Ellia

Hedda Gabler

piesă în patru acte (1890)

 

Personajele

JoRGEN   TESMAN,    bursier,   studiază    Istoria Culturii.

DOAMNA HEDDA TESMAN, soţia lui. DOMNIŞOARA JULIANE TESMAN, mătuşa lui. DOAMNA ELVSTED. ASESORUL BRACK. EILERT L0VBORG. BERTE, servitoarea familiei Tesman.

(Acţiunea se petrece în vila Tesman,  in partea de vest a oraşului.)

 

Actul  I

 

(Un salon spaţios, mobilat cu mult gust, decorat în culori închise. Pe peretele din fund, des­chizătura largă a unei uşi, ale cărei draperii sînt date în lături. Această deschizătură dă spre o odaie mai mică, mobilată în acelaşi stil. Pe peretele din dreapta al salonului, o uşă cu două canaturi, care dă în vestibul. Pe peretele opus, la stînga, un glas-vand care are, de asemenea, draperiile date deopar­te. Prin geamuri se vede o parte din terasa acoperită, şi pomii al căror frunziş are culorile toamnei. în faţă, o masă ovală, acoperită cu un covor şi scaune de jur împrejur. In faţa peretelui din dreapta, o sobă lată de faianţă, în culoare închisă, un fotoliu cu spătarul înalt, un scăunel pentru picioare cu o pernă pe el şi două taburete. In fund, în colţul din dreapta, o canapea colţar şi o măsuţă rotundă. Mai în faţă, la stînga, la o mică depărtare de perete, o sofa. După glasvand, un pian. De ambele părţi ale portierei din fund, etajere cu bibelouri de teracotă şi majolică. Sprijinite de peretele din fund al ce­leilalte odăi, se văd o canapea, o masă şi cîteva scaune. Deasupra acestei canapele, atîrnă portre­tul unui bărbat frumos, mai în vîrstă, în uniformă de general. Deasupra mesei, un lustru cu glob mat, lăptos. De jur împrejurul salonului sînt o mulţime de buchete de flori, aşezate în vaze şi glastre. Alte buchete sînt puse pe mese. Podelele ambelor odăi, acoperite cu covoare groase. Lumină de dimineaţă. Soarele străluceşte prin uşa glasvandului.

Domnişoara Tesman — cu pălărie şi umbrelă — intră venind din vestibul, urmată de Berte, care poartă un buchet învelit în hîrtie. Domnişoara Tesman este o femeie de aproximativ 65 de ani, agreabilă, cu un aer binevoitor; îmbrăcată simplu dar îngrijit, într-un taior gri.

Berte este o slujnică în vîrstă — cu o expresie şi cu o înfăţişare elosvente pentru pro­venienţa ei rurală.)

DOMNIŞOARA TESMAN (se opreşte în faţa uşii, ascultă şi spune cu vocea scăzută) Nu, zău! Am impresia că încă nu s-au sculat!

BERTE (tot cu voce scăzută) Păi, eu ce vă spusei, dom­nişoară? Gîndiţi-vă şi dumneavoastră: vaporul a sosit abia az-noapte, tîrziu de tot... Ei, şi după aia! Isuse! Cît a mai stat doamna pînă să se culce: a despachetat şi a tot despa­chetat.

DOMNIŞOARA TESMAN Da, da, lasă-i să se odihnească bine. Dar barem să dea de aer proaspăt cînd or intra aici. (Se duce la uşa cu glasvand şi o deschide larg.)

BERTE (lingă masă, încurcată, cu buchetul în mină) Să mă bată Dumnezeu dacă mai găseşti vreun locşor aici, unde să mai pui ceva... Eu zic că pot să-1 pun aici,'domni-şoară!  (Pune buchetul In faţă, pe pian.)

DOMNIŞOARA TESMAN Va să zică, iată-te acum la noii tăi stăpîni, draga mea Berte. Dumnezeu mi-e martor că mi-a venit mai mult decît greu să mă lipsesc de tine...

BERTE (gata să plîngă) Da eu, domnişoară! Eu ce să mai zic? Ani şi ani de zile, am mîncat opîinebună în casa dumneavoastră!

DOMNIŞOARA TESMAN Trebuie să privim totul cu înţe­lepciune, Berte. Nu avem altceva de făcut. Ăsta-i adevărul. Jergen trebuie să te aibă aici, la el în casă. Are nevoie de tine. Tu eşti obişnuită de mult să-i porţi de grijă; era un copil, un băieţel, cînd l-ai cunoscut.

