Personajele:
CONSTRUCTORUL HALVARD SOLNESS. DOAMNA ALINE SOLNESS, soţia lui. DOCTORUL HERDAL, medicul casei. KNUT BROVIK, fost arhitect, acum asistentul
lui Solness.
RAGNAR BROVIK, fiul lui, desenator. KAJA FOSLI, nepoata lui de soră, contabilă. DOMNIŞOARA HILDE WANGEL. Cîteva doamne. Mulţimea, pe stradă.
(Acţiunea se petrece acasă la constructorul Solness.)
Actul I
(O odaie de lucru modest mobilată, în locuinţa constructorului Solness. In stînga, o uşă cu două canaturi care dă în vestibul; în dreapta, o uşă spre celelalte încăperi ale casei. In peretele din fund, o uşă deschisă lăsînd să se vadă interiorul unei camere în care sînt planşele cu desene, iar în primul plan, spre stînga, un birou pe care se află cărţi, hîrtii şi cele necesare scrisului. In apropierea uşii, o sobă; în colţul din dreapta, o canapea, o masă şi cîteva scaune. Pe masă, o carafă cu apă. Tot în prim plan, dar la dreapta, o masă mai mică şi lîngă ea un fotoliu şi un balansoar. In odaia cu planşete, lămpile (de birou) sînt aprinse pe masa din colţ şi pe cea de lucru.
In cabinetul de desen se află Knut Brovik şi fiul său Ragnar, cercetînd nişte planuri de construcţii şi făcînd diverse calcule. La biroul din odaia de lucru se află Kaja Fosli, care scrie ceva într-un registru mare. Knut Brovik este un bărbat în vîrstă, firav, cu părul şi barba albă. Poartă un pardesiu negru, îngrijit, dar cam larg, ochelari şi un şal alb, uşor îngălbenit. Ragnar Brovik are treizeci de ani, părul de culoare deschisă, este bine îmbrăcat şi adus puţin din umeri. Kaja Fosli este o fată tînără, de vreo douăzeci de ani, îngrijit îmbrăcată, cu ceva bolnăvicios în înfăţişare. Poartă o vizieră veche. Toţi trei lucrează un timp în tăcere.)
KNUT BROVIK (se ridică deodată ca speriat de la masa de desen, respiră greu; apoi, îndreptîndu-se spre uşă) Nu, în curînd nu voi mai putea rezista...
KAJA (venind spre el) Ţi-e într-adevăr atît de rău în seara asta, unchiule?
BROVIK Of! Am impresia, cu fiecare zi care trece, că starea mea se înrăutăţeşte.
RAGNAR (s-a ridicat şi se apropie) Ar fi mai bine să te duci acasă, tată. Să încerci să dormi puţin.
BROVIK (nervos) Să zac în pat, asta vrei? Şi să mă sufoc de-a binelea, nu?
KAJA Atunci plimbă-te puţin.
RAGNAR Da, plimbă-te. Merg şi eu cu tine.
BROVIK (energic) Nu! Nu plec pînă nu vine el. în seara asta vreau să isprăvesc o dată pentru totdeauna cu... (Cu o îndîrjire lăuntrică.) cu el. Cu patronul!
KAJA (speriată) O! Nu, unchiule, nu-ţi pierde răbdarea... Mai aşteaptă.
RAGNAR Da, tată, e bine să mai aştepţi...
BROVIK (respirînd cu greu) Ha, ha!... Nu prea... (Respiră greu.) Nu prea mai am eu vreme de aşteptat...
KAJA (ascultînd) Sst! li aud jos la scară.
(Tustrei se întorc la lucrul lor. Scurtă pauză. Constructorul Halvard Solness întră pe uşa care dă in vestibul. Este un bărbat ceva mai In vîrstă, sănătos şi viguros, cu părul ondulat, tuns scurt, cu mustăţile şi sprîncenele foarte stufoase, de culoare închisă. Poartă un veston gri-verzui cu guler înalt şi revere largi, o pălărie moale de filţ gri; sub braţ, două mape.)
SOLNESS (din prag, indică cu un gest atelierul şi întreabă şoptit) Au plecat?
