Cei drepți de Albert Camus
Piesă în cinci acte
„O, Iove! O, life! Not life but Iove in death." (Romeo şi Julieta, actul IV, scena 5)
PERSONAJELE
DORA DULEBOV MAREA DUCESĂ IVAN KALIAIEV STEPAN FEDOROV BORIS ANNENKOV ALEKSEI VOINOV SKURATOV FOKA PAZNICUL
ACTUL INTII
Locuinţa unor terorişti. Dimineaţa. Cortina se ridică în tăcere. Dora şi Annenkov sînt pe scenă, nemişcaţi. Se aude sunînd o dată. Annenkov face un gest ca s-o oprească pe Dora, care pare a voi să vorbească. Se aude sunînd de două ori, la scurt interval.
ANNENKOV: El e. Iese. Dora aşteaptă nemişcată. Annenkov se înapoiază cu Stepan,
pe care-1 ţine pe după umeri. ANNENKOV: El e! Uite-1 pe Stepan.
DORA (se îndreaptă spre Stepan şi îi ia mîna): Ce fericită sînt, Stepan! STEPAN: Bună ziua, Dora. DORA (îl priveşte): S-au şi împlinit trei ani. STEPAN: Da, trei ani. în ziua cînd m-au arestat tocmai veneam la
tine. DORA: Noi te aşteptam. Timpul trecea şi inima mi se strîngea din ce
în ce mai tare. Nici nu mai îndrăzneam să ne uităm unul la altul. ANNENKOV: A trebuit să ne mutăm, încă o dată. STEPAN: Ştiu. DORA: Şi acolo, Stepan? STEPAN: Acolo? DORA: La ocnă. STEPAN: De-acolo se evadează.
224 ALBERT CAMUS
ANNENKOV: Da. Am fost foarte mulţumiţi cînd am aflat că ai putut să ajungi în Elveţia.
STEPAN: Elveţia e altă ocnă, Boria.
ANNENKOV: Ce spui? Măcar sînt liberi.
STEPAN: Libertatea este o ocnă cîtă vreme un singur om e rob pe acest pămînt. Eram liber şi nu încetam să mă gîndesc la Rusia şi la robii ei.
Tăcere.
ANNENKOV: Sînt fericit, Stepan, că partidul te-a trimis aici.
STEPAN: Trebuia. Simţeam că mă sufoc. Să fac ceva, să fac şi eu, în sfîrşit, ceva... (Se uită la Annenkov.) îl vom ucide, nu-i aşa?
ANNENKOV: Cu siguranţă!
STEPAN: îl vom ucide pe călău. Tu eşti şeful, Boria, te voi asculta.
ANNENKOV: Nu e nevoie să-mi fâgâduieşti, Stepan. Sîntem fraţi cu toţii.
STEPAN: E necesară o disciplină. Am înţeles asta la ocnă. Partidul socialist revoluţionar are nevoie de disciplină. Disciplinaţi, îl vom ucide pe marele duce şi vom zdrobi tirania.
DORA (îndreptîndu-se spre el): Stai jos, Stepan. Trebuie să fii obosit după o călătorie atît de lungă.
STEPAN: Nu sînt niciodată obosit.
Tăcere. Dora se asază.
STEPAN: Totul e pus la punct, Boria?
ANNENKOV (schimbînd tonul): De o lună de zile doi dintre ai noştri studiază toate deplasările marelui duce. Dora a strîns materialul necesar.
STEPAN: Proclamaţia e întocmită?
ANNENKOV: Da. întreaga Rusie va afla că marele duce Serghei a fost executat prin aruncarea unei bombe de către un grup de luptă al partidului socialist revoluţionar, pentru a grăbi eliberarea poporului rus. Curtea imperială va afla totodată că sîntem hotărîţi să exercităm teroarea pînâ în clipa cînd pâmîntul va fi înapoiat poporului. Da, Stepan, da, totul e pus la punct! Se apropie clipa.
CEI DREPŢI 225
STEPAN: Ce trebuie să fac?
ANNENKOV: Pentru început, îi vei da o mînă de ajutor Dorei.
Schweitzer, pe care-1 înlocuieşti, lucra cu ea. STEPAN: A fost omorît? ANNENKOV: Da. STEPAN: în ce fel? DORA: Un accident.
Stepan se uită la Dora. Dora îşi fereşte privirea. STEPAN: Şi după aceea? ANNENKOV: După aceea vom vedea. Trebuie să fii gata să ne
înlocuieşti, dacă va fi cazul, şi să păstrezi legătura cu Comitetul
Central.
STEPAN: Cine sînt camarazii noştri? ANNENKOV: L-ai întîlnit pe Voinov în Elveţia. Am încredere în
el, deşi e tînăr. Pe Ianek nu-1 cunoşti. STEPAN: Ianek?
ANNENKOV: Kaliaiev. I se mai spune şi Poetul. STEPAN: Ăsta nu-i nume de terorist. ANNENKOV (rîzînd): Ianek crede tocmai dimpotrivă. Spune că
poezia e revoluţionară. STEPAN: Numai bomba e revoluţionară. (Tăcere.) Dora, crezi că
te voi putea ajuta?
DORA: Da. Trebuie doar să ai grijă să nu spargi tubul. STEPAN: Şi dacă se sparge?
DORA: Aşa a murit Schweitzer. (Un timp.) De ce zîmbeşti, Stepan? STEPAN: Am zîmbit? DORA: Da. STEPAN: Mi se întîmplâ uneori. (Un timp. Stepan pare că se
gîndeşte.) Dora, o singură bombă ar fi de-ajuns să arunce în aer
casa asta?
DORA: Una singură, nu. Dar ar vătâma-o. STEPAN: Cîte ar trebui ca să arunci în aer Moscova? ANNENKOV: Eşti nebun! Ce vrei să spui? STEPAN: Nimic.
226 ALBERT CAMUS
Se aude sunînd o data. Ascultă cu toţii şi aşteaptă. Se aude sunînd de două ori, Annenkov trece în anticameră şi se întoarce cu Voinov.
VOINOV: Stepan!
STEPAN: Bună ziua.
îşi stringmîinile. Voinov se duce la Dora şi o îmbrăţişează.
ANNENKOV: Totul a mers bine, Aleksei?
VOINOV: Da.
ANNENKOV: Ai studiat terenul dintre palat şi teatru?
VOINOV: Acum pot s-o desenez. Iată. (Desenează.) Cotituri, străzi înguste, circulaţie anevoioasă din pricina îmbulzelii... caleaşca va trece pe sub ferestrele noastre.
ANNENKOV: Ce reprezintă aceste două cruci?
VOINOV: O piaţetă unde caii îşi vor încetini mersul şi teatrul unde se vor opri. După părerea mea, astea-s locurile cele mai bune.
ANNENKOV: Dă-o încoace!
STEPAN: Agenţi?
VOINOV (ezitînd): Berechet.
STEPAN: Te impresionează?
VOINOV: Nu prea mă simt în largul meu.
ANNENKOV: Nimeni nu se simte în largul lui cu agenţii alături. Să n-ai grijă!
VOINOV: Nu mă tem de nimic. Nu mă pot învăţa să mint, asta-i tot.
STEPAN: Toată lumea minte. Să minţi bine, iată ce trebuie.
VOINOV: Nu e uşor. Cînd eram student, colegii îşi băteau joc de mine pentru că eram incapabil să-mi ascund gîndul. Spuneam ceea ce gîndeam. Pînă la urmă, m-au dat afară din facultate.
