Într-o zi, prin asfinţit,
Şoaricele a-ndraznit
Sa se creada în putere
A prada stupul de miere.

El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş,
Se gandea ca o albina-i
Slaba, micaşi puţina,
Pe cand el, hoţşi borfaş,
Langa ea-i un uriaş.

Nu ştiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Şi-şi pusese-n cap minciuna
Ca da-n stup de cate una.

Roiul, cum de l-a zarit
C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteala sa-i mai ceara
Nu! L-au îmbracat cu ceara,
De la bot pana la coada
Tabarate mii, gramada,
Şi l-au strans cu meşteşug,
Încuiat ca-ntr-un coşciug.

Nu ajunge, vream sa zic,
Sa fii mare cu cel mic,
Ca puterea se aduna
Din toţi micii împreuna.