BERTE Da, domnişoară, da ce greu îmi vine cînd mă gîndesc la dînsa... Bolnavă, sărăcuţa, şi neajutorată, sără­cuţa de dînsa... Acum asta-i mai lipsea: fată nouă în casă. Păi credeţi că aia o să se priceapă?... Vă spun eu, n-o să se priceapă niciodată să facă totul aşa cum trebuie, ca să mul­ţumească un om bolnav...

DOMNIŞOARA TESMAN Ah, o voi instrui eu cum tre­buie. Şi pe urmă, n-o s-o las să muncească singură: tot ce o să fie mai greu, eu o să fac. înţelegi? Aşa că poţi fi liniş­tită, dragă Berte: va fi bine îngrijită, biata mea soră.

BERTE Da, dar mai e ceva, domnişoară. Să vă spui drept, mă tem că n-am să fiu în stare, poate, să fac totu', asa cum trebuie ca să-i fie chiar pe plăcu' doamnei...

DOMNIŞOARA TESMAN Ei, Dumnezeule! La început, poate să fie ba una, ba alta, care să...

BERTE Sigur, dînsa trebuie că e foarte pretenţioasă...

DOMNIŞOARA TESMAN îţi poţi închipui! Fiica gene­ralului Gabler! Şi cum a fost ea învăţată să trăiască, în timp ce generalul mai era în viaţă! îţi mai aduci aminte cînd trecea călare pe şosea, împreună cu tatăl ei? în costu­mul ei negru de călărie! Şi cu pană la pălărie!

BERTE Tocmai la asta mă gîndeam şi eu... Dar nu, zău, nu mi-ar fi putut trece niciodată prin minte că din dînsa şi din domnul candidat ar putea să iasă vreodată o pereche...

DOMNIŞOARA TESMAN Nici eu! Da... adevărat... A, Berte! Bine că mi-am amintit! De-aci înainte, nu trebuie să-i mai spui lui Jorgen: „domnule candidat". Trebuie să-i spui „domnule doctor".

BERTE Da, şi despre asta a vorbit doamna cea tînără, chiar de cum a intrat pe uşă—azi-noapte. Aşa să fie, dom­nişoară?

DOMNIŞOARA TESMAN Nici mie nu mi-ar fi venit sa cred, dar aşa-i! închipuieşte-ţi, Berte, l-au făcut doctor, acolo în străinătate. Acum, în timpul călătoriei din care s-a întors, înţelegi? Habar n-am avut nici eu, pînă nu am aflat-o chiar din gura lui... El mi-a povestit jos, la debarcader...

BERTE Ei, da, dînsul e foarte isteţ... Poate să se facă orice dacă vrea, pînă şi doctor! Dar, spui drept, chiar asta n-aş fi crezut, că o să se apuce, aşa, deodată, să tămă-duiască oameni...

DOMNIŞOARA TESMAN Nu, nu doctor aşa cum ai înţeles tu... (Dînd din cap cu importanţă.) De altfel, s-ar putea întîmpla ca foarte curînd să ajungă ceva mai impor­tant şi să trebuie să-i spui într-un fel şi mai impunător.

BERTE Nu se poate! Şi ce fel de ceva o să fie, domni­şoară?

DOMNIŞOARA TESMAN (serios) Ei, cred şi eu că ai vrea să ştii! (Cu emoţie.) Ah! Doamne, Dumnezeule, de-ar putea răposatul Jochum să vadă de-acolo, din groapă, ce-a ieşit din băieţelul lui! (Privind împrejur.) Ascultă, Berte, dar ce ţi-a venit? De ce ai scos husele de pe toate mobilele?

BERTE Doamna mi-a spus să le scot. Zicea că nu poate suferi să vadă învelitori pe scaune.

DOMNIŞOARA TESMAN Asta înseamnă că au de gînd să-şi petreacă vremea, zi de zi, aici, în casă.

BERTE Da, aşa se pare... Cred că mai ales doamna vrea aşa... Că dînsul nu spunea nimic...

(Jorgen Tesman intră dinspre partea dreaptă a odăii din fund, fredonînd şi ducind cu el un cufăr gol şi deschis. Este un bărbat cu aspect tineresc, In vîrstă de 35 de ani, de statură mijlocie, cam plinuţ, cu o fală deschisă, rotundă şi cu o expresie de satisfacţie. Are părul şi barba blonde. Poartă ochelari, o haină de casă comodă şi cam  uzată.)

