creştet. Adam s-a jucat cu părul ei, înfăşurându-şi aproape absent o buclă lungă pe degete.
— Da, a şoptit Shay. Devenise nervoasă din cauza micii întreruperi. Şi-a dorit din tot sufletul ca el să facă următoarea mişcare, să facă ceva, orice, să preia conducerea.
Adam a continuat să se joace leneş cu părul ei.
— De unde îi cunoşti pe Benningtoni?
Lui Shay au început să-i transpire palmele. N-avea poftă să-i spună prea multe despre Benningtoni. Probabil că lui îi era clar că ea nu făcea parte din cercul lor de prieteni.
— Prin fratele meu.
S-a apropiat de el şi a început să-i desfacă cravata. Se îmbrăcase foarte corect pentru întâlnirea lor; purta un costum costisitor, de tip european, albastru, o cravată discretă în dungi şi o cămaşă marca Brooks Brothers. Uniforma lui, a reflectat Shay cu o undă de umor negru. Era a treia oară când îl vedea şi nu-şi schimbase câtuşi de puţin stilul de a se îmbrăca. Purta haine adecvate pentru avocatul conservator, de succes şi bogat, aşa cum şi era, pentru vlăstarul unei familii cu sânge albastru care fusese întotdeauna.
Shay nu reuşea să desfacă nodul. Niciodată nu mai făcuse aşa ceva şi-i venea să ţipe de nerăbdare. Mai bine se exersa din timp cu cravata lui Case.
— Cine e fratele tău?
Shay se străduia să-şi ascundă iritarea. Adam o interoga exact ca un om al legii. Era sătulă de veşnicele întrebări ale surorii ei, Candy.
— Este Casey Flynn. Îşi dădea seama că n-o să înceteze cu întrebările până n-o să capete răspuns.
— Casey Flynn? Doctorul de la secţia de terapie intensivă de la Spitalul Central? Adam părea surprins. Desigur, Flynn. Nu făcusem nicio legătură între numele tău şi al lui. N-a ajutat-o absolut deloc la dezlegarea cravatei şi Shay şi-a înăbuşit greu un geamăt de frustrare.
S-a hotărât să-şi facă de lucru cu nasturii lui de la cămaşă. A avut un pic de noroc să descheie câţiva în timp ce dansau. Dar mai întâi avea să-i scoată sacoul.
— Flynn este un nume obişnuit. I-a tras de pe umeri haina care i-a alunecat pe braţe. Nici nu mă aşteptam să faci legătura.
— Catherine şi Bill îl zeifică pur şi simplu pe fratele tău. Au deplină încredere în el pentru că i-a salvat viaţa micului David acum doi ani, când a avut accidentul ăla îngrozitor de maşină.
— E drept. Descheind toţi nasturii, Shay s-a încumetat să încerce din nou cu cravata. De astă dată a reuşit să i-o scoată de la gât. Da, i-a salvat viaţa lui David. Case a salvat sute de vieţi. Probabil că este cel mai bun chirurg în cazul traumatismelor de după şoc din Washington. Ea s-a ridicat pe vârfuri ca să-i dea jos de pe umeri cămaşa. Apoi a aşezat cu grijă haina, cămaşa şi cravata pe fotoliul tapiţat din colţul camerei. „Este o chestiune de bună creştere să ai grijă de hainele amantului pentru ca el să nu fie nevoit să plece cu hainele mototolite precum cearceafurile pe care le părăsise“. Citatul exact din numărul pe august al lui Cosmopolitan îi rămăsese în minte ca fiind de bun-simţ.
— Cred că am vorbit destul despre Case şi Benningtoni, Adam. Eu – a înghiţit cu greutate – am în minte lucruri mai importante.
Şi-a scos bluza şi a aruncat-o pe canapeaua de lângă fotoliu. De hainele ei nu trebuia să aibă la fel de multă grijă pentru că n-o să plece după aceea nicăieri.
S-a întors spre Adam luptând cu timiditatea care o paraliza. Nu avea motiv să se simtă ruşinată, s-a admonestat singură. Avea un corp frumos de care putea fi mândră. Avea sânii plini, tari şi avântaţi, talia subţire. Dar tot i-au tremurat degetele când şi-a tras fermoarul de la fustă şi a lăsat-o să alunece uşor pe curba lină a şoldurilor.
O luminiţă a sclipit în ochii gri ai lui Adam şi ea a observat un muşchi tresărind pe maxilarul lui. Aha, nu era chiar atât de rece precum părea. Bun! Shay a păşit peste fusta neagră lăsând-o pe covor.
— Adam. Ea s-a lăsat să alunece în braţele lui şi l-a auzit gemând uşor când i-a muşcat delicat de unul din sfârcuri.
— Doamne, ce încerci să-mi faci, Shay? a întrebat-o răguşit şi şi-a trecut degetele prin părul ei des. Mâna i s-a încordat pe moliciunea rotundă a feselor ei şi a arcuit-o contra lui.
— Fă dragoste cu mine, Adam, a pledat şi şi-a ascuns faţa în părul aspru şi cald de pe pieptul lui. L-a mângâiat pe spatele musculos simțindu-i puterea, forţa. Inima îi bătea năvalnic, pulsul îi galopa.
