SUBIECT DEFINITIVAT INVATATORI 2018
2. Redactati un eseu de 2-3 pagini in care sa prezentati evolutia relatiei dintre doua personaje dintr-un text dramatic apartinand lui Ion Luca Caragiale sau Marin Sorescu.
In elaborarea eseului, veti avea in vedere urmatoarele repere:
- prezentarea a trei elemente de structura si de limbaj ale textului dramatic, semnificative pentru constructia personajelor alese (de exemplu: act, scena, tablou, conflict dramatic, intriga, relatii spatio-temporale, dialog, monolog, tipologii de personaje, tehnici de caracterizare a personajelor etc.);
- evidentierea relatiei dintre cele doua personaje selectate, prin raportare la conflictul/conflictele textului dramatic ales;
- prezentarea a doua scene/tablouri semnificative pentru evolutia relatiei dintre cele doua personaje
Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in proza, ce se particularizeaza prin folosirea categoriei estetice a comicului, categorie bazata pe contrastul dintre esenta si aparenta (dintre ceea ce sunt personajele in realitate si ceea ce vor sa para), fapt care starneste risul.
Tema comediei “O scrisoare pierduta” este cea sociala, cu implicatii politice. Pot spune ca tema acestui text dramatic se reflecta in constructia si in atitudinea personajului Zoe, autorul utilizand cu finete tipurile de comic, pentru a sublinia aceste aspecte. Referitor la comicul de nume, apelativul „coana” si diminutivul „Joitica” evidentiaza atitudinea duplicitara a Zoei: lui Pristanda ii permite sa i se adreseze astfel, in schimb, pentru cei din jur ea pare o persoana onorabila. Se observa ca in cazul ei, autorul nu foloseste comicul de limbaj. Ea este caracterizata prin comicul de caracter, fiind incadrata ca tip uman in tipul adulterinei, al femeii voluntare, al cochetei. Comicul de situatie este obtinut, in cazul acestui personaj, prin pierderea si regasirea succesiva a scrisorii, prin discutiile dintre Zoe si Tipatescu avand ca subiect pierderea scrisorii.
Actiunea este simpla. Zoe nu este prezenta in expozitiune, ci este inclusa in scena care subliniaza intriga. Tipatescu, prefectul judetului, trimite o scrisoare de dragoste amantei sale, Zoe, sotia bunului sau prieten, Zaharia Trahanache. Catavencu detine aceasta scrisoare, pe care o foloseste ca arma de santaj politic. Evenimentele se precipita si se succed intr-un ritm alert. Trahanache vede in scrisoarea aflata la Catavencu doar un fals josnic, Tipatescu ordona lui Pristanda sa il aresteze pe Catavencu, pentru a recupera scrisoarea, dar Zoe ii cere politistului sa il elibereze imediat, pentru a negocia cu el conditiile redobandirii documentului. Deznodamantul este fericit, ca in orice comedie, Zoe dobandind scrisoarea, pe care i-o inapoiaza cetateanul turmentat.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea a doua fractiuni: reprezentantii partidului puterii ( Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu), si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu care se teme de tradarea prefectului. Amplificarea conflictului se realizeaza prin intrarile repetate in scena ale cetateanului turmentat, care, neaducand scrisoarea, creeaza o stare de tensiune niciodata rezolvata, in final gestul sau devenind aproape superfluu. Cuplul Tipatescu-Zoe ajunge sa detina o pozitie centrala in ambele conflicte.
Stefan Tipatescu este prezentat inca din lista cu Persoanele de la inceputul piesei in functia de prefect al judetului. Superior celorlalti prin pregatire, avere, statut social, Tipatescu are aere senioriale si isi foloseste functia investita ca privilegiu personal, in avantaj propriu, dovedind moravurile specifice clasei politice, pe fondul alegerilor pentru Camera Deputatilor . In cadrul partidului, Trahanache este sef politic al puterii locale- “prezidentul”, iar Tipatescu- reprezentant al puterii centrale. El intruchipeaza in comedie tipul donjuanului, al primului amorez, redus in maniera clasica la cateva trasaturi dominante. Prietenul cel mai bun al lui Zaharia Trahanache, Tipatescu o iubeste pe sotia acestuia, Zoe, chiar de la o jumatate de an dupa ce ea se casatoreste cu neica Zaharia, dupa cum observa acesta cu naivitate : „pentru mine sa vie sa banuiasca cineva pe Joitica, ori pe amicul Fanica, totuna e… E un om cu care nu traiesc de ieri, de alaltaieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si niciun minut n-am gasit la omul acesta macar atatica rau.”
