CUPRINS:
Fuga.
Îngerul.
Fereastra.
Parcă se aude o trompetă.
Talpa.
Pâinea.
Târziu de tot.
Pasărea cu gâtul roş.
Femeia uriaşă.
Poemul care se citeşte pe sine.
Ora exactă.
Ciclopul.
M-am uitat în buzunarele mele.
O după-amiază de vară.
Omul.
Felia de pâine, friptura rece şi halba de bere.
După-amiază cu sfârşit de secol.
Călătorii sumare.
Înotătorul.
Se apropia sfârşitul secolului.
Obosit şi murdar cu ochii injectaţi.
Ieşirea prin gura neagră a cuvântului.
O tragere cu arcul.
Cu ochiul în palmă.
Automatul de limonadă.
Poem crepuscular.
Nu se mai găsesc locuri la ora asta.
O iluminare.
Bum, glontele lui Cesare Pavese.
Autobiografia unui măr.
Orbii au început să culeagă flori.
Calul îl veghează plin de tristeţe.
Seara la berărie la masa din colţ.
Către poetul Lucreţiu.
Mă voi închide în pavilionul de vânătoare.
Întoarcerea acasă x x x.
Schiţe pentru o tăcere perfectă.
Mecanisme plutitoare.
Eu sunt un trist tovarăş de călătorie x x x.
O dimineaţă cu doamna Vernescu.
Corabia.
Încă puţin.
Acum ştiu de ce.
Textul.
Din viaţa domnului K.
Primul poem pentru câini.
O zi călduroasă de toamnă.
Alte întâmplări cu bestia.
Eu tot la adevăr, bine şi frumos.
O plimbare cu trenul.
Înţeleptul la ora de ceai.
Matei Vişniec – Înţeleptul la ora de ceai.
II. VIAŢA ARHAICĂ.
Fuga.
I.
Vouă, celor care vreţi să mă prindeţi viu vă doresc o zi lungă şi fără de ploaie şi mă rog pretutindeni să aveţi pe unde mă veţi căuta drumuri bune din piatră şi poduri trainice, acoperite şi prin păduri să găsiţi cărări însemnate şi izvoarele, de veţi fi însetaţi să vă iasă în cale şi pe câmpii de veţi merge să vi se arate din când în când mlădioasa fântână şi prin oraşe de veţi ajunge bărbaţi binevoitori să vă iasă întru întâmpinare şi cu omenie să vă primească în ale lor camere pentru oaspeţi bine păstrate şi pretutindeni la întrebările voastre sfaturi bune să vi se dea şi lămuririle toate pe îndelete şi spre seară ajungând la o frumoasă margine de mare un pescar destoinc să vă întrebe de sănătate şi să vă ia în coliba lui şi din peştele mării să vă înfrupte.
II.
Vouă, celor care vreţi să mă prindeţi viu salutare şi nu uitaţi că dimineaţa care urmează e la fel de neînţeleasă ca şi un castan înflorit ori ca şi ultima ploaie a verii şi nu uitaţi că la prânz îmi voi depune armele şi trâmbiţa şi mantaua în cea mai frumoasă grădină a oraşului mă voi tolăni pe şlefuitele bănci şi încet voi număra pietrele ude şi înserarea până la ultima ei suflare şi duhuri binevoitoare se vor împiedica de mine şi scrâşnind cu dinţii lor amărui se vor rostogoli înapoi în pădurea de fag şi pământul se va înfiora şi zornăindu-şi măruntaiele se va deschide şi se va târî cu lăcomie prin trupul meu şi miezurile lucrurilor vor horcăi uşor şi stropi de sânge se vor arăta pe cojile de pâine şi pe muşcătura mărului şi pe brusturii răcoroşi şi pe gura fântânii şi din peretele de miazănoapte va ţâşni ca dintr-un înjunghiat ţipăt al spinării o zeamă verde fierbinte şi vindecătoare.
III.
Vouă, celor care vreţi să mă prindeţi viu vă doresc un an nou cu izbânzi fericite şi cu pasul uşor şi cu bună înţelegere oriunde veţi fi prin târguri ori în casă cu muierile voastre şi nicicând pânditorul ceas cu durere să nu vă încerce ori cu mâhnirea mulţimii care şi aşa prin pâlnia lipsită de virtute nesătulă se scurge şi să aveţi o iarnă bogată cu seminţe temeinice şi cu ploaie grea şi prielnică apoi şi pe câmpul molatic fire desculţe de iarbă dintâi să vă răsară şi păsări multe să vă ţâşnească din ale voastre ouă bine rânduite şi prin grădini apoi şi prin ogrăzile voastre puzderie să fie şi sub ochii voştri rodul să plesnească şi din fântâni să nu mai latre câinele înjunghiat şi nemuşcat să rămână doar în cuget duşmanul votru cel mai de preţ şi iepele voastre să fete uşor şi mânjii nestingheriţi să hoinărească pe câmpiile mele şi cai buni să iasă din ei pe neştiute aprigi cai şi înfioraţi încălecându-i apoi să puteţi alerga după mine.
IV.
Vouă, celor care vreţi să mă prindeţi viu vă voi trimite în dar ceva merinde pentru adunatul puterilor şi din prinosurile mele de apă curată că voi da câteva bune înghiţituri şi din seminţele mele cele mai ciudate vă voi trimite câteva rânduri mai spre toamnă cu sfaturi despre de-ale pământului şi cum din trestiile suple încet încet trebuie să creşteţi o pâine plină de har şi chiar din turmele mele mai apoi vă voi trimite câte unul dintre cei mai de seamă berbeci şi numaidecât să luaţi ce trebuie din multa lor fală căci timpul nu aşteaptă şi ce nu e dat în prăsilă se stinge uşor cu mintea neluminată şi iarăşi vă voi arăta care sunt păşunile cele mai zemoase şi unde pot fi găsite vadurile cele mai bune de sete şi nu altceva decât mari şi râvnite adăpătoare sunt şi încheieturile lumii şi din câinii mei cei mai neobosiţi vă voi trimite pentru pază de noapte unul ori doi şi tihnite somnuri veţi avea şi tot eu vă voi aminti la împlinirea sorocului că din nou alergarea noastră poate începe.
V.
Iar vouă, celor care vreţi să mă prindeţi viu vă voi închina stihuri adânci şi îndelung meşteşugite şi cu bună-credinţă vă voi îndruma spre cumpătare şi spre mai pilduitoarea căutare de sine şi vă voi da dezlegare să luaţi binecuvântarea mea căci ea se află în necontenită înduioşare şi la rădăcina mai tuturor arborilor se primeneşte şi prin secunda ispititoare a amiezii cu cele mai nebănuite lucruri se întretaie şi din rânjetul acestora se ghicesc semeţe închipuiri şi din arătarea sfâşiată a umbrei doar minciuna mai poate împlini începutul ca o sfiiciune de om şi vă voi da îngăduinţa de a sorbi toată lauda mea de pe gura aurită a bestiei şi din ciocul răutăcios al păsării nepământene şi de pe ochiul peştelui somnoros şi din gâtlejul adânc al trâmbiţelor şi din împuşcătura preaizbutită şi din toate cele întrebătoare şi strigătul să vă urmărească precum o plecăciune şi în genunchiul vostru duhul pământului să pocnească şi pe câmpia cea mai ruşinoasă fiinţa voastră să se ascundă.
