Membru al Comisiei pentru Adevăr şi Dreptate a Asociaţiei „17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie
CUPRINS:
Repere cronologice 3
Revoluţia după gratii 5
Comisia pentru adevăr şi dreptate 17
Măsluirea Istoriei revoluţiei 19
Inteţlrea propagandei pentru o amnistie 20
Revista „Zig-Zag”, inlţlatoarea campaniei de falsificare a Istoriei revoluţiei 21
Ion Cristoiu. Vârful de lance al campaniei de falsificare a Istoriei revoluţiei 24
Scrisoare deschisă domnului Cristoiu 27
Domnule Gelu Voican, eşti greşit Informai! 29
„Misterul” celor 40 de cadavre 30
Turiştii străini în timpul revoluţiei.34
Flllp Teodorescu: „Un risc asumat” 37
Rolul pastorului Tokes în revoluţie., t, 39
O carte nesinceră: „Revoluţie şi reforma” de Ion lliescu 40
Cpt. (r) I. Popescu: Lovitura de stat s-a pregătit şi la frontiera cu Ungaria.44
Unul din huligani am fost eu 47
Fotografiile ţinute ascunse 49
Militarii răniţi în garnizoana Timişoara între 16-22 decembrie. 50
Domnule Stănculescu. Eşti un mincinos! 51
Plângere penală împotriva generalului Stănculescu 52
Minte generalul Mancu sau minte generalul Bădoiu? 54
Schimbul de scrisori cu Nlculae Splrolu 56
Întrebări pentru domnul colonel Vasile Paul 60
Un nou schimb de scrisori cu M. Ap. N 62
Un anumit gen de dezinformare 64
Un măsluitor al Istoriei revoluţiei: Pavel Coruţ 65
Un Interviu al generalului Guşe 67 „Eroul” Guşe 69
Revista „Cuvântul” şi „noua opoziţie” 71
Generalul Iulian Vlad – mai presus de lege? 73
Un precedent juridic prlme|dlos”.:; 75
Raportul Iu! Sergiu Nicolaescu – o minciună! 76
Întrebări pentru Sergiu Nicolaescu 78
Primim din partea domnului senator Sergiu Nicolaescu 80
Sergiu Nicolaescu dezinformează 83
Adresările asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” 86
Boicotarea comisiei senatoriale „decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”. 89 Observaţii privind dialogul dintre Asociaţia „17 Decembrie” şi Comisia Senatorială „Decembrie 1989” 92
Valentin Gabrielescu despre Ştefan Guşe. I 94
Eqon Krenz, Petăr Mladenov şi Ştefan Guşe 95
Care e scopul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”? 97
Mircea Dogari u: „Vae victls” 98
La cererea asociaţiei „17 Decembrie”: O interpelare a domnului deputat George Stănescu 100
Din şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 mal 1994. 102
Procesul „Calea Lipovei”: Dialog procuror -) udecător. 104
Nu există justiţie în România!” 105
Raportul SRI '. 108
Ion Cristoiu şi Raportul SRI; 112
Sergiu Nicolaescu: O nouă petardă fumigenă” 114
Martirii revoluţiei timişorene 118
Anexe, documente 121
TIMIŞOARA.
Falsificatorii istoriei ion lliescu, Ion Cristoiu, Pavei Coruţ, Sergiu Nicolaescu, Filip Teodorescu, Virgil Măgureanu, Silviu Brucan, Radu Portocală, Corneliu Vadim Tudor, Liviu Vălenaş, Gelu Voican, Victor Stănculescu, Aurel Perva, Gheorghe Olbojan ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită Editura MARINEASA Timişoara, 1995
MARIUS MIOC.
În pregătire, de acelaşi autor: „Revoluţia trăită” (mărturii ale răniţilor, arestaţilor, rudelor şi prietenilor celor decedaţi în Revoluţie)
— Repere cronologice ianuarie – Parlamentul maghiar acceptă pluralismul politic şi ideea alegerilor libere.
17 martie – Ungaria semnează Convenţia O. N. U. cu privire la statutul refugiaţilor. Ca urmare, nu va mai returna refugiaţii din ţările comuniste. Aceasta va determina un exod masiv al est-germanilor dornici să emigreze în R. F. G., ceea ce va şubrezi regimul lui Erich Honecker. Totodată, va creşte numărul românilor care se vor refugia în Ungaria. 4 iunie – în China are loc măcelul din Piaţa Tien An Men. Iunie – în Polonia Solidaritatea câştiga alegerile. 16 iunie – Liderul revoluţiei maghiare din 1956, Imre Nagy, este reînhumat cu onoruri oficiale, august – în Polonia, Tadeusz Mazowieczki, reprezentant al Solidarităţii, devine prim-ministru. 27 august – La Chişinău 300000 de demonstranţi cer proclamarea limbii române ca limbă oficială a R. S. S. Moldoveneşti. 31 august – în R. S. S. Moldovenească limba română este declarată limbă oficială, septembrie – în Bulgaria încep demonstraţiile prodemocratice. Octombrie – încep demonstraţii prodemocratice şi în R. D. Germană.
