Ellia

PIESĂ ÎN PATRU ACTE

 

          Personajele:

          ALEXEI VASILIEVICI TURBIN, colonel de artilerie, 30 de ai NIKOLAI TURBIN – fratele lui, 18 ani ELENA VASILIEVNA TALBERG, sora lor, 24 de ani VLADIMIR ROBERTOVICI TALBERG, colonel de stat majo soţul ei, 38 de ani VIKTOR JVIKTOROVICI MÂŞLAEVSKI, locotenent-major artilerie, 38 de ani LEONID IURIEVICI ŞERVINSKI, locotenent, adjutant ' pe: sonal al hatmanului ALEXANDR i BRONISLAVOVICI STUDZINSKI, căpiţa:

          29 de ani

          LARIOSIK, vărul din Jitomir, 21 de ani HATMANUL întregii Ucraine BOLBOTDN, comandantul diviziei lntâi de cavalerie a I

          Petliura GALANBA, sotnie* de-al lui Petliura, fost rotmistru al un regiment de ulani URAGAN KIRPATH

          VON SGHRATT, general german VON DUST, maior german UN MEDIC DIN ARMATA GERMANĂ UN CAZAC DEZERTOR OMUL CU COŞUL LACHEUL

          MAXIM, paznicul liceului, 60 de ani UN HAIDAMAC *, telefonist PRIMUL OFIŢER AL DOILEA OFIŢER AL TREILEA OFIŢER PRIMUL IUNCHER AL DOILEA IUNCHER AL TREILEA IUNCHER IUNCHERI ŞI HAIDAMACI

          Actele întâi, al doilea şi al treilea se petrec în iarn anului 1918, actul al patrulea – la începutul anului 191 Locul acţiunii – oraşul Kiev.

          * Ofiţer (locotenent) de cazaci în armata ţaristă (n.t.). ** Soldat In armata contrarevoluţionară din Ucraina în p rioada războiului civil (n.t.).

 

 

 

          Actul întâi

          TABLOUL ÎNTÂI

          Apartamentul Turbinilor. E searĂ. În şemineu arde focul. La ridicarea cortinei, ceasul bate de nouă ori şi cântă delicat un menuet de Boccherini. A 1 e x e i stă aplecat peste nişte hlrtii.

          NIKOLKA (cânta acompaniindu-se la ghitară): Vine Petliura*, frăţioare, Sunt zvonuri c-o să ne omoare, Mitraliori, mitralieri, Pilaf să-l faceţi până-n zori, Voi ne-aţi salvat de-atâtea ori, Mitraliori…

          ALEXEI Dracu ştie cum de-ţi vine să cânţi aşa ceva! Cântece de bucătăreasă. Nu ştii şi tu ceva mai decent? NIKOLKA De bucătăreasă? Dar le-am compus chiar eu, Alioşa. (Cântă.)

          Cânţi dacă vrei, de nu – zici pas, N-ai nici ureche, n-ai nici glas! Există voci la o adică… Ce păru-n cap chiar ţi-l ridică…

          ALEXEI Asta se potriveşte perfect la vocea ta. NIKOLKA Degeaba mă ironizezi, Aâioşa, zău că am voce. Ce-i drept, nu-i chiar ca a lui Şervinski, dar e acceptabilă totuşi. O voce dramatică, sau, şi mai

          * Petliura, Simon Vasilievici (1877-1926), unul din organizatorii mişcării naţionalist-burgheze din Ucraina în perioada 1917 – 1920. Între 1917-1918 a făcut parte din conducerea Radei centrale contrarevoluţionare şi a fost comandantul suprem al armatelor ei (n.t.).

          Exact, de bariton. Lenooika, hei Lenocika! (Jzici, nu-i aşa că am voce?

          ELENA (din camera ei): Cine? Tu? N-ai pic de vocţ

          NIKOLKA E necăjită, de-aia zice aşa. Şi de altfel, Aljoşs chiar profesorul de canto mi-a spus: „Dumne^ voastră, Nikolai Vasilievici, aţi fi putut ajung la operă, de n-ar fi fost revoluţia”. ALEXEI Mare tâmpit mai e şi profesorul ăsta al tăi NIKOLKA Eram sigur. Nervii sunt la pământ în casa Turb nilor. Profesorul de canto e tâmpit. Eu n-am voc< deşi ieri încă mai aveam, şi, în general, pesimis mul e copleşitor. Iar eu, prin firea mea, am predispoziţie clară spre optimism. (Atinge corzile.

          Deşi, să ştii, Alioşa, că şi eu încep să fiu neliniştii

          E deja nouă, iar el zicea că soseşte de dimineaţt

          Nu i s-o fi întâmpâat ceva?

          Tu să vorbeşti mai încet. Ai înţeles?

          Greu e, domnule, când ai piatră în casă o sor măritată. (din camera ei): Cât e ceasul în sufragerie?

          Ă-ă-ă… nouă. Ceasul nostru merge înainte

          Lenocika. (din camera ei): Lasă invenţiile, te rog.

          Uită-te la ea, ce emoţii are. (Fredonează.) 1 ceaţă… Ah, totul e înnegurat…

          Nu-mi sfâşia inima, te rog. Cântă ceva mai vese (cânta):

          Turişti se duc, turişti sosesc… Bonjur turişti, bonjur turistei Filmăm de mult, dar nu fiţi triste. Iubito! Cânt şi ameţesc… Gil-gU, gâl-gU, vin soldăţesc, Chipiuri, cizme şi nădragi

          ALEXEI NIKOLKA

          ELENA NIKOLKA

          ELENA NIKOLKA

          ALEXEI NIKOLKA

          Vin iuncherii, gardiştii dragi…

          Brusc se stinge lumina. Pe stradă trece, ciulind, o unilal militară.

          ALEXEI Ei, drace! Tot timpul se stinge. Lenocika, adu t rog luminările.

          ELENA (din camera ei): Imediat! … ALEXEI Iar a trecut o unitate.

          Elena intră cu luminarea, ascultă cu ateiţie. Undeva depăr se aude o bubuitură de tun.

          NIKOLKA Ce aproape e! Parcă s-ar trage chiar lângă Svia-toşino. Oare ce s-o fi întâmplând pe acolo? Alioşa, nu mă trimiţi pe mine să aflu ce se întâmplă la comandament? Zău că m-aş duce. ALEXEI Cum să nu, tu mai lipseai acolo. StaI. Te rog, liniştit.

          NIKOLKA Am înţeles, domnule colonel… De fapt, ştii, eu, din cauza… inactivitatea asta… e într-un fel păcat… Acolo oamenii se bat… Măcar de-ar fi gata mai repede divizionul nostru. ALEXEI îţi spun eu când o să am nevoie de sfaturile tale pentru pregătirea divizionului. Ai înţeles? NIKOLKA înţeles. Iertare, domnule colonel.

          Se aprinde lumina.

          ELENA Alioşa, oare unde-o fi soţul meu? ALEXEI Vine el, Lenocika.

          ELENA Dar cum se poate aşa ceva? A spus că vine de dimineaţă, iar acum e ora nouă şi încă n-a sosit. Nu s-o fi întâmpâat ceva cu el?

          ALEXEI Lenocika, sigur nu se putea întâmplă nimic. Ştii doar că linia dinspre vest e păzită de nemţi. ELENA Dar de ce n-a sosit până acum? ALEXEI Pesemne că sunt opriţi la fiecare staţie. NIKOLKA Călătorie revoluţionară, Lenocika. Mergi o oră, două stai.

          Soneria.

teatru radiofonic...........https://latimp.eu/?s=teatru+mihail+bulgakov

  
Attachments