P R E F A Ţ Ă
Tomul I al Etimologicului ieşind întreg la lumină, Academia Română, sub auspiciile căriia este pusă lucrarea de cătră augustul întemeietor, s-a crezut datoare în sesiunea generală din 1887 a-şi spune cuvântul în această privinţă, dentâi prin raportul secretarului general, apoi prin comisiunea aleasă pentru a răspunde la acel raport. În loc de prefaţă, extragem pasagele corespunzătoare din raportul d-lui Dim. A. Sturdza, ca secretar general, şi din răspunsul d-lor G. Bariţ, N. Kretzulescu şi A. Odobescu, cei trei membri ai comisiunii.
Din raportul d-lui Dim. A. Sturdza: „Astăzi avem înaintea noastră întâiul volum al Marelui Etimologic. Din acest volum putem vedea, judeca şi apreţia atât însemnătatea ideii Maies-tăţii Sale Regelui cât şi erudiţiunea, pătrunderea şi munca pe cari d-l Hasdeu le pune în executarea acestei lucrari.
Magnum Etymologicum Romaniae nu este un simplu dicţionar, redactat după modul dicţionarelor de până acuma. Este o lucrare unică în felul său. D-l Hasdeu a cuprins înţelesul intim al ideii M. S. regelui şi, a conceput un plan de executare foarte vast şi cu totul nou şi original. Cuprinsul lucrării este precizat chiar pe titlu prin cuvintele: Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor, de unde se vede că Magnum Etymologicum Romaniae va cuprinde în şi ne toată limba română în manifestările şi formele ei istorice, poporale şi dialectale, aşa după cum se găseşte în cărţile vechi, în literatura poporană scrisă şi nescrisă şi în vorbirea vie a poporului. Acesta este fondul comun, este baza din care se formează limba literară, destinată a exprima toate cugetările şi toate manifestările civilizaţiunii naţionale.
Din relaţiunile pe cari d-l Hasdeu ni le-a prezentat în cei doi ani precedenţi, am văzut cum s-a strâns materialele din cari se formează această lucrare monumentală asupra limbei noastre.
Cele patru fascicole publicate până acuma arată cum lucrarea se execută.
Din partea publicată se vede că Magnum Etymologicum nu cuprinde numai însemnarea cuvintelor cu arătarea etimologiei lor. Fiecare cuvânt formează o monografie în care sunt înşirate originile şi istoricul întrebuinţării lui, precum şi toate funcţiunile lui în observaţiunile, obiceiurile, credinţele, superstiţiunile poporului, de unde rezultă că acest dicţionar este o enciclopedie naţională în care sunt aratate şi explicate toate manifestaţiunile spiritului poporului nostru. Astfel lucrarea d-lui Hasdeu ocupă în studiile noastre filologice un loc de o însemnătate foarte mare. Prin ea se va da un impuls puternic a studia în toate direcţiunile psihologia poporană a românilor.
Uşor se va înţelege acum de ce Marele Etimologic trebuia să se deosebească de forma obicinuită a dicţionarului. În Dicţionarul d-lui Hasdeu fiecare cuvânt este tractat în forma unei mici monografii, care poate fi citită şi înţeleasă de fiecare. Prin aceasta Magnum Etymologicum va deveni o carte instructivă în care oricine va putea găsi explicări asupra oricărui cuvânt; această lectură va contribui foarte mult la răspândirea cunoştinţelor drepte asupra limbei şi asupra poporului român şi la înlăturarea multor idei greşite, cari sunt răspândite chiar între români, asupra manifestărilor spiritului naţional. Dar Magnum Etymologicum va mai avea un alt rezultat: o cunoştintă exactă a tezaurului limbei româneşti şi a întrebuinţării lui.
Având înaintea noastră întâiul volum al Marelui Etimologic şi apreţuind marea însemnătate a acestei publicaţiuni, precum şi onoarea ce face ea ţării şi Academiei, se deşteaptă în PREFAŢĂ
noi simţăminte de adâncărecunoştinţă şi de nemărginit devotament cătră M. S. Regele, Augustul Preşedinte şi Protector al Academiei; care a conceput ideea lucrării şi a dat mijloace ca să se realizeze, precum şi simţăminte de iubire, de stimă şi de mulţumire cătră colegul nostru B. P. Hasdeu, care şi-a pus toată activitatea sa spre a realiza această lucrare, care va fi, cum a zis M. S. Regele, un momument neperitor pentru limba şi cultura română…” Din răspunsul d-lor A. Odobescu, N. Kretzulescu şi G. Bariţ: „În frunte vom pune ivirea primei manifestări realizate din opera capitală a secţiunii literare, cea dintâi peatră din temelia limbei noastre acel lăstar răsărit din măreaţa cugetare şi din generoasa iniţiativă a Augustului nostru Protector şi Suveran. Vorbim de primul volum, în patru fascicule, din Marele Etimologic al României. Colegul nostru, d. B. P. Hasdeu, carele a primit cu lăudată semeţie sarcina acestei opere uriaşe, a lucrat în ultimii doi ani la dânsa astfel cum, şi dacă am voi să-i căutăm cu tot dinadinsul defecte şi lacune, abia am putea dibui pe ici şi colea foarte uşoare şi neînsemnate scăpări din vedere, asupra căroră d-sa mereu revine cu completări şi adause. D. Hasdeu lucrează la ea încet, şi bine face; lucrează cu prudenţa cuvenită când are omul a purta cu sine un aparat de erudiţiune atât de greu şi atât de complex.
Şi totuşi până acum nu i se poate imputa că n-a mers aşa de repede ca alte mari lucrări de natură analogă, executate prin ţările culte ale Apusului. Pe acolo însă lexicografii de azi n-au decât a secera, a aduna în mănunchi sau cel mult a prăşi în holdele literare semănate de secoli de cătră predecesorii lor. Colegul nostru, putem zice, urmând aceeaşi imagine, că trage brazda şi despică ogor în ţelină. El însuşi v-a explicat mai cu de-amănuntul cum şi-a croit răzoarele, cum îşi destupă rădăcinile şi cum, lucrând mereu în trudă, îi răsar în preajmă miile de preţioase floricele ale vechii noastre limbe, pe cari niciodată el nu se îndură a le lepăda în laturi. Să-i mulţumim dar pentru a sa tot aşa de vârtoasă cât şi delicată muncă; să-i urăm pe timp îndelungat aceeaşi tărie, aceeaşi stăruinţă, şi totdeodată să-i şoptim la ureche că, şi noi de aici şi publicul de afară, suntem nerăbdători de a ne folosi cât mai iute de mândra-i lucrare, suntem doritori a-l vedea înteţindu-şi vârtutea şi agerimea spre a ne da curând cât mai mult rod se va putea…”