7 octombrie – Vizita lui Gorbaciov în R. D. G. 9 octombrie – Liderul est-german Erigh Honecker porunceşte poliţiei să lichideze demonstraţiile anticomuniste, dar Egon Krenz se opune.
18 octombrie – Egon Krenz îl înlocuieşte pe Erich Honecker la conducerea R. D. G.
9 noiembrie – Este dărâmat zidul Berlinului.
7 şi 10 noiembrie – La Chişinău izbucnesc conflicte violente între adepţi ai Frontului Popular Moldovenesc (mişcare antisovietică) şi forţele de ordine.
10 noiembrie – în Bulgaria Petăr Mladenov îl înlocuieşte pe Todor Jivkov.
16 noiembrie – Petru Lucinschi îl înlocuieşte pe Simion Grosu în funcţia de prim-secretar al Partidului Comunist din R. S. S. Moldovenească. Revista „Literatură şi Arta”, condusă de poetul Nicolae Dabija, şi considerată principala publicaţie care susţine Frontul Popular, va declanşa un deşănţat cult al personalităţii domnilor Petru Lucinschi şi Mircea Snegur.
— 3 decembrie – Mihail Gorbaciov şi George Bush se întâlnesc în Malta.
3 decembrie – întreaga conducere de partid a R. D. G.
Demisionează sub presiunea străzii. Se formează un regim de tranziţie care să pregătească alegeri libere.
4 decembrie – La Moscova are loc întâlnirea conducătorilor statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Este prezent şi Nicolae Ceauşescu. „Scânteia” din 5 decembrie va relata: „în cadrul întâlnirii, tovarăşul Mihail Gorbaciov a prezentat o largă informare în legătură cu desfăşurarea şi rezultatele întâlnirii sale din Malta cu G. Bush, preşedintele S. U. A., care a avut loc în zilele de 2-3 decembrie a.c.”.
Este adoptată o declaraţie în care conducătorii Bulgariei, R. D. Germane, Poloniei, Ungariei şi Uniunii Sovietice afirmă: „introducerea trupelor statelor lor în R. S. Cehoslovacă, întreprinsă în 1968, a constituit un amestec în treburile interne ale Cehoslovaciei suverane şi trebuie să fie condamnată (.) Istoria a confirmat cât de important este, chiar şi în cea mai complexă situaţie internaţională (.) să fie respectate cu stricteţe principiile suveranităţii şi independenţei în relaţiile dintre state”.
10 decembrie – în Cehoslovacia se instaurează un guvern majoritar necomunist.
Revoluţia după gratii
16 decembrie 1989: Pe la ora 8 seara plec de acasă cu gândul să ajung la discotecă de la Casa Studenţilor. În tramvai aud cum se vorbeşte că în Piaţa Maria s-a adunat lume. Ştiam de cazul Laszlo Tokes, aflasem că şi cu o zi înainte se adunase lume în jurul casei sale şi devin curios. Cobor în Piaţa Maria şi mă amestec în mulţime. Oameni tăcuţi, unii cu luminări în mina. Am convingerea că din această manifestaţie ar putea ieşi ceva serios. N-om fi noi, românii, cei mai bleg popor din estul Europei!
Un tânăr vorbeşte în faţa casei lui Laszlo Tokes: „Avem informaţii că vor veni pompierii. Noi nu silim pe nimeni să stea aici. Cei care vor să plece, pot pleca”.
După câteva minute, la geam apare Laszlo Tokes (pe atunci nu îi cunoşteam figura). „Sunt în siguranţă”, spune. „Jos minciuna!” răspunde mulţimea.
Cineva va striga că vin studenţii. Zvonul respectiv dă curaj oamenilor. Răcnesc cât pot: „Jos Ceauşescu!”. Se scandează diferite lozinci. Circulaţia tramvaielor este blocată.
Apare un grup de miliţieni. La vederea acestuia mulţimea (20CK300 persoane) are un moment de derută. E anormal ca 2300 de oameni să se teamă de 10 miliţieni şi totuşi aşa era. Uniforma de miliţian îşi păstra încă un prestigiu total inoportun în conjuctura respectivă. Sunt necesare acţiuni pentru revenire la normaiitate. Se strigă „laşii!” către cei care se retrăseseră; „Uite câţi s. înlem noi şi câţi sunt ei!”. Lângă un magazin alimentar erau două lăzi cu sticle goale de lapte – numai bune de aruncat în miliţieni. Mă aprovizionez şi eu de acolo. Panica mulţimii a încetat. Miliţienii sunt trataţi cu sticle zburătoare şi cu epitetul „hoţii!”. Câţiva manifestanţi se duc să discute cu ei. Apoi se strigă să nu se mai arunce cu sticle. Se opreşte aruncarea sticlelor iar mulţimea scandează către miliţieni „uniţi-vă cu noi!”. Miliţienii sunt paşnici. S-au răsfirat în îinie în dreptul străzii Timotei Cipariu dar se poate trece printre ei. Mă duc să vorbesc cu unul dintre ei. Îl întreb ceva de genul: „ce caută aici?”. Răspunde: „Bă mucea, ai făcut armata?” Adică, într-un fe5 se scuză: a primit şi e! Nişte ordine.