AnnaE
#0

Comedie satirică în patru tablouri

 

  PERSONAJELE:

  GRĂMESCU, 50 de ani.

  ELIRA, 27 de ani.

  PĂSCULETE, 50 de ani.

  NUŢI, 19 ani.

  BUBU, 40 de ani.

  GIGI, 30 de ani.

  SOTIR, 35 de ani.

  VAVA, 30 de ani.

  GROAPĂ, 50 de ani.

  VICĂ, 51 de ani.

  URBATU, 50 de ani.

 

 

 

  Acţiunea se petrece chiar în zilele noastre.

  Tabloul 1

  Biroul lui Grămescu, şeful cooperaţiei meşteşugăreşti din orăşelul B. Tip înalt, masiv, 50 de ani; cu zece ani în urmă era frumos, dar şi acum place femeilor. Vorbeşte la telefon.

  GRĂMESCU: Îmi aranjezi separeul din fund. Atât, două persoane. Nu aprinzi lumina electrică, aprinzi două luminări roşii. Se începe cu păstrăv, se continuă cu pastrama de gâscă, ficăţei de pasăre la tigaie, caş afumat şi ceapă verde. Ai prepeliţe? Perfect. Pui două la cuptor. Crocante. Mă, să fie serviciu a-ntâia, că vă belesc! Vin cu o prinţesă. Turcitu, cu acordeonu’, să fie pe-aproape. Ce vin aveţi? Mă, voi ştiţi care sunt cele trei calităţi ale vinului? Să fie sec, să fie rece şi să fie mult. Ha, ha, ha! Fir-aţi ai dracului de pungaşi, mi-aţi mâncat o avere. Salut! (Apasă pe butonul soneriei. Intră Elvira, secretara, blondă, 27 de ani, încă frumoasă, deşi a făcut şolduri.) Fă-mi o cafea.

  ELVIRA: E adevărat ce-am auzit?

  GRĂMESCU: Ce-ai auzit?

  ELVIRA: Că-ţi iei o alta secretară în locul meu.

  GRĂMESCU: Da, ai auzit bine. Îmi iau una mai aspectuoasă. Aşa e protocolul: când o secretară îmbătrâneşte îi ia locul alta mai tânără. Circulaţia cadrelor.

  ELVIRA: Poţi să fii atât de nemernic?

  GRĂMESCU: Nu te obrăznici!

  ELVIRA: Acum cinci ani, când te-am cunoscut, tot aşa îmi vorbeai?

  GRĂMESCU: Atunci când ai venit la mine pentru angajare, iar eu te-am invitat în aceeaşi zi la un restaurant în afara oraşului, ţi-am oferit o găină la ceaun, iar seara tu m-ai invitat la tine acasă, aranjând cu colega de cameră să doarmă la o prietenă?

  ELVIRA: Da.

  GRĂMESCU: Păi de ce-ai făcut asta? Cine te-a obligat să mă inviţi acasă? Nu bănuiai că o să tabăr pe tine?

  ELVIRA: Altfel nu mă angajai.

  GRĂMESCU: Ba da, te angajam. Te angajam şi te invitam altă dată la restaurant, peste vreo săptămână. Iar tu puteai să refuzi, pretinzând că eşti logodită şi că-ţi iubeşti logodnicul etc. Iar eu te mai ţineam încă vreo săptămână ca secretară, şi pe urmă te mutam în altă parte.

  ELVIRA: Nenorocirea e că mă îndrăgostisem de tine din prima zi.

  GRĂMESCU: Foarte rău. Trebuia să bănuieşti cu cine ai de-a face.

  ELVIRA: Aveai farmec, semănai cu un lord englez.

  GRĂMESCU: De unde ştii tu cum arată un lord englez?

  ELVIRA: Din filme.

  GRĂMESCU: Vax! Am văzut eu unul în carne şi oase, la Bucureşti, la Athenée Palace, cum se scobea în nas… Dar, în sfârşit, faptul că erai îndrăgostită nu justifică figura odioasă pe care mi-ai făcut-o.

  ELVIRA: Ce ţi-am făcut?

  GRĂMESCU: Mi-ai făcut un copil.

  ELVIRA: Tu ai zis să-l lăsăm.

  GRĂMESCU: Pentru că m-ai anunţat în luna a cincea. Ce sperai? Să mă însor cu tine?

  ELVIRA: N-ar fi fost normal?

  GRĂMESCU: Şi, cu nevastă-mea, în vârstă de cincizeci şi unu de ani, ce să fac? S-o omor?

  ELVIRA: Ziceai c-ai încercat.

  GRĂMESCU: Bineînţeles că am încercat. I-am turnat petrosin în ceai şi terebentină în chiftele, m-am făcut că alunec şi am împins-o sub un autobuz, nimic. Până la urmă, am aranjat cu un amic de la grădina zoologică să-mi împrumute un tigru. Degeaba! Fiara, în loc s-o mănânce pe ea, a mâncat pisica şi s-a săturat. Dar să presupunem că divorţam normal. Mi se dădea un vot de blam, eram scos din funcţie, mă însuram cu tine şi duceam o viaţă de mizerie. Aşa, cel puţin, nu duci lipsă de nimic, îţi dau eu de toate.

  ELVIRA: Am rămas, la douăzeci şi şapte de ani, nemăritată. Din cauza ta.

  GRĂMESCU: Ai o mângâiere: copilul.

  ELVIRA: Căruia nu-i dai voie să-ţi zică „tată”.

  GRĂMESCU: Închipuie-ţi că ne-am întâlni pe stradă, eu cu nevastă-mea şi tu cu copilul, care mi-ar sări în braţe, urlând: „Tăticuţule! Tăticuţule!”

  ELVIRA: Aşa, preferi să-ţi spună „nene”…

  GRĂMESCU: Ţi-am aranjat un loc bun: coafeza la „Igiena”. Într-o lună, te califici la locul de muncă, scoţi două sute pe zi.

  ELVIRA: Eu, coafeză?! Cu liceul la bază?! (Varsă o lacrimă.) Mi-ai distrus viaţa!

teatru audio de Ion Baiesu gasiti aici........https://latimp.eu/?s=ion+baiesu

Attachments
Gargarita de Ion Baiesu.doc 221 Kb . 88 Views