DOMNIŞOARA TESMAN Bună dimineaţa, Jorgen!

TESMAN (din prag) Mătuşa Julle! (Se îndreaptă spre ea, îistrînge mina.) Vai! Ai bătut drumul tocmai pînă aici, afară din oraş, şi încă la o oră atît de matinală! Aşa-i?

DOMNIŞOARA TESMAN Da, închipuieşte-ţi că voiam să ştiu şi eu ce mai e pe-aici.

TESMAN Bine, dar după o noapte în care te-ai culcat atît de tîrziu...

DOMNIŞOARA TESMAN Asta, zău, n-are nici o impor­tanţă !

TESMAN Sper, barem, că ai ajuns cu bine de la debar­cader? Aşa-i?

DOMNIŞOARA TESMAN Da, mulţumesc lui Dumnezeu, am ajuns cu bine. Asesorul a fost atît de drăguţ şi m-a con­dus pînă la uşă.

TESMAN Ne-a părut rău că n-am putut să te luăm în trăsură cu noi. Dar ai văzut şi tu: Hedda avea atîtea cutii pe care trebuia să le cărăm.

DOMNIŞOARA TESMAN Da, ar fi fost greu cu toate cutiile alea... Erau foarte multe, într-adevăr...

BERTE (către Tesman) Ar trebui poate să intru şi s-o întreb pe doamna dacă n-are nevoie de mine...

TESMAN Nu, mulţumesc, Berte, las-o... A spus că dacă are nevoie de tine, te sună.

BERTE (către Tesman) Bine, bine!

TESMAN Uite, ia cufărul ăsta.

BERTE (luîndu-l) îl urc  în pod. (Iese pe uşa care dă

în vestibul.)

TESMAN Ei, ce spui, mătuşă: cufărul ăsta pe care l-ai văzut era plin, îndesat cu hîrtii; este de necrezut cîte am putut aduna şi copia de prin toate arhivele pe care le-am răscolit. Lucruri vechi, extraordinare, despre care nimeni pe lume n-ar fi ştiut ce să înceapă cu ele.

DOMNIŞOARA TESMAN Da, da, nu ţi-ai pierdut vre­mea, Jergen, în timpul călătoriei de nuntă.

TESMAN Nu, asta sigur n-aş putea-o spune!... Dar scoate-ţi  pălăria,   mătuşico.   Lasă-mă  să-ţi desfac   funda.

Aşa-i?

DOMNIŞOARA TESMAN (în timp ce el o ajută) Sfinte Dumnezeule, nu te-ai schimbat: te porţi cu mine la fel cum te purtai pe vremea cînd stăteai la noi în casă.

TESMAN (se întoarce şi învîrteşte pălăria în mină) Nu, zău, ce pălărie drăguţă şi impunătoare ţi-ai pus!

DOMNIŞOARA TESMAN Pe asta am cumpărat-o mai mult pentru că m-am gîndit la Hedda...

TESMAN La Hedda? Aşa-i?

DOMNIŞOARA TESMAN 'Da, ca să nu-i fie ruşine cu mine, dacă s-ar întîmpla să mergem împreună pe stradă.

TESMAN (mîngîind-o uşor pe obraz) Eşti grozavă, mătuşă Julle, la toate te gîndeşti! (Punînd pălăria pe unul din scaunele de Ungă masă.) Şi-acum, hai să ne aşezăm noi doi, aici, pe canapea şi să stăm puţin de vorbă pînă ce vine Hedda.   (Se aşază. Ea pune umbrela pe colţul canapelei.)

DOMNIŞOARA TESMAN (luîndu-i amîndouâ mîinile şi privindu-l) Ce fericire că eşti aici, că te am din nou în faţa ochilor, Jorgen! Pe tine, băieţelul drag al răposatului nos­tru Jochum...

TESMAN Şi eu sînt fericit că te revăd, mătuşă Julle. Tu doar mi-ai ţinut loc şi de tată şi de mamă.

DOMNIŞOARA TESMAN Da, ştiu bine că întotdeauna vei ţine la bătrînele tale mătuşi.

TESMAN Am auzit că nu-i merge de loc mai bine mă-tuşii  Rina. Aşa-i?

 

  
Attachments
Henric Ibsen - Hedda Gabler.doc 432.5 Kb . 14 Views