Zoe este sotia lui Zaharia Trahanache, unul dintre “stalpii “puterii locale si amanta lui Tipatescu. Reprezinta tipul cochetei adulterine, dar este si femeia voluntara, impunandu-si deciziile atat asupra sotului, cat si asupra prefectului, speculand sentimentele de dragoste ale ambilor si jucand comedia sensibilitatii . Rolul important al acesteia este subliniat de Farfuridi, in replica:”Adica partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi si ai nostri…”. Cand Zoe ii da lui Ghita ordin contrar celui dat de Tipatescu, si anume sa-l elibereze si sa-l aduca pe Catavencu, cuvintele ei oglindesc pozitia sa: “Daca tii la tine, daca tii la familia ta, Ghita”. Lipsita de vulgaritate sau ridicol, scapand de tusa caricaturala, asemenea lui Tipatescu, este intre personajele caragialiene distinse prin limbaj si prin anume calitati intelectuale sau de comportament. Dincolo de aparente, in cuplul pe care il formeaza cu Tipatescu, ea reprezinta ratiunea, puterea si detine de fapt controlul asupra relatiei.
Un prim episod relevant pentru relatia intre cei doi este cel din actul II, cand Zoe, speriata de santajul lui Catavencu, incearca sa-l convinga pe Tipatescu sa accepte conditiile acestuia. Zoe trece de la lacrimi si invocarea vulnerabilitatii pozitiei sale de femeie expusa blamarii la energice amenintari, jucand cu abilitate cartea santajului sentimental. Tipatescu este dominat psihologic de la inceput pana la sfarsit. Solutiile sale- fuga in lume, amenintarile adresate lui Catavencu-sunt lipsite de consistenta realismului si ignorate de Zoe. Cu o mai lucida viziune asupra “blestematei de politica”, ea ajunge usor la concluzia- “Ei!s-apoi!mai la urma, Catavencu poate fi tot asa de bun deputat ca oricare altul!…”. Uzand de sentimentele cele mai sensibile ale prefectului, dar fara a-si clinti hotararea, Zoe ii invinge orgoliul si il determina sa accepte compromisul:” Poti fi tu dusmanul linistii mele? Fanica…”
O alta secventa ce surprinde dinamica acestui cuplu este cea din actul IV, in care Tipatescu si Zoe intampina pe Agamita Dandanache, sosit pentru a-si vizita colegiul. Cu orgoliul inca alterat de incercarea de a se fi supus lui Catavencu, Tipatescu apara pe Dandanache, care se dovedeste decrepit, in fata Zoei: “E simplu, dar e onest”. Femeia nu l-a iertat pentru indaratnicia lui, si il face sa se simta vinovat, simtind inca amenintarea scrisorii. Cand Dandanache marturiseste fara retineri periplul propriei scrisori de amor devenita arma de santaj, cei doi sunt bulversati. Dandanache e, in limitarea lui, mai canalie decat Catavencu, pentru ca nu si-a pus nicio clipa problema inapoierii scrisorii. Dupa ce o linisteste pe Zoe de dragul aparentelor, Tipatescu are un monolog in care constientizeaza desertaciunea luptei sale cu Catavencu: “Iaca pentru cine sacrific atata vreme linistea mea si a femeii pe care o iubesc…” El recunoaste astfel superioritatea intuitiei feminine chiar in chestiunile de “politica”.
Dupa parerea mea, cuplul Tipatescu-Zoe Trahanache reprezinta un etalon al moravurilor in inalta burghezie provinciala. Nu intamplator, Dandanache il confunda pe Tipatescu cu sotul lui Zoe. Existenta acestui cuplu e un prilej pentru Caragiale de a satiriza morvurile societatii, vidul moral, imoralitatea din planul vietii conjugale, consonanta cu cea din planul politic.
A. METODICA PREDARII LIMBII SI LITERATURII ROMANE
Competenta specifica Participarea cu interes la dialoguri, in diferite contexte de comunicare face parte din Programa scolara pentru clasa a II-a, Comunicare in limba romana, aprobata prin OMEN nr. 3418/2013.
a) Pornind de la competenta specifica data, scrieti doua exemple de activitati de invatare pentru o lectie de predare-invatare.
b) Exemplificati modul de utilizare a metodei dramatizarii in vederea realizarii competentei specifice date, prin valorificarea unuia dintre exemplele de activitati de invatare de la subpunctul a).
a) Exemple de activitati de invatare:1. Construirea de dialoguri pe o tema data intre doua personaje; 2. Jocul de rol (sau interpretarea rolurilor din poveste, cum vrem s-o formulam)
b) Pentru dezvoltarea competentei Participarea cu interes la dialoguri, in diferite contexte de comunicare am ales ca activitate de invatare jocul de rol , activitate pe care o realizez cu ajutorul metodei dramatizarii.
La inceputul activitatii le citesc elevilor povestea “Capra cu trei iezi” sau poezia…….., identific cu ajutorul lor personajele din poveste si secventa care urmeaza a fi pusa in scena.
