PERSONAJE:
CIORAN.
ORBUL CU LUNETA.
DISTINSA DOAMNĂ CARE FACE FIRIMITURI.
HAMALUL.
ORBUL CU LUNETA devenit PROFESORUL DE FILOSOFIE ORB.
TÂNĂRUL CARE VREA SĂ SE SINUCIDĂ.
FATA CU IEPURAŞUL.
ORBUL CU LUNETA devenit ŞEFUL SECŢIEI APATRIZI.
DACTILOGRAFA.
FEMEIA ÎN ALB (să fie tot DISTINSA DOAMNĂ?)
FEMEIA CARE IESE DIN MARE.
PREŞEDINTELE.
CIORAN TÂNĂR.
BOCITOAREA.
Actorii pot interpreta mai multe roluri.
Numărul minim de actori: trei femei, patru bărbaţi.
SCENA 1
Muzică tipic pariziană cântată la flaşnetă.
La intrarea în sala de spectacol spectatorii descoperă, proiectată pe o imensă pânză din fundalul scenei, celebra fotografie în care Cioran, Eliade şi Ionesco sunt împreună, în Piaţa Fürstenberg de la Paris.
ORBUL CU LUNETA intră şi începe să-şi monteze telescopul pe un trepied. Personajele din fotografie se fărâmiţează încet, dispar… Nu rămâne decât Piaţa Fürstenberg ca decor al scenei care urmează.
CIORAN intră cu un aer rătăcit, face câţiva paşi prin piaţă, se apropie de ORBUL CU LUNETA.
CIORAN: Domnule orb…
ORBUL CU LUNETA: Poftim?
CIORAN: Scuzaţi-mă vă rog, nu sunteţi cumva dumneavoastră fotograful cu care aveam întâlnire?
ORBUL CU LUNETA: Cum?
CIORAN: Eu sunt Emil Cioran… Nu vă spune nimic numele meu? Aveam o întâlnire aici… cu doi prieteni… şi cu un fotograf… şi de aceea vă întreb dacă nu sunteţi cumva dumneavoastră fotograful?
ORBUL CU LUNETA: Nu, domnule, nu sunt eu.
CIORAN: Sunteţi sigur că nu sunteţi dumneavoastră?
ORBUL CU LUNETA: Domnule, doar vedeţi bine că sunt orb. De unde până unde vă închipuiţi că aş putea să fiu forograf?
CIORAN: Şi totuşi aveţi un trepied…
ORBUL CU LUNETA: Ei şi ce? E pentru telescop.
CIORAN: Îmi pare rău… Nu voiam să vă perturb… Din păcate memoria mea începe s-o ia razna. Poftim, aveam o întâlnire aici şi nici nu mai ştiu la ce oră… Mi s-a spus să vin ca să facem toţi trei o fotografie… o fotografie pentru o editură… eu şi cu aceşti doi prieteni… S-ar părea că suntem prieteni încă din tinereţe… şi că sunt cei mai buni prieteni ai mei… Dar nu-mi mai amintesc cum îi cheamă… Şi nici numele fotografului nu mi-l mai amintesc…
ORBUL CU LUNETA: Eu, domnule, mă numesc Bruno.
CIORAN: Bruno… Deci, e clar, nu sunteţi dumneavoastră.
ORBUL CU LUNETA: Toată lumea mă ştie în cartier…
CIORAN: În orice caz, nici nu sunt sigur că am reţinut bine numele fotografului… Mi s-a spus că e un fotograf tânăr… specializat în portrete de scriitori… Şi deci mi s-a spus să vin aici… În Piaţa Fürstenberg… O fi asta, cred, Piaţa Fürstenberg, doar nu sunt nebun.
ORBUL CU LUNETA: Nu, nu sunteţi. Asta e Piaţa Fürstenberg.
CIORAN: Poftim, nici nu-mi mai amintesc cine era acest Fürstenberg… Dar ce e mai ciudat… ştiţi, am impresia că am mai trăit o dată acest moment, această întâlnire… Sau poate că sunt într-o prea mare întârziere şi atunci… nu mai ştiu… De obicei nu întârzii niciodată. Pentru mine punctualitatea e sfântă. Timpul nu-l consider decât o iluzie, dar punctualitatea e importantă… Trebuie să fii nebun să te laşi prins în capcana timpului, dar punctualitatea are un sens pentru că este un semn de respect. Şi de aceea, deci… cum aveam întâlnire cu doi prieteni pe care îi respect mult… din păcate nu-mi mai amintesc cum îi cheamă, şi nici ora la care trebuia să ne vedem…
ORBUL CU LUNETA: Nu-i nimic. Nu vreţi mai bine să contemplaţi puţin cerul, prin telescop? Nu e scump. Pentru un franc puteţi să vă uitaţi la cer timp de cinci minute.
CIORAN: Din păcate, ştiţi, pe mine cerul nu mă prea interesează…
ORBUL CU LUNETA: Încercaţi. O să vedeţi. E bine cu telescopul. Nimic nu apropie mai mult decât telescopul. O să vedeţi detalii tulburătoare. O să vedeţi craterele de pe lună.
CIORAN: Nu, risc să am ameţeli… Când mă uit la cer ameţesc şi după aceea îmi vine să vomit…
ORBUL CU LUNETA: Încercaţi, zău, vă ofer cinci minute gratuit… Deşi cred că e încă devreme… Probabil că soarele nu a apus încă… De fapt cât e ora?
CIORAN: Nu ştiu. Când mi-am amintit că trebuia să fiu la întâlnire, am venit într-o fugă. Mi-am uitat şi ceasul şi chiar şi şapca…
ORBUL CU LUNETA: În seara aceasta o să avem lună plină, cel puţin aşa sunt previziunile. Spuneţi-mi, domnule, începe odată să se întunece sau nu?
CIORAN: Da, începe uşor să se întunece.
ORBUL CU LUNETA: Se văd deja ceva stele, poate?
CIORAN: Nu. Nu încă. De altfel mă tem că vom avea un cer cam înnourat în noaptea asta.
ORBUL CU LUNETA: Credeţi că s-ar putea să plouă?
CIORAN: Nu prea ştiu.
