AnnaE
#0

PARTEA ÎNTÂI.

          Camden Town în primele ore ale dimineţii, la sfârşitul verii.

          Capitolul 1

          Mortul avea două mici găuri ovale într-o parte a capului său cafeniu lucios, iar pantalonii de dril cadrilat îi erau traşi în jos până la genunchi. Frank Marenko se lăsă pe vine lângă fereastra şoferului, pentru a privi mai de aproape. Matracuca suspina mai departe, în maşina poliţiei.

          — Un cod 69, spuse Marenko.

          — Ce-aţi spus, domnule? Ridică privirea comisarul în uniformă.

          „Stagiar, destul de matur ca să se bărbierească, reflectă Fox. Vorba aia, copoii întinereau de la un an la altul”.

          Sub privirile ei, expresia băiatului deveni surprinsă, apoi uimită.

          — Cod 69, repetă Marenko. Am mai văzut din-astea. Efectiv, i-a făcut creierii chisăliţă. I-a supt-o aşa de tare, până i-a explodat craniul cu totul. Se vede cu ochiul liber. Trebuie să ai grijă. Ai fost vreodată cu prostituatele, fiule?

          Tânărul rămăsese cu gura căscată, zăpăcit. Bietul dobitoc.

          — Nu, domnule.

          Marenko îl bătu pe umăr:

          — Bravo ţie, băieţaş.

          „Pentru numele lui Dumnezeu”, îşi spuse Madeleine Fox. „E ora trei dimineaţa, iar eu ascult o comedie răsuflată, pe o stradă udă şi prost luminată din Camden Town. Simţi o picătură de ploaie croindu-şi drum sub gulerul mantoului, pentru a i se prelinge printre omoplaţi. Se înfioră. Piţipoanca începu să icnească în sec, afară, prin portiera deschisă a maşinii.

          „Pesemne am înnebunit”, continuă Fox în sinea ei. „Bine zicea tata. Nu aşa se cade să-şi câştige existenţa o fată de familie respectabilă.”

          Marenko se răsuci spre tânărul comisar de poliţie.

          — Ai vorbit cu boarfa?

          Când acesta nu-i răspunse. Marenko îi explică răbdător:

          — Prostituata. Ai vorbit cu ea?

          Comisarul ridică din umeri.

          — Zice că n-a văzut nimic, domnule.

          — Ce?

          — Stătea cu capul plecat.

          Marenko studie chipul comisarului.

          — Sigur. Da' pe urmă? Trebuie să fi auzit o bubuitură sau ceva. Tipul ăsta şi-a ejaculat peste ea conţinutul capului. Măcar atunci trebuie să se fi uitat.

          Tânărul ridică iarăşi din umeri. Marenko o privi pe Fox:

          — Tu crezi povestea asta? Aia-i înfulecă banana, el ia un glonţ în cap, iar ea zice că n-a văzut nimic. Christoase!

          Jamaicanul stătea prăvălit pe scaunul din faţă al Corvette-i, o rablă americană marfă, cu volanul pe stânga. Doar că nu mai era chiar aşa de marfă, cu materia din craniul decedatului împrăştiată peste bord şi podea, în dreapta.

          Marenko lumină înăuntru cu lanterna comisarului şi zări luciul mat al celor trei lanţuri masive de aur pe care victima le purta la gât.

          — Avea ceva încărcătură la bord, comentă el. Din cât e aici, se poate achita datoria externă a Nigeriei.

          Pe consolă se afla un pacheţel de pudră albă, uns cu un cocoloş de sânge în curs de coagulare.

          — Medicament pe reţetă, fără-ndoială, remarcă Fox, cu mâinile înfundate în buzunare.

          — Evident, replică Marenko. Şi-n mâini ce ţine? Parc-ar fi o pisică moartă.

          Se numea spasmul cadaveric: muşchii mâinilor înţepeniseră instantaneu. Obiectul pe care-l ţinuse în momentul morţii rămăsese în pumnul lui încleştat.

          — Cred că amica lui şi-a pierdut peruca, spuse Fox.

          Marenko râse scurt, ca un lătrat. Lumina lanternei rămase îndreptată spre poala mortului.

          — Şi-ăla de pe sculă ce-i, pentru Dumnezeu?

          — Un prezervativ, cred, răspunse comisarul.

          — Ştiu ce e, comisare, râse Marenko. Am mai văzut aşa ceva la viaţa mea. Ai auzit, Fox? Sex protejat. Foloseşte substanţe ilegale, îi sunt zburaţi creierii la volanul tancului ăstuia yankeu, da' practică sexul protejat. Ce-o să se mai bucure maică-sa!

          Moartea nu are nimic demn, îşi spuse Fox. Cel puţin moartea violentă, provocată astfel. Acum, decedatul nu mai era decât un hartan de carne. Un fotograf de la Ministerul de Interne începuse să imortalizeze imagini ale cadavrului, la lumina blitz-ului, cu indiferenţă profesională, iar doi detectivi de la Hendon Road stăteau lângă el, cu mâinile în buzunare, glumind pe seama organelor lui genitale şi a practicilor sexuale pe care le prefera.

          Dar, în fond, probabil că nu era decât un gangster din Yardie şi un traficant de stradă. Nu avea şanse să fie respectat.

          Un ofiţer criminalist, cu salopetă şi mănuşi de latex, cerceta atent buzunarele mortului. Îi preda obiectele unui coleg, care stătea alături, cu pungi de plastic pentru probe; găsi un sul de bancnote de cincizeci de lire sterline, gros cât un hamburger, şi un portofel din piele de crocodil.

          S. O. C. O.-ul1 deschise portofelul şi examină permisul de conducere. Fox notă detaliile în carneţelul ei. Crawford, Elmore Joshua, născut la data de 15 iulie 1975. O adresă din Islington.

          — L-a chemat careva pe Gropar? Se interesă Marenko.

          Groparul: profesor Aloysius Graveney, medicul legist al Ministerului de Interne. Decesul fusese deja certificat de doctorul diviziei.

          — E pe drum, răspunse comisarul.

     Fundătura pornea din Kentish Town Road, vizavi de un bloc cu apartamente ale primăriei. Unii dintre locatari ieşiseră pe balcoane, pentru a privi spectacolul din zorii zilei, făcând bancuri sau strigând propuneri.

Attachments
Rafuiala de Colin Falconer.doc 1.53 Mb . 115 Views