Până în clipa aceea fusese detaşată, prea preocupată de punerea la punct a scenei de seducţie pentru a avea senzaţii de adevărată participare. Dar acum, când gura lui Adam a pus stăpânire pe a ei, când limba a început o explorare erotică, iar una din mâinile lui mari a poposit pe sânul ei şi i-a mângâiat sfârcul, Shay a simţit o înfiorare caldă, ciudată străbătându-i corpul.
Cealaltă mână a lui Adam a frământat-o pe spate, apoi a coborât mai jos, la pielea sensibilă de pe coapse. A sărutat-o mai profund, cerând un răspuns din partea ei şi acesta a venit în mod natural. Mici sunete de plăcere, îngânate, i-au scăpat guturale. Când au alunecat inevitabil în pat, Shay s-a înfăşurat în jurul lui, într-un abandon nesăţios. A simţit profund în abdomen ceva plăcut, care s-a răspândit fierbinte în tot trupul. El era aşa de cald şi voia să fie mai aproape, să-l înfăşoare.
— Mmm, ai gust bun. Ca un vin de Moselle de cea mai bună calitate. Gura lui Adam a plutit în imediata apropiere a gurii ei şi se întinsese lângă ea cu toată lungimea de 1.86. Shay, care se considerase întotdeauna înaltă cu cei 165 de centimetri pe care-i avea se simţea mică lângă el. Era o senzaţie neobişnuită, dar plăcută.
I-a zâmbit nesigură şi s-a întins să-i sublinieze cu degetul conturul buzelor.
— Ai trăsături minunate, Adam. A fost primul lucru pe care l-am observat la tine. Ochi gri, frumoşi, cu gene dese, un nas drept, bine făcut, maxilar şi bărbie puternice. Îi urmărea cu degetele fiecare trăsătură de parcă ar fi vrut să o memoreze. O gură generoasă şi dinţi drepţi.
— Hei, mă simt ca la o vânzare de cai, a râs Adam luându-i mâna şi sărutând-o în palmă. Şi eu sunt calul. Oricum, mă bucur că apreciezi moştenirea mea din ramura Wickwire. Trăsături armonioase, transmise din generaţie în generaţie.
Habar n-avea nici de jumătate din adevăr, s-a gândit Shay cu un zâmbet involuntar. El i-a întors zâmbetul şi, un moment, s-au privit cu nesaţ.
Adam a inspirat adânc.
— Eşti încântătoare, Shay. Eşti frumoasă.
— Ba nu, nu sunt. A dat din cap. Cred că sunt suficient de drăguţă, a zis fără falsă modestie, dar nu sunt genul de femeie după care întorci capul de două ori. Desigur, nu sunt frumoasă.
Adam i-a studiat faţa, pomeţii înalţi şi ochii distanţaţi, de culoare albastru-închis, gura senzuală şi bărbia termă, dar delicată. Poate că nu era o frumuseţe clasică, dar era mai mult decât drăguţă. Nu se întâlnea atât de des o fiinţă cu piele albă, ochii albaştri şi păr atât de negru. Combinaţia puţin obişnuită era impresionantă. Totuşi, avea perfectă dreptate. Nu se uitase de două ori după ea la petrecere. Ochii lui trecuseră peste ea şi o eliminaseră în seara de la Benningtoni, în casa lor mare din suburbia rezidenţială de pe Potomac. Nu-şi dăduse nicio osteneală să se apropie de ea şi să se prezinte până când nu intervenise Catherine. Îşi amintea cu precizie momentul. Catherine insistase să vină şi el cu ea în colţul camerei unde Shay stătea singură şi nu făcea nici cel mai mic efort să se amestece cu ceilalţi oaspeţi. După ce le-a făcut cunoştinţă, gazda îi părăsise, nu prea discret, şi îi lăsase pe cei doi într-o tăcere stingheritoare. Au conversat despre tot felul de nimicuri, forţat, vreme de câteva minute, apoi Shay îl luase prin surprindere invitându-l la cină în apartamentul ei săptămâna viitoare. Acceptase fără niciun entuziasm, mai degrabă din respect faţă de Catherine, nu pentru Shay. Catherine insistase în mod evident să o cunoască pe fata asta şi se aştepta să iasă ceva din treaba asta. Catherine şi Bill Bennington îi erau şi prieteni buni, nu numai clienţi ai firmei.
Din păcate, Shay Flynn nu era genul lui. Înţelesese asta dintr-o privire. El prefera femeile sofisticate, cu stil şi eleganţă, produse ale şcolilor exclusiviste pentru femeile din înalta societate. Îi mai plăceau femeile foarte frumoase şi cât mai lipsite de minte. Aşa cum o văzuse el pe Shay, stând în colţ, cu o rochie simplă, mov, pantofi fără toc şi părul prins la spate într-un coc decent, era clar că nu intra în niciuna din categoriile de femei care-i plăceau. S-a pregătit pentru o seară plictisitoare şi a decis în gând să pună pe nota de plată a Benningtonilor orele pierdute. În schimb, tânăra îmbrăcată sexy care-i deschisese uşa în această seară îi tăiase răsuflarea. La fel şi comportamentul ei ulterior. Cine să fi bănuit că avea să-i facă avansuri ca o pisicuţă flămândă după sex? Părea în călduri!
