Capitolul I
„Satana va simţi mânia lui Allah revărsându-se peste capul său, prin curajul slujitorilor Săi fideli, popoarele Islamului, care au luptat dintotdeauna împotriva cruciaţilor, creştinilor şi evreilor. Noi, sirienii, irakienii, palestinienii, egiptenii sau pakistanezii, vom face să ţâşnească Focul Purificator pentru a vă pedepsi, naţie diabolică, americani lacomi, adoratori ai Aurului Stăpân, care încercaţi să distrugeţi Islamul. Allah Akbar! Fie ca sângele copiilor voştri să se verse în fluviile naţiunii voastre putrede!”
Desigur, nu era pentru prima oară când Mack Bolan avea ocazia să citească astfel de mărturii de ură veninoasă din partea unui terorist fundamentalist, ştiind că, din păcate, nu va fi nici ultima. Dar, de această dată, dificultatea venea din faptul că programul inamicului era la fel de vag ca şi identitatea mesagerului, Abu Khader.
Bolan se îndreptă din spate. Schiţase un început de zâmbet. Cu geaca de piele pe jumătate descheiată, păşea pe culoarele de la Black Warhors Ranch. Simţea ochii tuturora aţintiţi pe automatul 44 Magnum Desert Eagle pe care îl purta la şold. Pistolul Beretta 93-R făcea o gâlmă mai discretă, deşi îşi probase demult capacitatea în mâinile Justiţiarului. În prezenţa lui, temperatura din jur creştea brusc, agitaţia şi nervozitatea deveneau aproape palpabile. În fond, reacţia nu se datora armelor, ci aerului marţial şi privirii reci a ochilor albaştri, care stârneau groază.
În orice caz, toţi cei care credeau că ştiu – foarte puţini la număr – cine este necunoscutul cu siluetă atletică şi chipul puţin atrăgător şi care e misiunea lui aici, îşi întăreau convingerea că numitul Khader şi bunul său amic, Nassir Jabel, vor trece prin momente dificile.
Nu greşeau cu nimic, căci deşi dispunea de puţine informaţii şi-l apăsau destule prevestiri sumbre Justiţiarul trebuia să găsească de urgenţă răspuns la anumite probleme pe care serviciile oficiale nu reuşiseră să le elucideze prin mijloace legale.
Justiţiarul părăsi Ranchul pentru a se îndrepta direct spre un discret refugiu rural al Ministerului Justiţiei, în zona Autostrăzii 66, foarte aproape de Manassas, în statul Virginia. Hal Brognola, Numărul Unu de la Justice Department şi şeful misiunilor speciale din afara serviciilor aflate sub directa responsabilitate a Preşedintelui, îi dăduse „carte albă” pentru a-l face pe Khader să vorbească. Trebuia să obţină neapărat informaţiile de care avea nevoie vechiul său complice şi fidel amic. Celor patru agenţi secreţi, care urmau săi acorde asistenţă, li se ceruse să rămână surzi, muţi şi orbi în cazul în care tehnicile interogatorii ale Justiţiarului li s-ar fi părut prea puţin ortodoxe.
Îi găsi pe cei doi terorişti în cătuşe, aşezaţi pe scaune de lemn în mijlocul unei vaste încăperi. Sfidători dar crispaţi, gata să îşi verse ura.
Brognola cumpărase această mică fermă cu un singur etaj imediat după atentatele de la 11 septembrie 2001. Şeful operaţiunilor top secret, nerăspunzând decât în faţa Preşedintelui Statelor Unite şi conştient fiind că mecanismul statal nu era la adăpost de o nouă lovitură din partea teroriştilor, crease această unitate unde nu pătrundeau decât foarte puţini angajaţi aleşi pe sprânceană. Îşi văzuse responsabilităţile sporind considerabil. La fel ca şi bugetul. În circumstanţe excepţionale, acest om de acţiune şi de caracter devenea deţinătorul unei puteri cvasiabsolute, care uneori îl şi înspăimânta.
Justiţiarul ştia din experienţă că singura manieră de a trata cu teroriştii este abordarea promptă şi hotărâtă, care putea să implice şi forţa brutală. Dar simpla forţă n-ar fi fost suficientă pentru a destabiliza nişte oameni care puteau merge până la sacrificiul propriei vieţi.
Când pătrunse în cameră, tocmai se auzea o răbufnire plină de năduf.
— Al naibii „reviriment”! Cu o oră înainte se dădea drept om de afaceri libanez cu mâinile curate. Acum e liderul credincioşilor!
Justiţiarul privi spre agentul special Philip Tomlin, apoi spre cei trei coechipieri ai săi, încercând să le evalueze gradul de cooperare în eventualitatea unei treceri la procedeele dure. Agenţii speciali Peter Simms, Jack Barkley şi Margaret Johns îi făceau impresia unor profesionişti de încredere, cu aplomb şi dexteritate şi cu o voinţă de fier. Se vedea că nu aşteptau decât ca Justiţiarul să treacă la cârma interogatoriului. Dacă s-ar fi dovedit că au prea mult respect pentru prezumţia de nevinovăţie şi drepturile omului, puteau să-si ia o foarte prelungită pauză de cafea.
— Ne anchetaţi de o oră. Sunt şaizeci de minute care ne apropie şi mai mult de Focul Purificator. Dacă judec după privirea omului care tocmai a intrat, ştiţi prea bine cine sunt, mormăi Khader, cu un zâmbet dispreţuitor în direcţia lui Bolan.
Într-adevăr, Justiţiarul ştia multe despre Khader. Primise toate datele de la Aaron Kurtzman, la Black Warriors Ranch: identităţi multiple, amprente digitale cazier judiciar. Kurtzman accesase bazele de date C. I. A., Interpol, precum şi pe cele ale poliţiilor israeliană şi palestiniană, ale serviciilor secrete pakistaneze, engleze, germane şi franceze, un veritabil tur pe planeta secretelor! Din nefericire, pe măsură ce informaţiile se acumulau, numărul semnelor de întrebare creştea. Cu cât aflai mai mult, cu atât ştiai mai puţin.
Bolan se întoarse către cei doi terorişti, cu o expresie de nepătruns.
— Numele tău adevărat este Abdul Rafiz, de naţionalitate iraniană. Fost colonel în unităţile Savak. Poliţia secretă a Şahului. Nu mai eşti aşa de tânăr ca să baţi drumurile, la vârsta ta oamenii cu mintea întreagă au şi ieşit la pensie! Se ştie ce rol ai jucat în mai multe atentate cu bombă şi asasinate în Orientul Mijlociu, Europa şi Ţările Maghrebului. Arestat şi inculpat pentru deţinere de droguri şi arme în Franţa, ai beneficiat în chip misterios de scoatere de sub acuzaţie. Iar tu, Jabel, pe adevăratul tău nume Mohammed Nassir, tot din poliţia secretă iraniană, dar cea a Ayatollahului Khomeyni. Ai fost implicat în tot soiul de afaceri ilicite, dar n-ai stat niciodată după gratii. Amândoi sunteţi mari şmecheri, dar aţi făcut o greşeală pe care o veţi regreta toată viaţa: aţi căzut în mâinile mele! Cu alte cuvinte, v-am apucat de boaşe, domnilor.
— Prea bine, croncăni Nassir. Acum că s-au făcut prezentările, puteţi să ne spuneţi pentru ce suntem deţinuţi în mod cu totul ilegal?
