CUPRINS:
PARTEA I 4
Tabloul 1 „Puneţi mâna şi gândiţi!” 4
Tabloul 2 „Dudul sau gutuiul?” 17
Tabloul 3 „O dragoste mai găseşti, dar un prieten – ba!” 25
PARTEA a II-a 36
Tabloul 4 „Fiat lux!” 36
Tabloul 5 „A mai trecut un an din viaţa mea!” 52
Tabloul 6 „Veni, vidi, vici” 58
Epilog 64
PERSONAJE:
IVENIŢA.
GHEORGHE.
DORU.
DORA.
BUDIN.
SECRETARA.
COSTICĂ.
MILIŢIANUL.
DIDI.
TASE.
NINO.
DIRECTOAREA.
SOFRONIE.
ZARE.
PROCURORUL.
PARTEA I.
Tabloul 1 „Puneţi mâna şi gândiţi!”
O încăpere nu prea spaţioasă, într-o casă de ţară. E camera pentru oaspeţi, cu un pat, o masă, o ladă veche şi sculptată, cu velinţe, carpete ţi ştergare cusute cu arnici, cu preşuri colorate pe Jos. Gazda, Iveniţa, o femeie dolofană şi zdravănă, de circa cincizeci de ani, aranjează lucrurile prin cameră. Apoi intră Gheorghe, soţul ei, un bărbat înalt şi blând, de aceraşi vârstă. Are o raniţă în spinare şi o puşcă de vânătoare.
IVENIŢA: Tu erai?
GHEORGHE: Eu eram. (Se aşază pe un scaun şi-şl aprinde o ţigară.) Unde e inginerul?
IVENIŢA: La dracu’ să-l cânte. S-a dus pe râu. De ce mi l-ai adus pe cap pe nebunu-ăsta?
GHEORGHE: Cine ţi-a spus că e nebun?
IVENIŢA: Nu trebuie să-mi spună nimeni, am văzut cu ochii mei.
GHEORGHE: Adică?
IVENIŢA: Alaltăieri l-am găsit în grădină culcat între bălării şi uitându-se în pământ. „Ce faceţi aici, domnu’ inginer?” l-am întrebat. „Nu mă deranja, mi-a zis el. Mă uit să văd rum creşte firul ierbii”. „Dar de ce faceţi asta?” l-am întrebat. Şi el ce crezi că-mi răspunde?
GHEORGHE: Că aşa i-a spus doctorul.
IVENIŢA: Da. Ca să nu-l mai doară capul. Ţi-a spus şi ţie?
GHEORGHE: Mi-a spus. E astenic. Boală boierească.
IVENIŢA: Ascultă, că n-am terminat. Ieri-noapte – tu dormeai tun – aud buf-buf în curte. Ies repede, şi mă iau cu mâinile de cap. Ce crezi că făcea? Luase un topor şi ne tăia aracii pentru vie pe care dădusem un curcan de cinci kile jumate. Ştii ce mi-a zis? Că tăiatul lemnelor este o muncă recomandată de doctori, ca să-ţi ia gândurile. Azi-dimineaţă, când dădeam mâncare la păsări, vine să-mi spună că vrea ciorbă de cocoş. „Păi, îi zic, să mă duc prin sat să vă cumpăr unul”. „Nu, zice el, eu îl vreau pe-al dumitale, că e mare şi frumos”. „Păi nu-l tai, zic, nici pe-o mie de lei, pentru că îl am de zece ani şi mi-e drag de el”.
GHEORGHE: N-ai înţeles? Cocoşul nostru îl trezeşte noaptea din somn şi vrea să scape de el. Mi-a zis c-o să-i sucească gâtul.
IVENIŢA: Nu poţi să-l duci la altă gazdă? Într-o noapte, cine ştie, ne dă foc la casă.
GHEORGHE: Ajutăm şi noi un suflet de om necăjit. A muncit mult, e obosit, trebuie să se refacă. Doctorul i-a zis să stea o lună de zile într-un sat liniştit, să bea lapte proaspăt, să nu facă nimic, să doarmă mult.
IVENIŢA: De ce nu ia buline dacă vrea să doarmă?
GHEORGHE: Păi aici e chestia, că el vrea să se vindece fără medicamente, cu ajutorul naturii. Asta e ultima găselniţă a medicinei moderne: aer, mişcare, linişte, vitamine. Acum vreau să-l iau la vânătoare. Îl duc sus, la cabană, îi pun o puşcă în mâini şi ne aşezăm la pândă. Poate venim cu un căprior, cu un mistreţ, cu o cioară, ceva, nu ne întoarcem cu mâna goală. Fă-i un pachet cu mâncare.
IVENIŢA: Mă duc să-i fac. (Se uită pe fereastră.) A venit. (Iese.) (Intră Doru, un bărbat mărunţel, palid, de circa 30 de ani. E nemulţumit, încruntat.)
DORU: Salut. Care-i baiul, primare?
GHEORGHE: Ce mai faci?
DORU: Fac pe dracu’! Nu pot să-nchid un ochi nici ziua, nici noaptea. De ce?
GHEORGHE: Până te obişnuieşti cu odihna.
DORU: La aer stau, lapte beau, plimbări fac… Ia să vedem ce mi-a mai spus doctorul. (Scoate o hârtie din buzunar.) Să privesc cum creşte firul ierbii. Aiurea. L-am privit o juma’ de zi, nici nu s-a clintit. Poveşti. După părerea mea, toate plantele cresc numai noaptea, pe furiş, când nu le vede nimeni.
GHEORGHE: Sunt ruşinoase.
DORU: Probabil. Ce mai zice doctorul? (Se uită pe listă.) Pescuit. Am fost şi la pescuit.
GHEORGHE: Şi?
DORU: Am aţipit cu undiţa în mină şi, când a tras peştele, m-am speriat şi-am căzut în apă. Plus că mi s-a agăţat un ac de ureche. Uite-l aici, trebuie să mi-l scot. Aveţi dispensar?
GHEORGHE: Avem.
DORU: Ce mai zice doctorul? Să mă las de fumat. M-am lăsat.
GHEORGHE: Şi cum te simţi?
DORU: Îmi vine să muşc. Cine-a adus tutunul în Europa? Columb?
GHEORGHE: Da, parcă el.
DORU: Şl cafeaua?
GHEORGHE: Probabil tot el.
DORU: Cred că i se răsucesc oasele în mormânt de cât l-am blestemat.
GHEORGHE: Câte cafele beai şi câte ţigări fumai?
DORU: Păi să-ţi dau un exemplu. În ziua când mi s-a făcut rău… Ţi-am povestit?
GHEORGHE: Nu.
DORU: Aveam un proiect extraordinar de urgent, ne pusese ministrul sulă-n coaste, îl vroia a doua zi, mort-copt. Am lucrat până la patru dimineaţa. Zic: ce să mă mai duc acasă, mă culc pe canapea, în biroul şefului. N-am putut să dorm, bineînţeles, băusem opt cafele, aşa că am lucrat mai departe. Dimineaţa, la şapte, vin colegii, colegele, se uită la mine şi-mi zic: „Măi, tu eşti cam palid”. Zic: „Am dormit prost azi-noapte”. „Du-te acasă, îmi zic ei, odihneşte-te şi vii după-masă”. „Lasă, zic eu, mă simt bine”. Tipii ce fac? Anunţă şeful, şi şeful cheamă doctorul. „Ce vreţi, dom’le, cu mine, n-am nimic, sunt sănătos tun!” – am ţipat eu, furios. După care ce crezi că am făcut?
teatru audio........https://latimp.eu/?s=ion+baiesu