— La ce te gândeşti, Adam? a întrebat Shay cu o voce joasă şi l-a sărutat mărunt de la curba umărului până la adâncitura gâtului. Nu cumva s-a răzgândit? Să ajungă atât de aproape şi el să dea înapoi în ultimul minut… N-o să accepte să se întâmple aşa. Altfel, s-ar putea să nu-şi mai ia niciodată inima în dinţi să facă o nouă tentativă.
— La tine, a râs leneş Adam, iar mâinile îi explorau lent corpul. Şi la primele impresii.
Shay s-a simţit un pic mai uşurată.
— Tu faci o primă impresie minunată, Adam. A închis ochii când el şi-a mişcat posesiv mâna pe interiorul coapsei ei. Simţea ace ascuţite de excitaţie şi a respirat profund ca să-şi recâştige controlul de sine. Prima dată când te-am văzut, eu…
A deschis brusc alarmată ochii. Adam atâta ştia, că îl văzuse pentru prima oară săptămâna trecută, la petrecerea Benningtonilor. El habar n-avea de cercetările efectuate, de zilele ei petrecute în planuri şi verificări…
— Da? a îndemnat-o Adam. Prima oară când m-ai văzut?
Shay s-a apropiat de el şi şi-a împletit picioarele cu ale lui. Chiar că trebuia să înceteze cu vorbitul.
— Prima oară când te-am văzut, m-am gândit: „Ce formidabilă primă impresie face bărbatul acesta!“
— Ştrengăriţo! Adam i-a ars o palmă jucăuşă pe fund. Deci nu-mi spui?
— Noi, femeile, avem dreptul la mici secrete. Shay s-a întins spre catarama de la cureaua lui. Nu-i aşa? Adam a răsuflat sacadat când ea i-a coborât încet fermoarul de la pantaloni şi l-a mângâiat măiestrit cu degetele. A fost mulţumită că Adam a terminat ceea ce începuse ea şi şi-a scos singur pantalonii. I-a aruncat neglijent pe podea şi Shay, amintindu-şi de sfatul din revistă, se întreba dacă trebuia să-i ia şi să-i aşeze frumos. Din instinct însă a rămas unde se afla.
El purta chiloţi albaştri, din bumbac. Semănau cu o pereche de chiloţi de baie. Shay i-a fost recunoscătoare. Dacă ar fi avut bikini sexy, coloraţi, ar fi fost în stare să-şi piardă tot curajul. Şi-a întors ochii când el şi i-a scos şi a venit spre ea.
— Vreau să te fac să te simţi bine, Adam, a şoptit citând-o pe eroina unei povestiri emoţionante cu piraţi, care ei i se păruse extrem de erotică. Şi-a amintit pasajul şi i l-a spus cuvânt cu cuvânt. Vreau să-mi spui ce-ţi doreşti pentru că eu vreau să fiu exact cum îţi doreşti tu. Vreau să mă posezi complet. Spre încântarea ei, Adam a reacţionat exact ca piratul nesăţios din povestire. A strâns-o într-o îmbrăţişare de fier.
— Oh, Doamne, Shay, ce mi-ai făcut? Te doresc atât de mult. Şi el era surprins de ceea ce simțea, dar şi de ceea ce spunea. Shay era o seducătoare tentantă, s-a gândit ameţit şi a împins o în patul moale. Îl adusese de la plictiseală şi dezinteres la o pasiune puternică în doar câteva ore.
S-au sărutat profund, din ce în ce mai intim până când Shay a simţit că mintea îi e goală de orice altceva în afară de dorinţa pe care Adam o trezise în ea. A uluit-o foamea aceea sălbatică, neaşteptată. Niciodată nu visase să simtă şi ea fiorul pasiunii pe care voise s-o trezească numai în Adam.
— Ai sâni încântători, a murmurat răguşit Adam şi a cuprins-o cu mâinile frământându-i şi mângâindu-i pielea ca de fildeş. Sunt plini, tari, încântători. Şi-a coborât gura către sfârcul roz şi întărit şi l-a încercuit tandru cu limba. Shay a gemut şi s-a zvârcolit sub el. Îţi place, a zâmbit Adam satisfăcut. De câte ori te ating aici gemi şi te zvârcoleşti de parcă ai cere mai mult. I-a mângâiat pe rând fiecare sfârc cu limba, apoi a muşcat-o uşor, senzual, cu dinţii. Când a început să sugă uşor, lui Shay i s-a părut că-şi pierde minţile.
Nu aşa planificase ea, s-a gândit ameţită, dar i-a strâns capul la sân, cerând mai mult. Ea trebuia să comande! În planul ei stabilit cu grijă, Adam trebuia să-şi piardă minţile în extazul senzaţiilor fizice.
Dar mâinile lui o mângâiau, experte, încât i se învârtea capul. Părea a şti cu precizie unde-i plăcea ei să fie atinsă şi se pricepea, astfel că ea rămăsese fără control. Se răsucea neîncetat sub degetele lui care trasau o curbă erotică sofisticată de-a lungul pielii moi şi mătăsoase din interiorul coapselor ei. Şi-a mişcat uşor picioarele ca într-o invitaţie inconştientă, feminină dar el nu s-a grăbit să accepte oferta. Degetele lui au continuat să se joace pe şoldurile şi coapsele ei şi s-au apropiat tot mai tare de locul acela fierbinte, dar niciodată destul de tare. Jocul a continuat până când Shay şi-a arcuit şoldurile spre mâna lui şi a gemut o rugă incoerentă.
