Guy Mannering de Walter Scott
S-a zis că vrăji şi semne multe pot,
Şi-n noapte duhuri le supun de tot;
Dar nu pot lăuda În al lor rol
Pe cei ce dau primejdiei ocol.
Balada ultimului menestrel
INTRODUCERE LA GVY MANNERING
Romanul, sau oeea ce poate fi numită povestirea, cu titlul Waverley, a câştigat încet aprecierea publicului citi- tor, dar după aceea a atins o popularitate atât de mare,
Încât a încurajat pe autor să facă o a doua încercare. El s-a interesat astfel de un nume şi de un subiect, iar mo- dul în care se compun romanele nu poate, fi ilustrat mai bine decât povestind simpla istorioară, oare la început a stat la baza lui Guy Mannering, dar care, pe măsură ce opera înainta, s-a transformat de o aşa manieră, încât nu mai păstrează nici chiar cea mai îndepărtată asemănare.
Această istorioară mi-a fost povestită prima dată de un slujitor credincios al tatălui meu, un bătrân Ilighlander plin de virtuţi şi fără ousur, dacă nu ar fi avut şi o încli- nare spre „mountain-dew“, pe care îl prefera tuturor eelorlalte băuturi mai puţin tari. El credea la fel de ferm în istorioara sa, precum credea în orice ouvânt al crezului creştin.
După povestirea ciredinciosuluL John Mac Kinlay, o persoană în vârstă şi gravă a fost prinsă de noapte pe drum pe când călătorea odată prin pustietăţile din Gallo- way. Anevoie şi-a croit, drum până la o locuinţă, unde a fost găzduit pe dată, cu ospitalitatea de la ţară din acele vremuri Proprietarul casei,. Un gentleman înstărit, a fost adânc impresionat de înfăţişarea venerabilă a oaspetelui său şi s-a rugat să fie iertat pentru o anumită neorându- ială ce domnea în casă şi care, neputând fi înlăturată la sosirea musafirului, desigur că nu scăpase ochiului scru- tător al acestuia El se scuză arătând că sfăpâna casei era constrânsă să rămână în iatacul ei, unde era pe punctul
de a dărui soţului un prunc, făcându-l pentru prima oară tată, deşi erau căsătoriţi de zece ani într-o astfel de împrejurare, zise stăpânul casei, ei se temea că nu cumva oaspetele să considere ceva drept o neglijenţă voită, când, de fapt, aceasta se datora doar împrejurării din clipa aceea.
— Nicidecum, sir – îl linişti străinul – nevoile mele sunt puţine şi lesne de îndeplinit şi sunt încredinţat că întâmplările de acum îmi vor da prilejul de a vă arăta recunoştinţa mea pentru ospitalitatea domniei voastre.
Porunciţi numai să fiu încunoştiinţat de minutul precis al naşterii copilului şi sper că voi fi în stare să vă spun anumite amănunte capabile să înrâurească într-un chip însemnat soarta viitoare a pruncului care este pe punctul de a veni în această lume schimbătoare şi plină de ne- cazuri. Nu voi a vă tăinui că sunt îndemânatic în citirea şi tălmăcirea mişcărilor acelor astre numite planete şi care îşi aruncă influenţele lor asupra destinului celor muritori Este o ştiinţă pe care nu o practic, asemenea celorlalţi care se numesc astrologi, pentru bani sau răs- plată, fiindcă am o avere îndestulătoare, ci folosesc cu- noştinţele pe care le-am căpătat numai spre binefacerea acelora la care ţin.
Gazda se înclină în semn de preţuire şi recunoştinţă, şi străinul primi o odaie din care putea privi în voie tă- râmurile astrale. Oaspetele îşi petrecu apoi o parte din noapte, calculând poziţia corpurilor cereşti şi cumpănind orobabila lor înrâurire. Până când. În cele din urmă. Re- zultatul observaţiilor sale îl făcu să trimită pe cineva ca să-l cheme pe tată, pe care îl conjură în chipul cel mai solemn, cerându-i să poruncească moaşei, dacă lucru] i-ar fi stat în putinţă, să întârzie naşterea copilului, fie numai şi cu cinci minute. Tatăl îi răspunse că aşa ceva era peste firea lucrurilor şi, într-adevăr, în clipa când trimisul se întoarse, părintele şi oaspetele său fură încunoştiinţaţi de naşterea unui băieţel
A doua zi de dimineaţă, când toţi ai casei se aduna- seră la micul dejun, astrologul îi întâmpină cu o înfăţi- şare aşa de gravă şi de răuprevestitoare, încât frica se şi strecură în sufletul tatălui, până atunci aşa de fericit că viitorul străvechii sale moşii era asigurat prin naşterea unui moştenitor, moşie care, altminteri, ar fi trecut în stăpânirea unor rude îndepărtate ale familiei. De aceea se grăbi să-l poftească pe oaspete într-o odaie unde nu se mai afla nimeni şi-i zise:
Mi-e teamă, ţinând seamă de căutătura domniei voastre, că aveţi a-mi da veşti rele cu privire la mică mea odraslă; poate Dumnezeu va vroi să-mi ia înainte de vârsta bărbăţiei binecuvântarea pe care mi-a dăruit-o, sau poate pruncul este sortit a fi nevrednic de iubirea pe care eu şi soţia mea suntem gata în chip firesc să o revărsăm cu devoţiune asupra vlăstarului nostru?
