Capitolul I.
Fredrik Skytten trăsese maşina la intrarea pe Satamakatu, lângă Catedrala ortodoxă Uspenki şi observă un bărbat şi o femeie care stăteau de vorbă lângă imobilul cu nr. 7 de pe această stradă liniştită, cam la treizeci de metri de el. O urmărea mai ales pe femeia blondă cu păr buclat, cu un gât incredibil de lung, un trup zvelt cu sâni tari, îmbrăcată cu o rochie neagră care i se mula pe corp. În mână avea o vestă uşoară. La acel început de iunie era neobişnuit de cald în Finlanda. Bărbatul de lângă ea era înalt, brunet, de tipul celor din Orientul Apropiat, fără să-i lipsească mustaţa cuceritoare. Fredrik Skytten putuse să-l observe în voie ceva mai devreme. Îi urmărise pe cei doi la localul de noapte al hotelului Hesperia. O discotecă enormă formată din câteva săli şi vreo şase baruri. Unul dintre ele domina pista de dans. Sprijinit de balustradă, Fredrik nu-i scăpase nici o clipă din ochi. De fiecare dată când cel pe care-l poreclise în gândul lui „arabul” îşi strângea de mijloc partenera, Fredrik îşi simţea stomacul crispându-se de gelozie şi de furie. O dată, gura „arabului” atinsese uşor gâtul lung şi fragil şi Fredrik Skytten fusese gata să ţipe. Ca să-şi revină, golise paharul cu votcă dintr-o înghiţitură, apoi comandase imediat încă unul.
Niciodată Aija Sunblad nu i se păruse mai frumoasă, cu ochii ei mari şi verzi, migdalaţi, cu umerii obrajilor ridicaţi şi mai ales cu acea gură enormă, cărnoasă, care atrăgea în mod irezistibil privirea. Corpul subţire făcea sânii să pară mai mari decât erau în realitate. În seara aceea, ciorapii negri lungeau parcă şi mai mult picioarele musculoase şi pline de nerv.
Turbat de iubire, Fredrik nu reuşea să-şi ia ochii de la femeia aceea de care era îndrăgostit din copilărie, când se jucau împreună pe străzile din Hämeenlinna, la vreo sută de kilometri nord de Helsinki. Pe vremea aceea flirtau şi timp de câteva săptămâni Fredrik se simţise ca în rai. Fusese alungat într-o zi de rătăcire când, beat de dorinţă, ejaculase în mod ruşinos frecându-se de Aija, în parcul din faţa vechii biserici din lemn.
— Mă dezguşti, îi spusese ea respingându-l.
Aşa se sfârşise scurta lor poveste de dragoste. Cu faţa rotundă plină de pistrui şi cu ochelari, Fredrik nu semăna deloc cu un Don Juan. În anii următori, Aija zdrobise o sumedenie de inimi, păstrându-l totuşi pe Fredrik Skytten ca ţap ispăşitor. Din când în când îi dădea voie s-o ducă la cinematograf şi s-o ia de mână. Îi povestise cum fusese dezvirginată. Îi mărturisise gusturile ei: bărbaţii foarte bruneţi, foarte exotici. Poate că pentru a întâlni un astfel de bărbat se făcuse ziaristă şi se mutase la Helsinki.
Fredrik Skytten făcuse şi el la fel, ca să n-o piardă din vedere. Se mulţumea s-o vadă destul de regulat şi să ciugulească şi el ce putea. Sperând într-o minune.
Fiind reporteră la agenţia STT, Aija călătorea mult în străinătate, dar Fredrik făcea totdeauna în aşa fel încât să afle data la care se va întoarce. Era celibatară şi avea multe aventuri. De unele ştia şi el. Totuşi, era prima dată când se afla într-o astfel de situaţie. Din cauza ei. Îi telefonase pentru a o invita la cină şi Aija refuzase explicându-i că avea o întâlnire la discoteca de la hotelul Hesperia.
Asta fusese mai tare decât el. Se repezise la Hesperia şi nu-i fusese deloc greu s-o găsească pe Aija cu partenerul ei. Gelozia îl împinsese după aceea să-i urmărească până la imobilul în care locuia Aija, cu riscul de a fi zărit căci, deşi era zece şi jumătate seara, afară era încă destulă lumină.
Şi acum suferea o mie de chinuri. Se vedea clar că „arabul” insista să urce la ea.
„De l-ar refuza”, îşi zise Fredrik. Era o prostie. Aija se culcase cu mulţi alţi bărbaţi, dar nu voia ca asta să se petreacă chiar sub ochii lui. Deodată, cele două siluete se despărţiră. Aija deschise uşa masivă a imobilului construit în stil neogotic, ca toate celelalte din insula Katajanokka, legată de continent prin intermediul a trei poduri. Fredrik răsuflă uşurat. Din nefericire, după câteva secunde „arabul” o urmă pe tânăra femeie în interior.
— Stricata!
Cu o furie incontrolabilă, Fredrik Skytten lovi cu pumnul în volanul maşinii sale, Fiat Uno.
Apoi, demară brusc, întoarse pentru a ajunge din nou pe Kanavakatu, evită în ultima clipă un tramvai şi se pomeni în port, în faţa pieţei pustii. Privirea îi fu atrasă de firma luminoasă de la Margona, un vas transformat în bar-restaurant, ancorat la chei. Parcă maşina şi trecu pasarela. Înăuntru nu erau decât vreo doisprezece consumatori, toţi aveau privirile tulburi şi se luptau cu stacane enorme cu bere. Fredrik comandă la bar o votcă, apoi altele două, una după alta.
Alcoolul îi potoli furia, dar nu şi curiozitatea bolnăvicioasă. Îi aruncă fetei de la bar o bancnotă de o sută de mărci şi o porni din nou spre Katajanokka.
De data asta, în loc să oprească pe strada Satamakatu, făcu la stânga pe strada Kalapajankatu care urca la catedrala ortodoxă şi ajunse în piaţa mică din faţa ei. Parcă chiar în faţa treptelor bisericii, cu capota spre Satamakatu. Datorită denivelării, Fredrik se afla la aceeaşi înălţime cu etajul al treilea al imobilului în care locuia Aija.
Stinse farurile, luă din compartimentul de bord un binoclu de care nu se despărţea niciodată şi-l îndreptă spre o fereastră luminată de la etajul trei.
Un obicei prost pe care-l avea de multă vreme. Când îl apuca prea tare plictisul, Fredrik venea s-o spioneze pe cea pe care o iubea, mergând până acolo încât să se masturbeze privind-o cum se mişca în micul ei apartament. Îşi ţinu răsuflarea întrebându-se ce va descoperi. Nu practicase niciodată sportul lui favorit când ea era cu un bărbat.