— Copil micuţ, a liniştit-o Adam şi şi-a pus limba pe buricul ei. Sunt cam crud că-ţi fac aşa, nu? Gura lui s-a mişcat în jos şi Shay şi-a înăbuşit un mic suspin de dorinţă. Vreau să mă răzbun un pic pentru felul în care m-ai înnebunit toată seara.
Gura lui a descoperit partea ei cea mai fierbinte şi Shay s-a agăţat de el convulsiv, înspăimântată de valurile de pasiune care au străbătut-o brusc. Părea că nervii sunt pe viu, la suprafaţă, cu o insistenţă torturantă; muşchii s-au încordat de dorinţa care ameninţa să explodeze în ea. Era o plăcere atât de excitantă, un fel neobişnuit de extaz necunoscut încât i se părea că o să devină dependentă, că o să mai vrea iar şi iar. Îl dorea, îl dorea din nou, a constatat Shay depăşită de împrejurări.
— Lasă-te uşor, iubito, i-a şoptit Adam încurajator. Eşti atât de aproape, nu-i aşa? Lasă-te în voia mea, lasă-mă pe mine să am grijă de tine.
Ea nu putea să-l lase, nu-i putea ceda. Trebuia să lupte, să iasă din adâncurile vârtejului care ameninţa să o absoarbă. Îl avea pe Adam Wickwire doar pentru un timp limitat. Nu trebuia să uite asta, nu avea dreptul să-și permită să mai simtă nevoia de el de acum înainte.
— Adam, eu… eu…
El a luat-o în braţe şi a mângâiat-o cu mişcări lungi, liniştitoare.
— E în regulă, micuţo. Eşti un pic cam sfioasă, nu-i aşa? A sărutat-o cald, apăsat. Data viitoare nu o să te mai simţi inhibată, hmm?
Data viitoare… Cuvintele s-au rotit ameţitor prin creierul ei. Asta însemna că vrea să stea cu ea? Inima i-a tresărit de speranţă. Se gândise că o să plece imediat după şi-şi făcuse probleme dacă o să-l poată ţine acolo restul weekendului. Era vital să reuşească.
— Te doresc, Shay. Adam a mângâiat-o intim şi ea s-a cutremurat. Şi simt cât de mult mă vrei tu. Eşti gata, iubito? Vocea lui era joasă şi răguşită în urechea ei.
— Da, Adam, a şoptit şi a început să tremure. Venise vremea. Se va întâmpla, în sfârşit! Primul pas din cel mai drag vis al ei.
— Oh, da, a râs Adam triumfător. Eşti atât de pregătită pentru mine, mica mea iubită pasionată.
Shay a roşit puternic şi s-a bucurat că era întuneric şi nu i se vedea lipsa de experienţă la observaţia făcută pe şleau.
— Shay, vrei să te protejez? a muşcat-o uşor de lobul urechii. Sau ai luat tu precauţii?
Lui Shay i-a zvâcnit atât de tare inima încât i-a fost frică să n-o audă şi el. Niciodată nu ştiuse să mintă.
— Sunt… sunt pregătită, Adam.
— Pilula?
— Hmm, i-a tras capul spre ea.
*
— Ce naiba se petrece aici, Shay?
Shay stătea întinsă pe spate, nemişcată. Era acoperită de un strat subţire de transpiraţie şi părul îi era răspândit pe perne ca o pânză de păianjen încurcată. Nu fusese chiar atât de rău, s-a consolat singură. Şi rezultatul, dacă avea noroc, merita orice efort. Înainte însă, trebuia să-i răspundă lui Adam, care nu părea în momentul ăsta câtuşi de puţin încântat de ea. Nici pe jumătate fericit.
Adam i-a luat bărbia în mână, i-a întors capul, forţând-o să-l privească. Ochii lui gri se făcuseră duri, de culoarea pistolului.
— Ce vrei să spui, Adam?
— Nu face pe proasta cu mine, fetiţo. Ai fost virgină!
Era o acuzaţie şi încă una furioasă.
Shay a înghiţit în sec şi a tăcut.
— Shay! În mod clar, n-avea de gând să renunţe. Ce ai de spus despre asta?
— Am sperat că n-o să observi, s-a repezit Shay plină de nădejde.
— Nu încerca să mă duci. Răspunde-mi cinstit, fato! Acum!
Era cu adevărat furios, s-a gândit Shay cu un oftat. Şi nu prea ştia ce reacţie să aibă în faţa mâniei lui. Niciuna dintre cărţile sau revistele pe care le studiase când se pregătise pentru acest eveniment nu făceau vreo referire la faptul că un bărbat putea deveni furios descoperind că a făcut dragoste cu o virgină.
— Cum de ţi-ai dat seama? încerca să câştige timp şi nu se mişca din loc. Toate cărţile recomandau să rămâi întinsă cel puţin o oră după. Am fost chiar aşa, ăăă, nepricepută?
— Oh, la început ai fost bună, înflăcărată ca o micuţă curtezană. Numai după ce am devenit – să zicem – mai intimi, s-a văzut că n-ai experienţă. Dar am crezut că te joci cu mine şi vrei să dai înapoi, aşa că m-am hotărât să te învăţ minte.
— Află că m-ai învăţat şi mă bucur! E o lecţie pe care demult trebuia să o învăţ, crede-mă!
