PARTEA ÎNTÂI.
Hong Kong, Martie, 1994
OPIUL AERIAN
„Am renunţat la războiul împotriva drogului, pentru războiul împotriva comunismului.
De fapt, am făcut o alegere conştientă”
— Michael Levine, fost agent DEA.
Vientiane, aprilie 1959
Noelle l-ar fi remarcat chiar dacă n-ar fi trecut cu Packard-ul prin barul Hotelului Constellation. Era revoltător de frumos, chiar şi când era beat. Avea păr negru-albăstrui, pieptănat peste cap, deşi o şuviţă de păr îi cădea ştrengăreşte pe ochi. Pielea lui era măslinie şi avea o mustaţă neagră, subţire pe buza de sus. Purta un costum alb, de pânză, neobişnuit pentru Laos. Aici, numai marii oameni de afaceri şi ambasadorii se îmbrăcau aşa.
Dar pe corsican părea la fel de natural ca şi pielea lui. Sub costum, avea o cămaşă neagră, de mătase.
Da, hotărî Noelle, te-aş fi recunoscut şi fără această intrare dramatică.
Barul Hotelului Constellation era deschis la stradă, aşa că nu existau pereţi care să absoarbă impactul; dar Packard-ul risipi rapid ocupanţii, în majoritate corespondenţi şi diplomaţi străini plictisiţi; distruse mesele şi scaunele de stuf şi demolă jumătate din barul de bambus. Sticle prăfuite de vermut, byrrh şi rom negru, căzură din rafturi şi se sfărâmară pe podea.
Se lăsă o linişte mormântală.
Apoi, Baptiste Crocé se aplecă peste volan şi-i făcu semn barmanului Lao, care-l privea uluit.
— Vreau un coniac mare – zise el în franceză.
Răsună un ropot de aplauze şi urale din partea ziariştilor vestici, care erau de asemenea beţi. Orice gest nebunesc era o diversiune binevenită. Crocé se întoarse spre ei şi, stând în picioare pe bancheta Packard-ului, le făcu o plecăciune adâncă.
— Imbécile – murmură însoţitorul lui Noelle. Eşti beat. O ruşine.
Marcel Rivelini fusese ales de tatăl ei ca s-o însoţească în seara aceea. Ea nu l-ar fi ales, în nici un caz. Era un asociat al lui Racco din Bangkok. Un om bogat, sofisticat şi nesuferit. Mai era şi cam de aceeaşi vârstă cu tatăl ei. Nu ar fi deranjat-o atât de mult dacă ar fi fost înzestrat cu simţul umorului, îşi spuse ea. Faptul că un om are bani şi experienţă, nu înseamnă neapărat că este şi un însoţitor plăcut. Nici măcar în Vientiane.
În momentul acela, o zări corsicanul. Ridică paharul de cognac în semn de salut şi coborî din Packard. Apoi, îşi croi drum, cam nesigur, spre ea. Noelle îl simţi pe Rivelini încordându-se.
Va fi interesant.
— Îmi faceţi plăcerea, să-mi acordaţi acest dans?
Noelle zâmbi.
— Dar, monsieur, nu este nici o muzică.
— Nu contează, mademoiselle. Nu doresc decât plăcerea deosebită de a ţine o femeie tânără şi superba în braţele mele.
Rivelini se ridică şi-i trase un pumn în bărbie. Corsicanul căzu pe spate, rupând încă o masă de trestie. Ziariştii din jur şuierară dezamăgiţi.
Noelle se ridică.
— Îmi pare rău că te-a ofensat – îi spuse Rivelini.
Apoi, fără să înţeleagă de ce, Noelle îi aruncă Pernod-ul în faţă. El scoase o exclamaţie de surprindere şi se holbă la pata care se mărea de pe cămaşă. Ziariştii se entuziasmară din nou.
— Căţea – murmură Rivelini.
Noelle îl împinse în piept, mai tare decât ar fi vrut. Acesta căzu pe spate, cu picioarele bălăngănindu-se în aer şi ateriză între mese. Urlă, agăţându-se de genunchiul pe care şi-l răsucise în cădere.
Noelle se întoarse spre corsican.
— Te simţi bine?
— Murmură ea.
Îi sângera buza. Îşi pipăi gura cu limba.
— Lipseşte vreun dinte?
— Zise el.
— Ai avut noroc că nu te-a ucis. Este un gangster din Bangkok.
— Uite, mi-a mototolit costumul, ticălosul!
— Ţine-te de mine. Te ajut să te ridici. Eşti beat.
— Doar puţin.
Când întinse mâna o trase spre el.
— Dar nu atât de beat, încât să nu ştiu că am întâlnit cea mai frumoasă femeie din Asia.
— Intră la loc în maşină.
Rivelini se ridică în picioare. Genunchiul nu reuşi să-i susţină greutatea şi se sprijini de masă.
— Unde te duci?
— Îţi mulţumesc pentru aceasta seară veselă, Marcel – zise ea şi-l ajută pe corsican să se suie în Packard.
Apoi, în uralele ziariştilor, se urcă la volan şi ieşi din bar.
Noelle conduse maşina încet, pe străzile întunecate. Uneori, câinii şi porcii dormeau în mijlocul drumului. Noaptea era caldă şi mirosea a fructe coapte şi motorină.
Corsicanul îşi sprijini capul de spătarul scaunului şi scoase un pachet de Gitanes. Îşi aprinse una şi o lăsă să atârne de buza de jos. Gemu.
— Te simţi bine?
— Îl întrebă Noelle.
— Mă doare puţin capul, atâta tot.
O privi şi rânji cu dinţii lui albi sclipind în noapte.
— Îţi place cum seduc femeile? Le las să lupte pentru mine şi apoi să se ofere să mă ducă acasă.
