Femeia mării
Piesă în cinci acte (1888)
Personajele
Doctorul WANGEL, medicul districtului.
Doamna ELLIDA WANGEL, a doua soţie a lui.
BOLETTE / HILDE, preadolescentă fiicele lui din prima căsătorie.
Profesorul ARNHOLM.
LYNGSTRAND.
BALLESTED. Un străin.
Tineret din oraş.
Turişti.
Sezonişti.
(Acţiunea se petrece vara, intr-un mic oraş de fiord, din nordul Norvegiei.)
Actul I
(Casa doctorului Wangel, cu o verandă mare spre stînga; se vede că a fost construită ulterior. Grădină în faţă şi de jur împrejur. Mai jos de verandă, un catarg. In partea dreaptă a grădinii, o boltă de verdeaţă, sub care se află o masă şi scaune. Gard viu, cu o mică portiţă în fund. In spatele gardului, un drum care merge de-a lungul ţărmului. Alee de arbori alături da drumul care însoţeşte ţărmul. Printre arbori, se zăreşte fiordul şi, în depărtare, un şir de munţi înalţi, cu piscuri. E o dimineaţă caldă de vară, limpede şi strălucitoare.
Ballested, un om între două vîrste, poartă o bluză de catifea veche şi o pălărie gen „artist", cu boruri mari; stă lîngă catarg şi potriveşte frînglii-ile: steagul e pe jos. Puţin mai departe, un şevalet cu o pînză montată, alături de un scaun pliant, pensule, o paletă şi o cutie de vopsele.
Bolette Wangel intră în verandă cu un vas mare cu flori în mînă, prin uşa deschisă a camerei
care dă în grădină; pune vasul pe masă.)
BOLETTE Ei, Ballested, ai reuşit să le faci să lunece?
BALLESTED Sigur, domnişoară. De altfel, nici n-a fost prea greu. îmi permiteţi să vă întreb... Aşteptaţi vreun musafir, astăzi?
BOLETTE Da, îl aşteptăm pe profesorul Arnholm. Trebuie să vină în dimineaţa asta la noi. A sosit în oraş azi-noapte.
BALLESTED Arnholm? Stai puţin... Nu-1 chema cumva tot Arnholm pe ăla care a fost chiar profesorul dumneavoastră în urmă cu cîţiva ani?
BOLETTE Ba da. E chiar el.
BALLESTED Ia te uită! Va să zică, vine din nou pe-aici, pe la noi.
BOLETTE Tocmai de asta vrem şi noi să decorăm casa...
BALLESTED Ei, da, înţeleg...
(Boletle intră din nou în camera care dă spre grădină; după puţin timp, pe drumul din dreapta apare Lyngstrand, care se opreşte interesat cind vede şevaletul si uneltele de pictură. E un tinărplăpind, îmbrăcat modest, însă îngrijit; pare foarte slăbit.)
LYNGSTRAND (dincolo de gardul viu) Bună ziua.
BALLESTED (întorcîndu-se) Hopa! Bună ziua. (Ridică steagul.) Aşa... S-a înălţat balonul... (Fixează frlnghiile şi începe să se ocupe de şevalet.) Bună ziua, am onoarea. De fapt, n-am avut plăcerea să...
LYNGSTRAND Sînteţi, cu siguranţă, pictor.
BALLESTED Se vede destul de limpede că sînt, nu? Şi de ce n-aş fi şi pictor, la urma urmelor?
LYNGSTRAND Desigur, se vede... Permiteţi să intru şi eu puţin înăuntru?
BALLESTED Vreţi să vă uitaţi la... ce lucrez eu?
LYNGSTRAND Da. Aş ţine chiar foarte mult.
BALLESTED Ei, încă nu-i cine ştie ce mare lucru de văzut. Mă rog, dacă sînteţi curios. Poftiţi aici, mai aproape.
LYNGSTRAND Mulţumesc frumos. (Intră în grădină prin portiţă.)
BALLESTED (pictează) Uite, mă ocup acuma de porţiunea asta de fiord, între insule.
LYNGSTRAND Da, da, văd.
BALLESTED Dar aici trebuie să introduc o persoană. Deocamdată, aici, în oraşul ăsta, n-am găsit încă pe nimeni care ar putea să-mi servească de model.
LYNGSTRAND Trebuie neapărat să fie şi o persoană?
BALLESTED Da. Aici pe recif, în planul din faţă, trebuie să zacă o sirenă, gata să-şi dea duhul.
LYNGSTRAND De ce trebuie neapărat să-şi dea duhul?
BALLESTED Pentru că s-a rătăcit aici, înăuntru, în fiord, departe de mare şi nu mai poate găsi drumul înapoi. De aceea zace şi moare aici, în apa asta sălcie. Acum pricepeţi?
LYNGSTRAND Aha! Aşa, deci...
BALLESTED Doamna de aici din casă mi-a inspirat ideea cu sirena...
LYNGSTRAND Ce titlu îi veţi pune tabloului cind va fi gata?
BALLESTED Am de gînd să-i spun „Sfîrşitul sirenei".
LYNGSTRAND Mi se pare un titlu foarte potrivit. Fără îndoială, o să iasă ceva frumos.
BALLESTED (privindu-l) Sînteţi şi dumneavoastră tot...
LYNGSTRAND... pictor, vreţi să spuneţi?
BALLESTED Da.
LYNGSTRAND Nu, nu sînt pictor. însă am de gind să mă ocup de sculptură. Mă numesc Hans Lyngstrand.
BALLESTED Va să zică ai să te faci sculptor? Da, da, sculptura e şi ea o artă destul de frumoasă. Mi se pare că te-am mai văzut eu de vreo două ori pe stradă. Eşti de mai multă vreme pe-aici, pe la noi?