— Nu-i vorba de faptul că te-am dezvirginat, idioată mică. A strâns din dinţi. La dracu’, Shay, mi-nchipui că te-a durut. Am mers prea repede, prea dur pentru o virgină. N-am ştiut că aveai dificultăţi fizice ca să intru. Dacă ştiam, puteam…
— Dacă ştiai, ieşeai glonţ pe uşă, a spus Shay calm. De-aia nu ţi-am spus. Nu păreai câtuşi de puţin dispus la început. Abia mult, mult mai târziu te-ai hotărât că ar fi posibil să mă vrei.
Adam s-a holbat la ea stânjenit.
— Ai crezut că n-o să observ? Am fost virgină, dar proastă nu. A fost nevoie practic să te târăsc până la pat.
Îl zăpăcise spunându-i întregul adevăr.
— Atunci de ce ai insistat? S-a încruntat. Trebuia să admiţi că ai fost insistentă.
— Acum şase săptămâni am sărbătorit împlinirea vârstei de douăzeci şi opt de ani. Shay i-a pus degetele pe buze ca să-l oprească de la obişnuita remarcă. Nu-mi spune că par mai tânără sau că pot trece drept o adolescentă. Mi s-a mai spus destul de des şi n-are sens. E un fapt că aveam două’ş’opt de ani şi eram încă fată mare.
— Astfel că te-ai hotărât să-ndrepţi lucrurile. Dar de ce eu? De ce m-ai târât pe mine în criza ta de conştiinţă? Adam s-a ridicat în capul oaselor şi şi-a rotit picioarele peste marginea patului. Shay a rămas pe loc, ferindu-şi ochii de corpul lui gol. Sunt un străin pentru tine, Shay. Nu există altcineva în viaţa ta? Un prieten care…
— Am vrut să fii tu acela, a spus ea blând. Numai tu.
Adam îşi aduna hainele şi s-a oprit s-o privească.
— Vrei să spui că ai plănuit totul?
Ea a încuviinţat din cap.
— De când?
I s-a părut că nu era primejdios dacă-i spune o parte din adevăr. Avocatul din el nu va fi satisfăcut până nu va intra în posesia unui adevăr cât mai convingător.
— Te-am văzut prima oară acum o lună când am dus un tablou cusut de mână la Benningtoni. Tu erai în birou cu Bill şi am întrebat-o pe Catherine despre tine. Atunci m-am hotărât că tu eşti cel mai potrivit.
Nu era nevoie să-i facă vreo referire la săptămânile în care-şi verificase teoria. Cercetările făcute confirmaseră reacţia ei iniţială. Adam Prescott Wickwire III era bărbatul adevărat pentru a deveni tatăl copilului visat de ea.
— Când te-am văzut din nou la petrecerea de la Catherine şi Bill, am fost sigură. De-aia te-am invitat aici astă-seară.
Numai că ea nu fusese invitată la petrecerea Benningtonilor, era prea departe din punct de vedere social de cercul lor de prieteni. Aflase de la Case despre petrecere. El primise o invitaţie. Benningtonii îl adorau pe Case. El, prin talentul lui de chirurg, îl salvase pe fiul lor de nouă ani după un accident grav de maşină. La asta se adăugase compasiunea şi bunătatea lui Case faţă de părinţii speriaţi şi îndureraţi şi aşa a început o preţuire pentru totdeauna. În trei dintre statele vecine se răspândise faima lui Case şi mai existau mulţi alţii asemănători Benningtonilor, la fel de recunoscători şi care-l considerau pe Case un fel de Dumnezeu. Un zeu, căruia-i trimiteau invitaţii la cină sau petreceri. Datorită lui donau bani secţiei de terapie post-traumatică intensivă din spital şi cumpărau proiecte originale de lucru de mână de la sora lui mai mică, Shay.
Case refuzase, bineînţeles, invitaţia. El nu mai avea viaţă socială, căci alesese să-şi consacre tot timpul pacienţilor, dar Shay îşi notase data şi se hotărâse să-şi realizeze visul.
Venise în seara petrecerii cu un alt tablou original, pe pânză, care-i fusese comandat de Catherine.
Shay a încercat cu puţinul ei talent actoricesc să simuleze surpriza şi jena de a fi nimerit în plină petrecere. Catherine reacţionase exact cum sperase Shay. Insistase să rămână şi ea la petrecere. A reuşit uşor să-i fie prezentat Adam atunci când îşi exprimase interesul de a-l cunoaşte pe renumitul avocat din Washington. Catherine fusese încântată să-i facă serviciul acesta.
— M-ai invitat la tine cu scopul precis de a scăpa de feciorie? s-a mâniat din nou Adam şi şi-a tras hainele pe el cu o furie nereţinută. Asta-i cea mai mare nebunie, s-o faci cu sânge-rece. Nu şi-a mai găsit cuvintele şi s-a mulţumit să se uite ucigător la ea. Tocmai el să fie ţinta acestei fetiţe ciudate cu planificarea ei la rece! Şi mai rău! Cedase! Asta îl făcea şi furios şi îl umplea de dezgust. Se simţea umilit. Nicio femeie nu-l mai folosise atât de „pe faţă“, şi-a dat ruşinat seama, deşi, a admis uşor vinovat, el se folosise de alte femei. Totuşi, fusese întotdeauna cinstit în relaţiile cu sexul opus, în vreme ce tâlhăriţa asta mică… L-a izbit subit un gând.
