8 decembrie 2006
Mircea Mihăieş: Îmi face o deosebita placere ca ne aflam printre dvs într-o zi care deja se prezintă ca un eveniment cultural. Suntem la a optsprezecea conferinţa din seria Microsoft, pe care o echipa unita, care a reuşit sa nu se certe niciodată în cei trei ani de existenta, o organizează în diverse oraşe ale tarii. În harta simbolica de conferenţiari au intrat şi Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, domnul Pleşu venind deja aici de doua ori, desi îl aducem din ce în ce mai greu. Speram sa mai avem încă mult timp energia de a ne muta dintr-o parte în alta a unui spatiu de Comunitate şi diversitate, sigla sub care ne-am imaginat ca trebuie sa stea aceste conferinţe. Din respect şi regret pentru cei care stau în picioare – iată ca încă se mai poate întâmpla aşa ceva la o manifestaţie de cultura – am sa ma rezum la a saluta prezenta Paulei Apreutesei de la Microsoft, cea a organizatorilor Adriana Babeţi şi Marius Lazurca, precum şi a managerului general Microsoft pentru Europa de Sud-est, Silviu Hotaran, pe care îl voi ruga sa ne spună câteva cuvinte, după care dl. Andrei Pleşu îşi va susţine conferinţa Despre inima.
Silviu Hotaran: Ma impresionează în mod deosebit încărcătură emoţională pe care simt ca o are aceasta întâlnire şi disponibilitatea dvs. de a umple spatii diverse pentru a participa la asemenea evenimente. Este un extraordinar exemplu de acea atitudine pozitiva de care societatea noastră are atâta nevoie. Voi vorbi astăzi putin despre semnificaţia celor zece ani de prezenta a Microsoftului în România, precum şi despre speranţele şi aspiraţiile noastre în acest moment. Am fost întrebat de multe ori care consider ca a fost cel mai mare succes al Microsoft-ului în aceşti zece ani. Nu am putut da un răspuns concret pentru ca exista diverse perspective asupra succesului. Una ar fi, desigur, cifra de afaceri, iar din acest punct de vedere Microsoft este una dintre companiile cu cea mai rapida creştere din România ultimilor zece ani.
O alta perspectiva este cea a echipei: am început cu patru oameni, astăzi suntem mai mult de o suta. Pregătim un centru de suport tehnic de înalta calificare anunţat acum câteva luni, pe care îl vom deschide oficial în ianuarie. Sper ca în câţiva ani sa avem aproape o mie de angajaţi la Microsfot România, pe lângă cele câteva sute care formează astăzi comunitatea româneasca de la Microsoft, Redmont, despre care Bill Gates şi Steve Balmor spuneau ca daca am raporta numărul românilor de la Microsoft la populaţia României, atunci comunitatea românilor de la Microsoft este a doua ca dimensiune după americani. E măgulitor dar dincolo de asta cred ca e o măsură incontestabila a potenţialului de a creste în viitor.
As vorbi şi despre calitate, nu numai despre număr, pentru ca oamenii de la Microsoft s-au afirmat. Echipa de manageri de la Microsoft România era considerata acum câţiva ani drept cea mai matura din toată Europa de est. Vorbesc despre trecut din punct de vedere al tranziţiei: de fiecare data când ajungi sa celebrezi un succes trebuie sa realizezi ca ai plantat seminţele viitoarei provocări. Acei oameni au astăzi cariere internaţionale, acest lucru fiind poate o alta unitate de măsură a succesului. Creativitatea reprezintă o alta posibila perspectiva asupra succesului nostru în ultimii zece ani. Ne-am plasat de multe ori în avangarda a ceea ce se dezbate la Microsoft. O dovada o constituie şi acest set de conferinţe. Aniversam zece ani de existenta a Microsoft România şi trei de Conferinţe Microsoft. Nu e un lucru uzual, aceşti trei ani au constituit o experienta extraordinara; personal, ma simt îmbogăţit.
Ne batem adesea cu pumnul în piept ca facem parte dintr-o avangarda care schimba lumi iar tehnologia informaţiei, în mod special software-ul, permite realizarea întregului potenţial al fiinţei umane. Acesta este adevărul. Nu ne putem însa gândi numai la software, trebuie sa ne gândim şi la implicaţiile schimbării lumii şi realizării unui potenţial extrem de divers de la caz la caz. Trebuie sa ne gândim la responsabilităţile pe care le avem atunci când pretindem cu orgoliu ca schimbam lumea. Ne putem asuma singuri aceasta responsabilitate? În mod evident, nu. Putem încerca sa partajam aceasta responsabilitate cu alţii. Nimeni nu are întotdeauna toate răspunsurile, uneori nici nu avem la dispoziţie întrebările necesare. Din acest punct de vedere cred ca ar trebui percepute conferinţele noastre: ca încercare de a împărţi cu dvs diverse întrebări, creând un cadru potrivit pentru găsirea răspunsurilor.
Eu şi colegii mei de la Microsoft, ne dorim sa depăşim rutina de a ne cantona în dimensiunea tehnologica a schimbării şi sa încercam sa înţelegem şi ce se întâmpla în alte dimensiuni – sociala, culturala, politica, morala, etica s.a.m.d. Probabil una dintre perspectivele cele mai importante de evaluare a succesului nostru este industria de software. Microsoft se diferenţiază esenţial de alti actori din sfera tehnologei informaţiei printr-un factor: modelul de acţiune se bazează exclusiv pe parteneriate, succesul nostru este legat de cel al partenerilor noştri. Pentru ca Microsoft sa aibă succes în România, de exemplu, trebuie sa existe un sistem de parteneriate mare şi de calitate. Într-o lume plata, în care dimensiunile se comprima, nu mai contează unde sunt repartizate creierele, ci faptul ca ele exista; iar România are creiere. aşa cum petrolul, aurul negru, a reuşit sa schimbe în trecut soarta unor naţiuni, cred ca astăzi aurul cenuşiu ar putea schimba în bine soarta României.
