Comportamentul este activitatea observabila ce apare în interacţiunea cu mediul.
Conduitele sunt deci „reacţii” complecse, integrate, organizate ierarhic, în funcţie de caracteristicile ansamblului de stimuli.
Metoda (din grecescul methodos -drum, cale de urmat) desemnează o serie de demersuri sau reguli pe care le adoptam în vederea atingeri unui scop.
Prin observaţie înţelegem studierea sistematica şi intenţionata a comportamentului în condiţii naturale, în absenta intervenţiei observatorului (psihologului) şi în scopul unei descrieri detaliate.
Introspecţia (numita şi autoobservaţie) este o forma a observaţiei care are ca obiect propriul comportament, propriile gânduri şi trăiri afective.
O forma distincta a observaţiei este studiul de caz. Acesta consta în investigarea foarte detaliata a unui singur individ sau grup în scopul de a generaliza rezultatele observaţiei la întreaga populaţie.
Experimentul presupune provocarea unui experiment psihic, în condiţii bine determinate, cu scopul verificării unei ipoteze, a unei relaţii cauzale.
Chestionarul este o metoda sau o tehnica folosita adesea în cercetări descriptive sau în diagnosticul psihologic. Prin intermediul lui, un grup selectat de persoane (numit eşantion) îşi exprima opiniile, atitudinile sau părerile despre comportamentele din anumite circumstanţe.
Testele sunt situaţii standardizate în care răspunsurile oamenilor sunt măsurate folosind etaloane specifice populaţiei din care fac parte.
Senzaţiile definesc captarea şi transformarea energiei în mediu în energie nervoasa, recunoscuta ca atare de sistemul nostru nervos.
Percepţia se refera la interpretarea acestei informaţii, la modul în care noi ii acordam un înţeles.
Văzul: reprezentarea unui sistem vizual în creierul nostru nu are nevoie de nici o asemănare fizică cu ceea ce vedem.
Auzul ne informează despre obiectele din jur prin intermediul unor forme de energie numite unde sonore.
Pragul absolut este cea mai mica intensitate a unui stimul care îl face sa fie perceput.
Strâns legata de noţiunea de prag absolut este şi acea de seanibilitate, care numeşte capacitatea unei persoane de a sesiza un stimul la o valoare a pragului cat mai mica. Ea este într-o relaţie invers proporţională cu valoarea pragului absolut.
Zgomotul se refera la intensitatea stimulilor din mediu care nu fac obiectul percepţiei noastre în acel moment.
Pragul diferenţial este cantitatea minima cu care trebuie sa se modifice intensitatea unui stimul pentru ca noi sa percepem o schimbare.
Creşterea sau scăderea sensibilităţii ca urmare a acţiunii repetate a stimulilor sau a modificării condiţiilor de mediu poarta denumirea de adaptare senzoriala.
Constanta perceptuala se refera la perceperea obiectelor ca având forma şi mărime constante indiferent de unghiul din care sunt privite.
Atenţia se refera la concentrarea şi focalizarea efortului mintal, focalizare care este insa selectiva, dirijabila şi distibutiva.
Atenţiei selective – procesul prin care selectam din mediu un singur element, în timp ce le ignoram pe celelalte.
La fel ca în cazul atenţiei selective, când în formaţiile din mediu ajungeau toate în memoria de scurta durata şi abia aici erau atenuate înainte de a fi trimise către mamoria de lunga durata, atenţia distributiva presupune capacitatea de a acorda prioritate alternativ, rapid, când unei sarcini, când celeilalte.
Desi mai exista şi alti factori ce pot în fluenta performanta în sarcinile simultane, ca o regula generala trebuie sa ştim ca doua sarcini diferite, simple, exersate îndelung pot fi executate foarte bine simultan, în timp ce doua sarcini similare, complecse şi noi vor fi efectuate incomplet sau greşit.
Memoria este procesul psihic care asigura întipărirea, stocarea şi reactualizarea experientei anterioare.
Gândirea: manipularea reprezentărilor mentale ale informaţiilor.
Conceptele sunt condensări informaţionale, generalizări despre obiecte, fiinţe şi fenomene ce au caracteristici similare.
Noi realizam generalizări pornind de la similarităţile existente intre instanţele intre instanţele (sau exemplarele) diferitelor obiecte şi ignorând diferenţele.
O problema apare atunci când o persoana îşi propune sa atingă un scop sau sa reacţioneze într-o situaţie şi nu are pentru aceasta un răspuns dinainte pregătit.
Euristica se refera la regulile mentale care pot conduce la o soluţie.
Euristica reprezentativităţii este tendinţa de a presupune ca, daca ceva seamănă cu un membru al unei anumite categorii, acel ceva face parte din categoria respectiva, indiferent de datele statistice aflate la îndemână.
Euristica reprezentativităţii este tendinţa de a presupune ca, daca ceva seamănă cu un membru al unei anumite categorii, acel ceva face din categoria respectiva, indiferent de datele statistice aflate la îndemână.
Euristica disponibilităţii este tendinţa de a presupune ca un eveniment sau ca un eveniment sau un lucru este cu atât mai frecvent cu ca il putem evoca mai uşor din memorie.
Motivaţia reprezintă ansamblul factorilor care declanşează activitatea individului, o orientează către anumite scopuri şi o susţine energetic.
Trebuinţă este expresia psihica a necesitaţilor înăscute sau dabandite ale omului.
Nivelul de aspiraţie este definit drep standardul pe care o persoana se aşteaptă şi spera să-l atingă într-o sarcina data.
Procesele afective sunt stări sau trăiri subiective care reflecta relaţiile omului cu lumea înconjurătoare, măsura în care necesităţile luim interne sunt sau nu satisfăcute. Ansamblul proceselor afective (emoţii, dispoziţii, sentimente, pasiuni) constituie activitatea.