— De fapt, ce vrei de la mine, Shay? În ochi i-a sclipit o lumină sălbatică. Nu-i aşa că n-ai de gând să pui punct aici? Ce preţ va trebui să plătesc pentru – s-a strâmbat – darul fecioriei tale?
— Crezi că o să-ţi cer bani? s-a holbat Shay la el. Glumeşti?
Fata asta îl făcea să simtă că-şi pierde minţile.
— Sunt bogat, doamnă. Probabil că ai aflat asta de la Catherine, s-a răstit el. Am o reputaţie fără pată în oraşul ăsta şi familia mea este foarte cunoscută şi perfect respectabilă. Dacă intenţionezi să mă şantajezi, te asigur că n-o să-ţi meargă.
— Să te şantajez? Niciodată! Se simţea umilită pentru că el o considera capabilă de un asemenea lucru. Eu te admir pe tine şi îţi respect familia prea mult ca să încerc să te lovesc în vreun fel.
Ăsta era adevărul. Shay considera familia Wickwire demnă de respect şi impresionantă, tocmai de aceea voise să facă un copil care să aibă o parte din sângele ei. Adam Prescott Wickwire III, căsătorit vreme de doi ani, divorţat de zece, absolvent al Universităţii de drept Harvard şi Andover, Virginia, apreciat pentru meritele lui academice şi sportive; partener al ilustrei firme de avocatură Wickwire, Prescott şi Sinclair, fondată de tatăl şi unchiul lui. Cercetările îi dezvăluiseră că inteligenţa lui Adam era la înălţimea feţei cu trăsături fine şi a corpului bine făcut. Istoria familiei lui era de asemenea deasupra obişnuitului. Tatăl lui, Adam P. Wickwire Jr. părăsise firma de avocatură pe care o fondase împreună cu cumnatul şi colegul de cameră din colegiu pentru a deveni judecător de curte districtuală, poziţie pe care o deţinea şi în prezent. Mama lui se pricepea perfect la călărie şi era preşedinta mai multor comisii din diverse societăţi de binefacere. Părinţii Wickwire locuiau la o moşie mare din Charlotteville, Virginia.
Sora lui Adam avea reputaţia de a fi la fel de atrăgătoare şi inteligentă ca Adam. Era măritată şi făcuse o carieră strălucitoare în domeniul publicităţii la New York.
Cel mai spectaculos era că trei dintre bunicii lui Adam, toţi trecuţi de optzeci de ani, erau activi şi în bună stare de sănătate. Un singur bunic dispăruse datorită unei căderi accidentale de pe cal – şi asta la vârsta de şaptezeci şi nouă de ani.
— Aşa că m-ai ales pe mine în rolul primului tău iubit. Adam s-a aplecat înspre ea cu faţa răvăşită de mânie. Avea aerul unui zeu păgân din vechime şi Shay a tremurat fără voie. Adam Wickwire nu era bărbatul pe care să-l enervezi sau să ţi-l faci duşman…
— Te rog, nu fi supărat pe mine, Adam. Ochii ei de un albastru întunecat pledau. El era complet îmbrăcat acum şi ea îşi dădea seama că o să iasă pe uşă neîntârziat. Dar nu putea pleca acum! Şansele de a rămâne însărcinată prima şi ultima dată când făcuse dragoste erau extrem de mici. Ca să ştie asta n-avea nevoie de nicio carte. Şi ce lucruri oribile i-a spus, ce rece s-a uitat la ea!
— Pentru numele lui Dumnezeu, nu plânge! Vocea lui tot aspră rămăsese, dar dispăruse o parte din mânia de pe faţa lui.
— Nu p… plâng.
— Nu! S-a aşezat pe marginea patului şi a atins-o pe obrazul ud. Astea nu sunt lacrimi?
Shay şi-a înăbuşit un hohot. Nu voise absolut deloc să plângă, dar îi era greu să-şi oprească lacrimile. Habar n-avea cum se întâmplase că-şi pierduse controlul. Nici prin vis nu-şi închipuise că Adam avea să fie atât de furios, că o s-o acuze – sau că atitudinea lui o s-o doară atât de tare.
— Shay, te rog, nu plânge. Adam a luat-o de umeri, degetele lui au mângâiat-o uşor. La naiba, mă simt ca un şobolan.
— Nu, nu! a protestat Shay şi şi-a pus mâinile peste ale lui. Degetele lor au părut să se strângă automat. Nu ai motiv să te simţi aşa, Adam. Eu… eu o să-mi amintesc de noaptea asta toată viaţa.
Adam a oftat greu.
— Mai degrabă ca un şobolan purtător de ciumă. Ochii lui i-au întâlnit pe ai ei şi nu şi i-a desprins. Shay, îmi pare rău. Iartă-mă că am ţipat la tine şi că te-am acuzat de ceea ce ştiam că nu-i adevărat. Poate că noi, avocaţii, suntem bănuitori din născare… Şi a fost un asemenea şoc atunci când am văzut că eşti…
— Ştiu. Shay i-a zâmbit nesigură, dar uşurarea îi alerga prin vine. Nu mai era supărat pe ea! Noi, fetele bătrâne, suntem o specie periclitată, din fericire, pe cale de dispariţie în prezent.
