Ellia

Istoria Daciei romane

 

  CUPRINS:

  — CUCERIREA DACIEI DE CĂTRE ROMANI…5

  — CIVILIZATIA DACICA…5

  — EXPANSIUNEA ROMANA LA DUNAREA DE JOS…6

  — RAZBOAIELE PURTATE DE TRAIAN IMPOTRIVA DACIEI…9

  — ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ ŞI MILITARĂ A

  — DACIEI ROMANE… 17

  — DACIA ÎNTRE ANII 102-105… 17

  — ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A DACIEI ROMANE… 27

  — DISPUTA PRIVIND LOCALIZAREA DACIEI MALVENSIS… 33

  — ORGANIZAREA MILITARA A PROVINCIEI DACIA… 36

  — ARMAMENTUL ROMAN ÎN PROVINCIA DACIA… 53

  — HABITATUL ÎN DACIA ROMANĂ… 64

  — ADMINISTRATIA CENTRALA şi LOCALA… 87

  — ROMANIZAREA DACIEI. COLONIŞTI ŞI AUTOHTONI

  — ÎN PROCESUL DE ROMANIZARE. 90

  — COLONISTII… 90

  — ROMANIZARE şi CONTINUITATE… 97

  — STRUCTURA SOCIALĂ ÎN DACIA… 102

  — DREPTUL ROMAN… 102

  — VIAŢA ECONOMICĂ… 112

  — AGRICULTURA… 112

  — EXPLOATAREA BOGĂŢIILOR SUBSOLULUI… 115

  — MEŞTEŞUGURILE… 124

  — CERAMICA ÎN PROVINCIA DACIA… 130

  — VIAŢA SPIRITUALĂ PROVINCIALĂ… 141

  — ÎNSUŞIREA LIMBII LATINE, MANIFESTĂRI LITERARE ŞI

  — CUNOŞTINŢE ŞTIINŢIFICE… 141

  — ARTA. 142

  — RELIGIA ÎN PROVINCIA DACIA… 144

  — CONCLUZII… 156

  — Istoria Daciei romane

  — ISTORIA POLITICĂ A PROVINCIEI DACIA… 158

  — RETRAGEREA AURELIANĂ… 172

  — DACII LIBERI ŞI RELAŢIILE LOR CU IMPERIUL

  — ROMAN. 180

  — DOBROGEA ÎN SECOLELE I – III… 190

  — CONCLUZII… 199

  — BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ… 200

 

 

 

  Stăpânirea romană în Dacia prezintă un dublu aspect. Ea s-a instaurat pe pământul Daciei prin violenţă, pe calea armelor şi s-a menţinut tot timpul sprijinindu-se pe o armată numeroasă şi pe un puternic sistem de apărare.

  Cu toate acestea, ea nu a avut un caracter distructiv. Dimpotrivă, epoca stăpânirii romane în Dacia a însemnat un progres din punct de vedere al evoluţiei generale a societăţii faţă de epoca precedentă, schimbând întreaga înfăţişare a Daciei şi ridicând-o la o treaptă superioară.

  Istoria Daciei romane

 

CUCERIREA DACIEI DE CĂTRE ROMANI

  Civilizaţia dacică

  Perioada sec. I î. Hr. – 106 d. Hr., finalizată cu cucerirea Daciei de către romani este perioada celei mai înalte manifestări, pe un întreit tărâm, a capacităţii creatoare a poporului geto-dac. Pe plan economico-material este perioada formării unei civilizaţii de tip oppidan; pe plan spiritual ea este marcată de însuşirea scrisului şi de existenţa a numeroase cunoştinţe ştiinţifice; pe plan politic, este vremea organizării celei mai înalte la care a ajuns societatea dacică, statul lui Burebista şi Decebal.

  Se cuvine subliniată unitatea profundă a civilizaţiei dacice. Complexul din Munţii Orăştiei este un fenomen singular, dar cercetările au dovedit că elementele care-l compun se regăsesc, pe scară mai redusă, în alte zone.

  Descoperirile reflectă existenţa unui sistem de apărare vast şi complex, care justifică, pentru intervalul cronologic post Burebista, continuarea existenţei statului dac transilvănean, care avea să unească din nou, pe vremea lui Decebal, majoritatea triburilor geto-dacice din celelalte regiuni ale ţării.

  Unitatea politică realizată pe tot spaţiul dacic în anumite momente este dovedită de sistemul de cetăţi şi fortificaţii, unitar pe întreg cuprinsul Daciei.

  Unitatea profundă de cultură materială a civilizaţiei dacice este dovedită şi de construcţiile civile sau sacre, precum şi de inventarele aşezărilor dacice.

