Câmp de luptă în războiul din Bosnia
Această piesă, inspirată de drama bosniacă, este o operă de ficţiune. Autorul a utilizat totuşi unele mărturii autentice în scena examinării gropilor comune precum şi în scena unde Dorra vorbeşte de „imaginea” ţării ei, şi aceasta întrucât în materie de oroare realitatea depăşeşte ficţiunea. Dintre mărturiile consultate cele mai tulburătoare aparţin lui Velibor Čolić care a publicat în 1994 la Editions La Digitale cartea „Chronique des Oubliés – Bosnie 1992-93”.
Prima montare a fost în iulie 1997 în cadrul Festivalului de Teatru de la Avignon (off), la Théâtre des Roues, regia Michel Fagadau, spectacol realuat la Paris, Studio des Champs-Elysées, noiembrie 1997/ianuarie 1998.
Versiunea franceză a fost publicată de ACTES SUD – PAPIERS, Paris, 1997.
Versiunea română a fost publicată la CARTEA ROMÂNEASCĂ, Bucureşti, 1998. Versiunea românească a fost definitivată în 1998 de autor pe baza unei traduceri realizată iniţial din franceză de Răzvan Ionescu, primul regizor care a montat piesa în România la Teatrul Foarte Mic.
Personaje:
Dorra (vorbeşte cu accent din Europa de Est)
Kate (vorbeşte cu accent anglo-saxon)
Scena 1
( KATE citeşte fragmente din jurnalul său intim).
KATE: În războaiele interetnice, sexul femeii devine un câmp de luptă. Fenomen observat în Europa, la sfârşitul secolului XX. Penisul noului războinic e scăldat în ţipătul femeilor violate, aşa cum odinioară pumnalul cavalerului era scăldat în sângele adversarului său.
Tentativă de utilizare a conceptelor psihanalizei în autopsia ororii. Poate că am putea înţelege mai bine violenţa interetnică dacă am încerca s-o traducem în limbaj freudian. Anumite noţiuni care ţin de universul impulsurilor lămuresc mai bine universul violenţei naţionaliste decât terminologia clasică.
De văzut dacă următoarele concepte ar putea explica mai bine sursele violenţei etnice din Bosnia:
Libidou naţionalist.
Naţionalism libidinal.
Sadism etnic infantil.
Universul fantasmatic al unei minorităţi naţionale.
Nevroză naţionalistă.
Nevroza narcisiacă a etniei majoritare.
Nevroza obsesională a etniei minoritare.
Pulsiune naţionalistă. Pulsiune autoritaristă, pulsiune de agresiune, pulsiune de distrugere.
(Spitalul Slavonski Brod, Croaţia, mai 1994).
Scena 2
( KATE intră. DORRA, nemişcată pe un scaun, priveşte în gol).
KATE: Bună ziua.
DORRA…:
KATE: Sunt eu, Kate.
DORRA…:
KATE: E foarte frumos astăzi afară.
DORRA…:
KATE: Parcul e plin de oameni care au ieşit la plimbare.
DORRA…:
KATE: Dacă vreţi să ieşiţi în parc, vă însoţesc.
DORRA…:
KATE: Să ştiţi că nu vă cer să-mi răspundeţi.
DORRA…:
KATE: Dar dacă vreţi să ieşiţi în parc, vă însoţesc.
DORRA…:
KATE: Dar puteţi ieşi şi singură, dacă doriţi.
DORRA…:
KATE: Cum vreţi, aşa faceţi.
DORRA…:
KATE: Am să deschid o fereastră…
DORRA…:
KATE: Simţiţi adierea primăverii?
Scena 3
( KATE citeşte fragmente din jurnalul ei intim).
KATE: Sunt, oare, mai expuse ororilor, grupurile etnice care nu au avut niciodată o ţară? Riscă ele, oare, mai mult decât alte popoare să fie cuprinse de sadismul primitiv?
Uimitoare simetria între modul în care grupurile etnice se scufundă în sadismul naţionalist şi descrierea freudiană a sadismului infantil.
Oare etniile care nu au avut niciodată un stat naţional reacţionează întrucâtva precum fiinţele care nu au atins stadiul sublimării libidoului sexual?
Prima impresie – manifestările frustrării naţionaliste au multe în comun cu manifestările frustrării sexuale. În această logică, explozia naţionalistă ar putea fi analizată, ca formă de pulsiune a frustrării, cu ajutorul conceptelor lui Freud.
De văzut dacă urmatoarele concepte pot explica ceva:
Dezvoltarea angoasei în sânul grupului etnic.
Descărcare naţionalistă. Depresiune naţionalistă. Naţionalism depresiv.
Nevroza fobică a etniilor care trăiesc pe aceleaşi teritoriu.
Nevroza confruntării cu destinului şi nevroza în aşteptarea eşecului.
Nevroza etnică de abandonare.
(Lagărul de la Doboj, Bosnia, iunie 1994).
Scena 4
(KATE intră. DORRA rămâne imobilă pe scaun).
KATE: Ştiu că mă auziţi.
DORRA…:
KATE: Simt că mă auziţi.
DORRA…:
KATE: De altfel de asta vă şi vorbesc.