— O mică fecioară sexy. Vocea lui Adam a devenit mai profundă. A coborât lent cearceaful pe care ea şi-l trăsese până la bărbie în timpul tiradei lui. Seducătoare, pasionată, dar semănând cu o modestă profesoară în prima noapte când am întâlnit-o şi cu o explozie sexuală primejdioasă în noaptea asta. A zâmbit aducându-şi aminte ceva. Şi care nici măcar nu s-a obosit să-şi pună lenjeria…
Shay s-a îmbujorat toată.
— De obicei port, ştii? Asta e prima oară când nu am pus nimic pe dedesubt.
— Cumva bănuiam eu. I-a trasat conturul gurii cu degetul mare, i-a deschis buzele şi a alunecat pe suprafaţa dinţilor. Shay a răsuflat adânc şi a profitat să-i ia degetul în gură.
El a apăsat-o ferm, ritmic pe buza de jos şi Shay s-a simţit încărcată de o dorinţă ascuţită.
— Am citit că o inocentă poate fi sedusă prin stimularea asta foarte simplă, a murmurat Adam şi a privit-o cu mare atenţie. E adevărat, Shay? Simţi asta unde trebuie?
— Faci experimente pe mine? Vocea îi cam tremura. Da, simţise perfect mângâierea lui Adam.
El a şoptit o comandă şi Shay a ascultat înainte de a se gândi. Şi-a strâns buzele pe degetul lui şi a supt. L-a privit ameţită în ochi. Niciodată nu se mai simţise atât de luată în posesie, de total dominată. Adam şi-a retras degetul încet şi s-au uitat lung unul la altul.
— Adam… El a sărutat-o şi buzele ei s-au deschis la atingere ca să-i primească limba în căldura umedă dinăuntru.
— Virgină mică şi pasionată, a gemut răguşit Adam şi a sărutat-o arzător de-a lungul curbei delicate a gâtului. O atingea nerăbdător cu mâinile, insistent de parcă nu se mai sătura.
— Rămâi cu mine, Adam. Shay s-a ridicat în şezut şi l-a tras de haină. Te rog, nu mă părăsi.
Un zâmbet i-a luminat faţa.
— Încearcă numai să mă dai afară.
Ea şi-a amintit că trebuia să rămână întinsă şi s-a întins la loc. Îi fugise cu totul din minte planul pentru un copil când îl rugase pe Adam să rămână.
Adam s-a încruntat îngrijorat.
— Te simţi bine?
Ea a rămas întinsă, tăcută, cu un fel de tremur electric prin fiecare nerv al corpului. Adam i-a ridicat mâna la obrazul lui şi palma s-a mulat pe contururi, pe trăsăturile lui frumoase şi ferme.
— Shay, prima oară nu e niciodată cel mai bine. Adam i-a sărutat palma.
— Nu e? I-a observat luminiţele din ochi şi inima i-a tresărit. Din nou? Acum? Nu era prea curând?
A încercat să-şi amintească ce scria în cărţi, dar mintea îi era goală ca o pagină albă.
— Pari o fetiţă speriată cu ochii ăştia albaştri, mari, rotunzi ca o farfurie. I-a mângâiat palma cu degetul mare. O să am grijă să nu te doară, Shay.
Shay s-a cutremurat în gând. Mizerabil de greşit îşi juca rolul de seducătoare, de vreme ce el o vedea ca pe o fetiţă speriată. Trebuia să-şi adune minţile pentru rolul ăsta ca să-l ţină cu ea tot weekend-ul.
— Nu-i vorba că sunt o fetiţă speriată, Adam. Dar îi tremura vocea şi şi-a muşcat, vexată, buza de jos. La dracu’, nu era în stare de nimic? A inspirat adânc şi a mai făcut o tentativă. Sunt o femeie cu necesităţile unei femei, care… care… Care era restul citatului? Era un fragment grozav. Îşi amintea până şi coperta cărţii în care-l găsise. Sunt o femeie cu necesităţile şi dorinţele unei femei, a început, hotărâtă din nou.
Adam a întrerupt-o râzând.
— Nu ştiu de ce, am impresia că reciţi un fragment pe care l-ai memorat.
— Eu… eu… nu recit! Era îngrozită. Avocaţii! Isteţi mai erau, prea înţelegeau totul! S-a răsucit pe burtă mormăind. M-am făcut de râs, nu-i aşa?
— Nu, iubito, deloc. Adam a început s-o maseze pe muşchii încordaţi ai spatelui. Mohorâtă, Shay a constatat că el încă mai râdea.
— De fapt, mărturisesc, sunt impresionat că te-ai ocupat atât de amănunţit ca să mă seduci – excursia la doctor pentru pilulă, vinul excelent, cina…
Shay a îngheţat auzind de pilulă.
— Relaxează-te, fetiţo. Sunt întru totul de acord. Îmi imaginez că pe-aici, pe-aproape, ai şi nişte lenjerie sexy. Eşti gata să faci o paradă în fața mea?
— Ohhh! Şi-a îngropat faţa în pernă. Putea mărturisi la urma urmei, altfel el o s-o găsească. Am un neglijé de mătase. L-am atârnat în baie, pe uşă.
— Oh, Shay, a râs mai tare Adam. Vino aici, iubito! Uită-te la mine!