  Această unitate nu a însemnat însă uniformizare sau identitate absolută.

  Cultura şi civilizaţia dacică au fost profund originale. Această originalitate nu exclude ci dimpotrivă, implică acceptarea unor influenţe din afară. Dar dacii nu s-au mulţumit doar cu preluarea unor elemente de cultură materială şi spirituală de la alte popoare; ei le-au adoptat, le-au transformat şi le-au îmbogăţit, topindu-le în creaţiile lor tradiţionale şi formând o civilizaţie profund originală.

  Desfăşurarea civilizaţiei geto-dacice în sec. I î. Hr.

  — I d. Hr. pe cele patru nivele: economic, social, politic şi cultural-spiritual permite cristalizarea a cel puţin două concluzii privitor la existenţa daco-geţilor în perioada statului dac:

  1. Civilizaţia oppidană dacică constituie faza clasică (în raport cu cele anterioare) a culturii materiale şi spirituale a poporului geto-dac, reprezentând ceea ce epoca lui Pericles fusese pentru Atena antică sau principatul lui Augustus pentru Roma.

  Istoria Daciei romane

  2. Poziţia civilizaţiei daco-getice în ansamblul civilizaţiei antice europene. Poporul dac, civilizaţia şi statul dacilor aparţin lumii clasice. Ea se află încă la periferia acestei lumi, dar întreaga sa dezvoltare urmează calea deschisă de statele antichităţii clasice. Deşi inegale ca şi nivel de dezvoltare, prin natura sa civilizaţia dacică este egală cu cea elenistică sau cu cea romană imperială. „Şi dacă civilizaţia dacilor, mai puţin evoluată, a fost înfrântă şi distrusă în confruntarea militară cu civilizaţia Romei, caracterul ei clasic a trebuit să joace un rol de seamă în înlesnirea romanizării populaţiei autohtone”

  (H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană).

  Expansiunea romană la Dunărea de Jos

  În paralel cu „creşterea” puterii dacilor, are loc penetrarea treptată (pe etape) romană în sud estul Europei. La sfârşitul sec. III – începutul sec. II î. Hr.

  Roma devine pentru prima oară arbitru al situaţiei politice din Balcani. În a doua jumătate a sec. III (anul 229 î. Hr.) ocupă primele teritorii; la 148 î. Hr.

  Transformă statul macedonian în provincie; peste doi ani creează provincia Ahaia (146 î. Hr.); spre sfârşitul sec. II î. Hr. Ocupă tot litoralul est adriatic (129 î. Hr.). Dispariţia statului lui Mithridates al VI-lea Eupator al Pontului (112 – 63 î. Hr.) aduce Roma la Dunăre şi Marea Neagră; în anul 74 î. Hr.

  Generalul C. Scribonius Curio ajunge la Dunăre, undeva în Banatul de Sud, fără a trece fluviul; peste doi ani, în 72 î. Hr. Generalul M. Terentius Varro Lucullus pătrunde în Dobrogea şi instalează controlul roman asupra oraşelor vest pontice, prin guvernatorul provinciei Macedonia.

  După zece ani (62-61 Î. Hr.) guvernatorul Macedoniei C. Antonius Hybrida efectuează o expediţie în Dobrogea (pentru a pedepsi coloniile greceşti răsculate împotriva abuzurilor sale), dar este înfrânt de o coaliţie greco-bastarno-getă. Expediţia lui Hybrida se înscrie în tendinţa Romei de a învălui Dacia, care se profila în perspectivă un inamic greu de învins. Se explică astfel preluarea de către Burebista, prin forţa armelor sau diplomaţie, a controlului asupra litoralului pontic.

  Prin campania sa, regele dac reuşise să stopeze pentru o perioadă expansiunea romană spre ţinuturile nord dunărene. Apariţia unui stat puternic în imediata vecinătate a graniţelor Romei şi lezarea intereselor imperiale prin scoaterea cetăţilor greceşti pontice din sfera de interes roman nu putea să nu stârnească reacţia Imperiului. Reacţie întârziată de războiul civil de la Roma (conflictul Caesar-Pompeius), în care regele dac intervine, plasându-se de partea lui Pompeius. Astfel se explică planurile militare ale

  Istoria Daciei romane lui Caesar, care preconiza o campanie împotriva dacilor, chiar înainte de proiectatul război cu parţii. Moartea celor doi conducători amână confruntarea decisivă, dar zona devine un puternic focar de tulburări (atacuri dacice şi bastarnice) periclitând liniştea posesiunilor sudice.

  
Attachments