AnnaE
#0

Capitolul unu

              ÎNTÂLNIREA DIN TEMPLUL LUI SERAPIS !

                                           1

Sub vălul transparent, diafan, dintr-o materie exuberantă şi fluidă, sub nici un motiv nu putea fi o ţesătură de Kazerun, i se vede piciorul până la şold. Unghiile lăcuite violet, pulpa arămie, puternică, pe care sunt împletite şireturile albe ale sandaletelor, rotula catifelată, apoi şoldul pe care-l ţine neglijent, abandonat, unduindu-l uşor, la fiecare mişcare. O văd până la jumătate. Stă pe scăriţa bibliotecii, impudică şi provocătoare, cu partea de sus a trupului plecată pe spate într-o nişă prevăzută cu o lucarnă prin care se filtrează lumina aburită a serii, de un albastru stins, uitat şi ireal şi mă asaltează cinic de o jumătate de oră, spunându-mi că-mi pierd vremea inutil să aflu data exactă, că peste trei zile mor şi că de fapt sunt un imbecil de cea mai rară speţă dacă-i refuz adăpostul şi patul. Îl respect sincer pe savant, tatăl ei, iniţiatorul meu în extrasenzorial. Mă consider destul de emancipat şi lipsit de vetusteţe, dar nu ştiu de unde a putut lua fata asta atâta cinism, pentru că războiul cu tot ce ne măcinase pe noi rămăsese doar o amintire a generaţiilor pe care le întâlnise numai la catedra Universităţii. Crescuse liberă, învăţase în şcoli bine încălzite şi luminoase, fără frica tumefiantă a zilei de mâine, dascălii ei predicaseră virtuţile evului nostru, în societatea în care trăia, tinerii se repartizau conform capacităţilor şi năzuinţelor într-o reţea vastă de profesii utile, aveau viitorul asigurat, peste tot se propovăduia valoarea etică şi morală a epocii şi totuşi unii din generaţia ei, despuiaţi de orice romantism, cred puţin în virtute, sunt lacomi să posede şi umplu străzile cu blazare…

— Dani, ţi-am spus-o de o mie de ori. Sunt aici să stabilesc un adevăr ştiinţific, nu să mă las sedus de tine. Eşti imorală şi ceea ce mă indignează este faptul că n-o faci pe cont propriu.

— Poţi fi imoral numai pe cont propriu, dragul meu ? Şi de una singură ?

— Foloseşti biblioteca tatălui tău, cum altele folosesc trotuarul.

— Nu găseşti că este mai decent ?

— Dă-mi te rog Lexiconul Ansextron V. Consider încheiată discuţia, care mă dezonorează. Te rog părăseşte poziţia lascivă, care nu te prinde. Dă-te jos de pe scară şi apucă-te de ceva serios.

— De pildă ?

— Prepară-i tatălui tău o budincă.

Râsul uşor, înfiorat şi gutural. O mână arămie, modelată perfect, cu unghii lungi, date cu sidef. Bustul gol sub peplum, de ce naiba o fi modern corsajul ăsta purtat de curtezane la începutul erei noastre, apoi valul de păr acaju, greu, aromind a santal, căzându-mi pe obraz. Un sărut sălbatic. Dinţii reci strivindu-mi buzele. Sentimentul că sunt iremediabil cretin, sau că femeiuşcă asta mă crede un imbecil, sau vrea să mă transforme într-un. imbecil.

— Dacă ai nevoie de mine, cheamă-mă ! Şi, te implor, nu-mi mai spune Dani. Ε idiot. Mă cheamă Danielida. Apropo ! Diseară este un balet persan la Odeon. Şi mâine se face o demonstraţie de extirpare a unui cancer la sân. Mi-ar plăcea să vii… Am să-ţi trimit o invitaţie… Mă duc ! Mă aşteaptă preotesele Cybelei.

Are haz. Este înaltă, plină. Capriciul peplumului o prinde. Drapată în aceste falduri fluide, iradiază o voluptate rafinată, lăsând doar să se întrevadă, să se ghicească anatomia ei perfectă. Are gura mare, ochi tăiaţi pieziş, nas ionian şi iată-mă dispus să-i refac portretul din imaginaţie cu toate că stă încă lângă mine, mă priveşte ciudat şi dintr-o dată izbucneşte în râs.

— Citeşte, îmi spune, ridicând volumul greu, un in folio masiv legat în marochin vişiniu pe care desluşesc scris cu caractere latine Materia Medica şi autorul : Rufus din Efes.

Paşi repezi. Zgomotul unei uşi care se închide. Văd dalele de marmură azurie. Văd rafturile înalte din lemn lustruit. Lumina uleioasă a amurgului filtrându-se prin cele şapte lucarne. Simt aroma stranie de santal plutind valuri, valuri în jurul meu. Mă precipit la rafturi. Iată etichetele scrise de mâna mea. Iată catalogul scris de mine pentru a fi predat maşinii electronice din sectorul de informatică… Stupefacţie. Nu este dactilografiat. Este scris de mână, având alături două scriituri deosebite, una în greacă, alta în arabă. Iată sectorul Lexicoane. Imposibil ! Lexicoane de botanică medicală. Unul semnat Neophytos ! Iată Geophonica… O scot din raft. Extrase din autorii antici privind agricultura. Cultura viţei de vie. Sectorul pomi fructiferi. O broşură solidă despre creşterea măslinului. Dăunătorii culturilor. Apicultură. Zootehnie. Istoria animalelor de Aristotel. Psellos. Virtuţile pietrelor. O mineralogie în arabă. La dracu ! Când am învăţat araba ? ! Medicina. Tratatele clasicilor : Hipocrate. Celsus. Rufus. Araetaios. Soranos. Galen… Igienă alimentară. O Enciclopedie… Aetios din Amida. O Hipocratica…

Straşnică farsă. Numai ea este în stare de atâta nebunie. Dani… Danielida… Cum Danielida ? De ce Danielida ? Unde mă aflu şi când a avut vreme să colecţioneze aici aceste rarităţi ale bibliografiei universale ?

Attachments