Capitolul I.
Jack Links contempla cu tristeţe perdeaua purpurie care acoperea puţin câte puţin albul imaculat al marilor construcţii din San Francisco, de partea cealaltă a golfului.
Soarele se oglindea în apele Pacificului. Ultimele sale raze îmbrăţişau pe rând podul de la Golden Gate – Poarta de Aur – Alcatraz şi întreg oraşul. Şarpanta metalică a imensului pod aducea cu o pânză feerică de păianjen. Construcţiile sinistre de pe insula – închisoare Alcatraz, acum dezafectate, păreau mai vesele şi primele lumini confereau oraşului, chiar şi apei golfului cu reflexe de moar, un aspect sărbătoresc, ascunzând curenţi aducători de moarte şi temperatura sa glacială.
Într-un sfert de ceas, toate vor fi înghiţite de întuneric. Jack Links suferea din cauza aceasta. El iubea San Francisco ca pe o femeie şi cunoştea toate viciile şi secretele straniului oraş care, înghesuit între Pacific şi golful interior, a profitat la maximum de colinele sale şi şi-a construit străzile în zigzag.
Dintre toate oraşele U. S. A., numai San Francisco şi New York-ul au o personalitate distinctă. Acesta a fost capitala tumultoasă a căutătorilor de aur din ultimul secol şi după aceea a rămas ca un oraş sofisticat şi imoral, misterios şi primitor, un cap de pod al Extremului Orient unde orice este posibil.
După treizeci şi opt de ani petrecuţi în China, Jack Links făcuse o pasiune pentru acest oraş – în care birturile murdare din Chinatown – cartierul chinezesc – aveau aerul necunoscutului şi neprevăzutului tinereţii sale, pentru că San Francisco se asemăna unui oraş chinezesc, cel mai mare aflat în afara Chinei.
Jack locuia în nordul golfului la Sausalito. Pentru a merge la Chinatown, el trebuia să treacă peste Golden Gate. Îi plăcea să străbată în mod frecvent acest traseu. Se oprea de fiecare dată în parckingul panoramic de pe drumul 101, chiar înainte de podul enorm pentru a privi oraşul „său”. Abia pe urma plătea cu inima deschisă cei 25 de cenţi la trecere.
În seara aceea tocmai se abandonase acestui viciu minor. De altfel, nu era grăbit. Patronul chinez al spălătoriei la care se ducea să-şi ridice costumul, nu închidea niciodată înainte de ora nouă şi chiar dacă prăvălia ar fi fost închisă, el cunoştea taverna cantoneză la care burtosul Chong mergea să-şi soarbă chop-suey-ul lui.
Acest voiaj bihebdomadar la China Town era bucuria cea mai mare a lui Jack Links. Timp de un sfert de ceas se putea crede încă la Tehung-King sau la Hong-Kong. Pe zece kilometri pătraţi, Chinatown se desfăşura între Russian Hill. Telegraph Hill şi Nob Hill, trei dintre colinele lui San Francisco. Totul este aici chinezesc: jurnalele, firmele, cinematografele şi populaţia. Chiar şi cabinele telefonice sunt în formă de pagodă.
Mintal, Jack Links se antrena, înainte de a pătrunde în prăvălioară, recapitulând inflexiunile un pic cântate ale accentului cantonez. Chong, boiangiul, îl saluta în limba sa natală. Cei doi bărbaţi schimbau câteva politeţuri sub ochii miraţi ai clienţilor chinezi, căci puţini americani erau capabili să se exprime în limba lui Kwang-tung.
După aceea. Jack se ducea într-o cameră din spatele prăvăliei, unde i se preda costumul proaspăt curăţat şi unde lăsa pe cel cu care era îmbrăcat la venire. Aceasta era o veche manie: lui îi repugna să poarte pachete, aşa că intra cu un costum murdar şi ieşea îmbrăcat cu unul curat.
Meditaţia paşnică a lui Jack Links fu deodată tulburată de năvala în parking a unei familii de oregonezi care cobora dintr-un break antediluvian cu strigăte de admiraţie. Dezgustat, el întoarse cheia în contact şi pomi spre pod. Era încă una din ciudăţeniile sale, aceea de a locui în afara oraşului, dar Sausalito merita osteneala.
Aglomeraţia domneşte numai pe un mic drumeag care coboară dinspre partea stângă a şoselei 101. Acolo nu există decât case din lemn. Hangare pentru vapoare şi hidroavioane şi câteva restaurante invadate duminica de citadinii din cealaltă parte a podului. Jack locuia într-una din casele din lemn din Main Street, ocupând întreg etajul unu. Seara, el putea vedea de la fereastră lunga linie luminoasă a Bay-bridge-ului, podul care leagă San Francisco cu Oakland-ul, oraşul nou cu zgârie-norii iluminaţi.
La cei şaizeci şi cinci de ani ai săi, Jack Links, în afara unor momente de „dolce farniente”, nu mai aştepta mare lucru de la viaţă. Timp de treizeci şi opt de ani. El trecuse prin cele mai grele pericole, în diferitele posturi ale serviciilor de informaţii ale U. S. Army. Fusese unul dintre primii care-l sprijiniseră pe generalul Chenault cu escadrila sa de aviatori voluntari în luptele contra japonezilor.
Mai târziu, Jack fusese făcut prizonier de către comuniştii chinezi. Unul dintre vechii săi prieteni – un chinez căruia îi făcuse serviciul de a-l trimite pe fiul său să studieze în Statele Unite – îl scosese din necaz în momentul în care se pregăteau să-l decapiteze cu sabia.
Jack tresări în momentul când dădea cei 25 de cenţi la trecerea podului. Toate acestea deveniseră istorie. Acum îşi ducea viaţa de pensionar ajutând C. I. A. Din când în când, i se trimiteau cu regularitate jurnale chinezeşti la tradus. Recent, el primise vizita unui om de la serviciul „Acţiune” care nu cerea nici mai mult nici mai puţin decât să fie paraşutat în China pentru a întâlni pe misterioşii „guerilleros”. Jack îi explicase că nu avea decât o şansă la un milion să supravieţuiască. Celălalt se ridică, plecă şi nu-l mai revăzu niciodată. Americanii îi subapreciau pe chinezi. El. Jack. Îi cunoştea bine şi se temea de ei.
Unul din prietenii lui cei mai buni era maiorul Fu-Chaw care locuia la Los Angeles, la 470 km. Mai la sud… Puţini oameni ştiau că Fu-Chaw era şeful serviciilor de informaţii ale Chinei naţionaliste. Oficial, omul se ocupa de o mică fabrică de obiecte de mobilier din lemn, plastic sau fildeş. Aceasta îi înlesnea o mulţime de contacte cu Hong Kong-ul. Toată familia lui fusese asasinată de către comunişti, la Canton. Astfel devenise el un anticomunist convins.