Shay a refuzat să se mişte. Toate-i ieşiseră complet pe dos! Cum s-or fi transformat planurile ei orchestrate cu grijă pentru seducţie într-o farsă cu ea în rolul comic al păguboasei?
— Vino aici, iubito! Adam a întors-o cu faţa şi a ridicat-o în braţe. Shay se simţea jenată de faptul că era goală în vreme ce el era complet îmbrăcat. Roşind, s-a întins după cearceaf. Adam a oprit-o. Nu vreau să-ţi fie ruşine niciodată în faţa mea, Shay, i-a spus blând. Nu mai râdea şi griul din ochii lui se întunecase. Şi nu trebuie să memorezi niciun scenariu romantic. Fii tu însăţi cu mine! Spune-mi ce vrei, ce-ți place, ce este excitant… A trecut cu vârfurile degetelor peste sfârcurile ei. Sunt tari şi împung, a şoptit, ai nişte sâni atât de elastici…
Shay s-a sprijinit tare de el. Şi-a închis pleoapele, iar el a mângâiat-o cu buzele pe frunte, pe tâmple, pe obraji.
O dureau sânii căci ar fi vrut să-i simtă toată mâna pe ei, dar degetele lui continuau s-o tortureze cu mângâieri scurte, uşoare în jurul sfârcurilor. I-a mărit chinul cu buzele, sărutând-o repetat şi scurt de-a lungul gâtului. O nerăbdare arzătoare pe fiecare nerv a făcut-o să scoată un strigăt sugrumat, i-a luat mâna care o incita şi i-a pus-o apăsat pe un sân.
— Asta vrei, iubito? Adam şi-a făcut mâna ca o cupă pe carnea moale, a frământat-o şi a mângâiat-o până ce ea a gemut de plăcere. Îţi place, Shay?
— Oh, da, Adam. A suspinat. Inima îi bătea ca o tobă în junglă şi şi-a plecat capul într-un abandon total.
Mâna cealaltă a lui Adam s-a plimbat pe rotunjimile taliei şi ale şoldurilor în mângâieri lungi şi lente, apoi a alunecat posesiv între coapsele ei. Şi a lipit gura de a ei şi ea a răspuns cu o pasiune lacomă.
Adam s-a dezbrăcat, dar era prea pierdută ca să mai observe în ce fel a făcut-o. Shay era agăţată de el când a pus-o uşor pe pat. I-a împins blând cu genunchiul picioarele depărtate şi ea s-a mişcat languros sub presiunea erotică, excitantă.
— Nu te teme, Shay! a vorbit moale, liniştitor. De data asta va fi bine pentru tine, promit.
— Nu mă tem, Adam, a răsuflat ea şi şi-a plimbat palmele pe spatele cald şi solid. Era adevărat, nu avea nicio frică, nicio inhibiţie, doar un sentiment strălucitor de parcă devenea mai completă.
Timpul a părut suspendat şi ei s-au sărutat şi mângâiat şi muşcat şi gustat; au folosit degete şi buze, dinţi şi limbi ca să se simtă şi să se guste şi să se excite unul pe celălalt. În fine, el a venit deasupra ei, a intrat în ea încet, a liniştit-o cu vorbe de dragoste, a sărutat-o tandru.
Era atât de înţelegător, de răbdător, s-a gândit Shay fericită şi şi-a potrivit lent corpul într-al lui.
— Oh, Adam, e atât de minunat… Vocea i s-a stins jenată. Nu i se mai întâmplase să-şi dea pe faţă simţirile în felul ăsta.
— Știu, iubito, mă simt atât de bine în tine… Adam a sărutat-o din nou, pasionat. O facem uşor, uşor, iubito.
El a început să se mişte în ea lung, încet, adânc şi ea a exclamat de plăcere.
— Îţi place asta foarte mult, nu-i aşa? i-a murmurat Adam în ureche şi Shay a gemut un răspuns incoerent.
Era total dominată de noile senzaţii tulburătoare care păreau să crească, să crească şi să-i măture pe amândoi într-un torent de pasiune ameţitoare. Adam a condus-o prin vârtejul învolburat şi ea s-a agăţat cu putere de el când în corp a părut să-i explodeze o plăcere atât de intensă încât ea i-a strigat numele într-o minunare uluită. Multă vreme după aceea, a rămas nemişcată, tulburată de extazul a ceea ce se petrecuse.
Când, în sfârşit, a deschis ochii, l-a zărit pe Adam care o studia cu intensitate.
— Te-am iubit când te-am văzut cum te aprinzi în braţele mele. În zâmbet i se citea căldură, afecţiune şi o mândrie tipic masculină. Ţi s-au topit toate inhibiţiile, jena de fecioară. Eşti o mare pasionată, iubito.
Nimic din ceea ce citise nu o pregătise pentru scena asta. Mintea îi era confuză, dar ea l-a îmbrăţişat tare pe Adam. Nu existau cuvinte care să descrie sentimentul cald de comuniune, de completare, de mulţumire adâncă a satisfacerii reciproce.
Shay a uitat diagramele cu temperatura corpului întocmite cu atenţie, şi că trebuia să stea întinsă, nemişcată, o oră, a uitat totul în afară de dorinţa de a-l ţine pe Adam strâns în braţe. S-au mângâiat, s-au sărutat şi au vorbit în şoaptă până când ea a adormit în braţele lui. Şi în somn a continuat să se agaţe strâns de el.