LYNGSTRAND Nu, nu sînt pe-aici decît de vreo două săptămîni. Insă am să văd dacă n-aş putea rămîne toată vara.
BALLESTED Vrei să te bucuri de tot ce-ţi poate oferi viaţa într-o astfel de staţiune?
LYNGSTRAND Da, trebuie să mai prind ceva puteri.
BALLESTED Eşti cumva bolnav?
LYNGSTRAND Sînt cam debilitat... Dar nu-i nimic grav... Simt doar un fel de apăsare în piept cînd respir.
BALLESTED într-adevăr, nimic îngrijorător. Oricum, ar trebui să vorbeşti cu un medic.
LYNGSTRAND M-am gindit să-1 consult pe doctorul Wangel, cu vreun prilej oarecare.
BALLESTED Neapărat, aşa să faci. (Privind spre stingă.) Soseşte din nou un vapor. E plin, plin de pasageri. în ultimii ani, turismul a luat un avînt extraordinar aici, la noi.
LYNGSTRAND Da, realmente e un trafic impresionant, după cît îmi dau seama.
BALLESTED Şi ieri erau o mulţime de sezonişti. De multe ori, mă tem că, din pricina atîtor străini, oraşul nostru o să-şi piardă aspectul caracteristic.
LYNGSTRAND Sînteţi originar de-aici?
BALLESTED Nu, nu sînt... Insă m-am acla... aclimatizat. Timpul şi prieteniile m-au făcut să ma simt legat de locurile astea.
LYNGSTRAND Aşadar, locuiţi de mult aici?
BALLESTED O, de vreo şaptesprezece-optsprezece ani. Am venit aici cu trupa de teatru „Skive". Dar, la un moment dat, s-au ivit unele greutăţi financiare. Atunci trupa s-a dizolvat şi am apucat-o cu toţii, care încotro.
LYNGSTRAND Iar dumneavoastră aţi rămas?
BALLESTED Am rămas. Şi mi-a prins destul de bine. Pe-atunci lucram mai mult în meseria de decorator, ca să spun aşa.
(Bolelte vine cu un balansoar, pe care îl aşază pe verandă.)
BOLETTE (vorbind spre camera care dă în grădină) Hilde, vezi dacă poţi să găseşti taburetul pe care l-am brodat pentru tata.
LYNGSTRAND (se apropie de verandă şi salută) Bună dimineaţa, domnişoară Wangel.
BOLETTE (Ungă balustradă) A! Dumneavoastră sînteţi, domnule Lyngstrand? Bună dimineaţa. Scuzaţi-mă un moment... vreau numai să... (Intră In casă.)
BALLESTED Cunoşti familia?
LYNGSTRAND Nu prea... Dar pe domnişoare le-am mai întîlnit din cînd în cînd, ici-colo, la cunoştinţe comune. Iar odată am vorbit puţin şi cu doamna: ultima oară, cînd a cîntat muzica, acolo sus, la „Belvedere". Atunci mi-a spus că pot trece să le fac o vizită.
BALLESTED Ştii ce? Ar trebui să cultivi relaţiile astea.
LYNGSTRAND Da, şi eu m-am gîndit să le fac o vizită. Chiar o vizită propriu-zis. Numai dacă s-ar ivi ocazia...
BALLESTED Ei... ocazia... (Se uită spre stingă.) Ei, fir-ar! ( S trîngîndu-şi lucrurile.) Vaporul a tras la debarcader. Trebuie să mă duc la hotel. Poate vreunul dintre noii veniţi are treabă cu mine. Mă mai ocup şi cu frizeria, şi cu coafura, ca să zic aşa.
LYNGSTRAND Sînteţi de-a dreptul universal!
BALLESTED în orăşelele mici trebuie să ştii să te aclimatizezi: adică să încerci tot felul de meserii şi să nu te dai în lături de la nici una. Dacă ai vreodată ceva în legătură cu părul... Dacă ai nevoie de puţină pomadă sau de altceva... mă rog, de orice, întreabă imediat de profesorul de dans Ballested.
LYNGSTRAND Profesor de dans?
BALLESTED Preşedintele „Uniunii suflătorilor", cu voia dumneavoastră. Deseară avem concert la „Belvedere". Te salut, te salut...
(Iese cu şevaletul şi cu toate celelalte obiecte prin portiţa gardului viu şi-şi continuă drumul spre stingă. Hilde vine cu taburetul, Bolette, cu un braţ plin de flori. lyngstrand, de jos, din grădină, o salută pe Hilde.)
HILDE (Ungă balustradă, fără să răspundă la salut) Mi-a spus Bolette că azi v-aţi luat, în sfîrşit, inima în dinţi, şi-aţi intrat aici, la noi. ~~ "
LYNGSTRAND Da, mi-am permis să intru un pic.
HILDE V-aţi şi făcut plimbarea de dimineaţă?
LYNGSTRAND Nu, azi nu prea m-am plimbat...
HILDE Atunci, aţi fost la scăldat?
LYNGSTRAND Da, am intrat puţin în mare. Am zărit-o pe mama dumneavoastră acolo. Tocmai intra în cabină. « HILDE Cine intra?
LYNGSTRAND Mama dumneavoastră.
HILDE A! Da, da. (Aşază taburetul în faţa balansoarului.)
BOLETTE (cu intenţia de a schimba subiectul conversaţiei) N-ai văzut cumva în fiord barca tatii?
LYNGSTRAND Ba parcă am zărit o barcă cu pinze, care venea spre ţărm.
BOLETTE Era, sigur, tata. A fost să-şi facă vizita la bolnavii de pe insulă. (Aranjează diferite lucruri pe masă.)
teatru Femeia marii de Henric Ibsen.............https://latimp.eu/femeia-marii-film-romanesc-vechi-drama-1991/