KAJA (clătinînd încet din cap) Nu. (îşi scoate viziera. Solness înaintează, aruncă pălăria pe un scaun şi pune mapele pe masa de Ungă canapea, apoi se apropie din nou de birou. Kaja nu se întrerupe din scris nici o clipă, pare însă nervoasă, neliniştită.)
SOLNBSS Ce scrii dumneata acolo, domnişoară?
KAJA (tresărind) In registrul ăsta? (încurcată.) A, nimic... De fapt...
SOLNESS Lasă-mă să văd şi eu, domnişoară. (Se apleacă, se preface că se uită în registru. Şoptind.) Kaja!
KAJA (scriind, încet) Da?
SOLNESS De ce, de cîte ori vin eu, îţi scoţi viziera?
KAJA (tulburată) Fiindcă... fiindcă arăt rău cu ea... Mă urîţeşte...
SOLNESS (surîzînd) Ei! Şi nu vrei să fii niciodată urîtă, Kaja?
KAJA Pentru nimic în lume. Niciodată în ochii dumi-tale. (îi aruncă o privire fulgerătoare.)
SOLNESS (mîngîind-o uşor pe păr) Biată, biată... micuţă Kaja.
KAJA (lâsînd capul în jos) Sst, sst! Să nu te audă...
(Solness se îndreaptă spre dreapta, se întoarce şi se opreşte lingă uşa care duce spre odaia cu planşe.)
SOLNESS A fost cineva pe-aici care a întrebat de mine?
RAGNAR (ridicîndu-se) Da, tînăra pereche... Vrea să-şi construiască o vilă, afară, la Levstrand.
SOLNESS (mormăind) Aha, ăia? Ăia pot să mai aştepte! Nici mie nu-mi este încă destul de clar planul...
RAGNAR (apropiindu-se, puţin ezitînd) Sînt grozav de dornici să vadă schiţele cît mai curînd.
SOLNESS (acelaşi joc) Da, da, fireşte!... Vor totul deodată! Aşa sînt toţi...
BROVIK (ridicînd privirea) Fiindcă — aşa spuneau— dorinţa lor cea mai mare este să se poată muta o dată în propriul lor cămin.
SOLNESS Bineînţeles, bineînţeles... Cunosc asta! Şi-apoi nu iau decît ceea ce le convine mai bine... Vor să aibă ceva locuibil; de fapt, un simplu refugiu. Dar nu un cămin. Nu, mulţumesc! Mulţumesc foarte mult, dar spune-le, te rog, dacă revin, să se adreseze unui alt constructor...
BROVIK (îşi ridică ochelarii pe frunte şi îl priveşte mirat) Unui alt... Vreţi să refuzaţi lucrarea?...
SOLNESS (cu nervozitate) Da, ducă-se dracului, da! Dacă-i vorba să clădeşti numai ca să clădeşti... (Brusc.) De altfel, nici nu ştiu încă bine cine sînt oamenii ăştia!
BROVIK Sînt oameni destul de bine situaţi. Ragnar îi cunoaşte. Frecventează familia. Oameni serioşi... de încredere...
SOLNESS Poftim! Serioşi! De încredere! Parcădespre asta-i vorba? Nu mă gîndeam absolut de loc la asta. Dar ce Dumnezeu, e atît de greu de înţeles? Nu vreau să am nimic a face cu oameni străini, pe care nu-i cunosc. Liberi din partea mea să se adreseze cui poftesc!
BROVIK (se ridică) Vorbiţi serios? Asta-i părerea dumneavoastră sinceră?
SOLNESS (ursuz) Da, asta. O spun o dată pentru totdeauna. (Traversează odaia. Brovik schimbă o privire cu Ragnar, care face o mişcare de protest, apoi trece în prima odaie.)
BROVIK Îmi permiteţi să vă spun cîteva cuvinte?
SOLNESS Cu plăcere.
piesa in format audio.........https://latimp.eu/constructorul-solnes-de-henrik-ibsen-teatru-la-microfon-drama/
alte piese de teatru henric ibsen........https://latimp.eu/?s=henric+ibsen