— Niciuna, nici alta – îi răspunse străinul – afară numai dacă nu mă înşel pe de-a-ntregul. Băiatul va trece de anii copilăriei şi va trăi, iar ca fire şi înclinaţii se va arăta demn de tot ceea ce îşi pot dori părinţii. Dar, deşi se află destule în horoscopul lui care făgăduiesc multe binecuvântări, există însă şi o puternică influenţă rea, predominantă, care ameninţă să-l supună la încercări şi ispite nefericite şi păcătoase în preajma clipei când va atinge vârsta de douăzeci şi unu de ani. Care perioadă, aşa cum arată zodiile, va fi un punct de răscruce al vieţii sale. În ce formă sau cu ce putere deosebită îl va asalta ispita aceasta, ştiinţa mea nu e în stare că descopere.
— Cunoştinţele domniei voastre nu ar putea deci să ne împărtăşească niciun leac împotriva acelui rău care îl ameninţă? spuse atunci îngrijoratul tată.
— Să-mi fie cu iertare – îi replică străinul – ba pot. Influenţa zodiilor este puternică, dar el, cel care a făcut cerurile, este mai puternic decât toate, dacă ajutorul lui este implorat într-adevăr cu sinceritate. Ar trebui să-l făgăduiţi pe acest băiat, de îndată, slujirii făcătorului său, cu aceeaşi bună credinţă cu care Samuel a fost juruit de părinţii săi pentru a sluji în templu. Trebuie să-l pri- viţi ca pe unul care va fi ţinut departe de restul lumii, în copilărie şi în adolescenţă va trebui să-l înconjuraţi nu- mai cu oameni pioşi şi virtuoşi şi să-l feriţi, cu toată puterea voastră, de a vedea sau auzi despre orice fel de nelegiuire, fie în vorbă, fie cu fapta. Trebuie crescut în principiile morale şi religioase cele mai severe cu putin- ta Să nu aibă de-a face cu lumea că nu cumva să se facă părtaş la nebuniile ei sau, poate, la viciile ei. Pe scurt, feriţi-l pe cât vă va sta în putinţă de orice păcat, în afară de ceea ce, într-o măsură aşa de mare. Aparţine întregii stirpe decăzute a lui Adam Când se va apropia cea de a douăzeci şi una aniversare a zilei de naştere, să ştiţi că va fi şi sorocul răscrucii vieţii sale Dacă va trăi după aceasta, el va fi fericit şi îndestulat pe pământ
Şi o corahie aleasă printre cele hărăzite raiului Iar dacă va fi altminteri… Aici astrologul se opri şi suspină adânc.
— Sir – vorbi părintele, încă şi mai îngrijorat decât înainte – cuvintele domniei voastre sunt aşa de binevoitoare, iar sfatul vă este aşa de înţelept, încât voi fi cu cea mai mare luare-aminte la poveţele date; dar nu aţi fi aşa de bun oa să mă ajutaţi şi pe mai departe în această treabă de cea mai mare însemnătate? Credeţi-mă, nu vă voi fi nerecunoscător.
— Nu cer şi nu merit nicio recunoştinţă în schimbul unei faceri de bine – îi răspunse străinul – şi, mai ales, pentru faptul de a încerca tot ce-mi va sta în putinţă pentru a salva de la o soartă funestă pe nevinovatul prună care s-a născut noaptea trecută sub o aşa de rar întâlnită conjuncţie a planetelor. Iată adresa mea; puteţi să-mi scrieţi din când în când cu privire la felul în care băia- tul va propăşi în câştigarea cunoştinţelor religioase. Dacă el va fi crescut după cum v-am sfătuit, cred că lucrul cel mai nimerit ar fi să-l trimiteţi la mine când se va apropia sorocul fatal şi hotărâtor, adică mai înainte de a împlini douăzeci şi unu de ani. Dacă mi-l veţi trimite, aşa cum doresc eu, cred cu smerenie că cerul va ocroti pe cel oare este al lui, oricât de mari vor fi fiind încercările la care îl va supune soarta.
Apoi dădu gazdei adresa lui, într-o localitate de ţară din apropierea unui oraş cu staţie de poştă din sudul An- gliei, după care îşi luă un călduros rămas bun.
Străinul cel tainic plecase, dar cuvintele lui rămăseseră întipărite în mintea îngrijoratului părinte. El îşi pierdu soţia pe când băiatul lui era încă un copil. Mi se pare că şi această nenorocire îi fusese prezisă de astrolog, şi astfel încrederea lui, pe care, asemenea multor oameni din vremea aceea, o acordase de bună voie astrologiei, i-a fost întărită şi confirmată. Prin urmare, avea cea mat mare grijă ca să aducă la îndeplinire planul sever şi aproape ascetic de educaţie, pe oare înţeleptul îl preco- nizase. Un tutore având cele mai stricte principii a fost pus să supravegheze educaţia tânărului; era înconjurat numai de slujitori cu 0 fire cât se poate de cinstită şi păzit şi îngrijit apoi chiar de neliniştitul tată.