Notez pe biletele personajele care vor fi interpretate si ii pun sa isi aleaga un biletel pentru distribuirea rolurilor, lupul, capra, iezii.
Fiecare participant primeste o fisa cu sarcinile de realizat si li se comunica timpul acordat pentru invatarea replicilor, le comunic ca pot folosi si fisele cu replici primate, daca nu au reusit sa memorize tot.
Dupa invatarea individuala a rolului, elevii sunt chemati in fata pentru punerea in scena a secventei alese, la final, dezbat cu toti participantii modul de interpretare si reluarea secventelor in care nu s-au obtinut comportamentele , la dezbatere participa si observatorii.
La examen detaliati putin mai mult la continutul povestii sau fabulei, in functie de ce alegeti, aici m-am axact pe pasii metodei si redactarea la examen, povestiti scena aleasa )
- METODICA PREDARII MATEMATICII
Analizati, in 1-2 pagini, rolul invatarii prin cooperare in activizarea elevilor in lectiile de matematica la clasele a III-a si a IV-a, avand in vedere urmatoarele aspecte:
- explicarea specificitatii invatarii prin cooperare;
- argumentarea unui punct de vedere personal cu privire la importanta utilizarii invatarii prin cooperare in lectiile de matematica la clasele a III-a si a IV-a;
- prezentarea succinta a rolului formativ al invatarii prin cooperare in lectiile de matematica la clasele a III-a si a IV-a;
- mentionarea a doua tipuri de lectie in care poate fi utilizata invatarea prin cooperare in lectiile de matematica la clasele a III-a si a IV-a.
Invatarea prin cooperare este o strategie de instruire structurata si sistematizata a grupurilor mici de elevi, astfel incat acestia sa poata lucra impreuna urmand ca fiecare membru al grupului sa-si imbunatateasca performantele proprii si sa contribuie la cresterea performantelor celorlalti membrii ai grupului.
In opinia mea, invatarea prin cooperare a capatat un rol esential in procesul instructive-educativ, in cadrul orelor de matematica , dar si in cadrul altor discipline.
In primul rand, scoala romaneasca promova competitia si individualismul, incurajand reusita personala, acum, in contextul unui invatamant orientat spre „modernitate”, ea si-a schimbat strategia si abordeaza ideea cooperarii prin: simularea interactiunii dintre copii; depunerea unui efort sporit de catre copii in procesul de invatare; Generarea sentimentelor de acceptare si simpatie; dezvoltarea abilitatilor de comunicare; dezvoltarea gandirii critice.
In al doilea rand, datorita democratizarii accesului la cunostinte, rolul invatatorului se reduce dramatic, el devenind un organizator, o calauza a invatarii, oferind elevilor, in locul traditionalei “transmiteri de cunostinte”, veritabile “experiente de invatare”.Astfel, copiii se ajuta unii pe altii sa invete, impartasindu-si ideile; stau unii langa altii, explica ceea ce stiu celorlalti, discuta fiecare aspect al temei pe care o au de rezolvat impreuna, se invata unii pe altii.(Exemple de metode in care se foleste invatarea prin cooperare: mozaicul, turul galeriei)
In concluzie, in cadrul orelor de matematica, invatarea prin cooperare este o strategie de predare-invatare importanta, dezvoltand atat competentele si deprinderi de la disciplina, dar si competente si deprinderi sociale si de comunicare interpersonala.
Invatarea prin cooperare reprezinta folosirea grupurilor mici in scopuri instructionale, astfel incat- lucrand impreuna- elevii isi maximizeaza atat propria invatare, cat si pe a celorlalti colegi.
Printr-o astfel de organizare a situatiilor de invatare, elevii depind intr-un mod pozitiv unii de altii, iar aceasta interdependenta pozitiva ii conduce la devotament fata de grup.
Alte elemente esentiale in invatarea prin cooperare sunt:
- responsabilitatea individuala
- interactiunea stimulatoare
- deprinderi si competente interpersonale
- constientizarea si evaluarea modului in care functioneaza grupul de lucru.
Atunci cand se realizeaza invatarea prin cooperare in mod regulat, elevii, din “singuratici care invata”, pot deveni “colegi care invata impreuna”, atingand niveluri ale competentei academice in cadrul grupului si ca membri ai echipelor.
Grupurile de invatare prin cooperare se concentreaza asupra maximizarii succesului academic al tuturor membrilor grupului.
Normele grupului trebuie stabilite ca o problema a: responsabilitatii grupului; capacitatii de reactie la ceilalti; cooperarii; luarii deciziilor prin consens; rezolvarii de probleme.
Tipuri de lectii in care se poate folosi invatarea prin cooperare: lectia mixta(de predare-invatare) , lectia de recapitulare(sistematizare si consolidare) sau in lectia de formare de periceperi si deprinderi(lectiile practice sau in care se fac aplicatii, probleme)