„… eu aparţin pădurilor şi singurătăţii”.
Knut Hamsun
O zi oarecare: aniversez atâţia ani de la naştere – da. Însă, mă întreb, ce orgoliu, ce păgubos acces de vanitate, mă îndeamnă să aduc pe tapet un amănunt cu totul neimportant?
Văd o cameră îngustă unde, în afară de opt sau nouă paturi metalice, mizerabile, înnegrite, probabil salvate din incendiul unui spital, abia dacă poţi distinge fantoma unui şifonier antic – antic în sensul că e vechi şi hodorogit, gata să se destrame – şi o chiuvetă defectă din care apa susură într-una, fiindcă aşa îi place apei, să susure, să picure, când e prea obosită să mai curgă.
E frig. Opt sau nouă inşi pătrund în acelaşi timp în strâmta încăpere, înghesuindu-se, îndemnându-se unul pe altul să aţâţe un foc – însă nimeni n-are chef. E ora unsprezece şi zece la ce bun un foc?
Şi astfel, din scrumul focului neaprins s-a întrupat MARELE JOC.
Prognoză meteo: va ninge mult!
Personaje:
Bucur O.
Medic, laureat al premiului Ambroise Pare al Academiei Franceze de Medicină.
Actor, laureat al premiului „Oscar”.
Toma Bumbuc.
Marele Şeik Rahman.
Dhimitrie (poetul)
Ştefan cel Bigot.
Dimitrie (pietrarul)
Jake Marigni d'Acteon.
Melania.
Z. (de la „zăpadă”) şi alţii, şi altele
1. Cum te rabdă inima să treci pe lângă o biată oaie, fără să-i oferi un drops?
2. Îl cunoşteam prea bine, el este omul care-şi flutură zadarnica sete de fantezie ca pe o flamură de pirat! Avertizez: fraza aceasta ascunde o capcană.
3. Cât mă bucură că am izbutit să leg cu atâta indiferenţă cuvintele începutului. Ele spun aproape totul. Unele amănunte de plan secundar abia dacă mă voi osteni să le mai adaug, azi, mâine, sau în altă clipă răcoroasă când venele Turnului de Apă vor zbârnâi pe diferite voci, aducându-mi în memorie, poate, profilul de pungaş melancolic al locatarului anterior, locotenentul Kalendula, cu mult controversata-i existenţă asupra căreia magnificii, supravieţuitorii, n-au izbutit încă să se pună de acord: fiindcă nici n-au comentat-o.
4. Întind o labă cu degete subţiri, foarte lungi, cam jilave la orice oră, labă de intelectual: am un nume stupid, Toma Bumbuc. Aduce a uscăciune. Dar în această privinţă, nu am nici o vină. Chiar dacă visez nopţi cu formidabile cavalcade (dar cu final penibil), mă declar cel mai conformist individ, şi cel mai cuminte redactor al foii „3 fire împletite”. Cum să răspund altfel valurilor alternative de tembelism?!
Fiindcă mă apropii ca înălţime de unu nouăzeci, magnificii, supravieţuitorii, consideră că şi în prezent, ajuns la mijlocul vieţii, continui să sporesc în lungime; tot o anumită sugestie a lor e că, slab cum mă aflu, pot fi folosit în loc de ac. Aţa, la nevoie, se poate strecura prin urechi.
5. Ninge iarăşi!
Ninge mereu! Printre fulgii de zăpadă, indivizii suferă o dedublare ciudată. Se întâmplă ca, dând colţul, brusc, să se privească ochi în ochi, acelaşi om. Şi se sperie. Şi individul fuge de sine însuşi. Nu reuşeşte. Nimeni n-a reuşit să se privească, de la distanţă, cu nepăsare.
6. De la înălţimea Turnului de Apă zăresc nălucind către mine – chemare stridentă la acţiune.
— Panoul cinematografului Tivoli care glăsuieşte: Marea premieră a sezonului! „Rio Jim împotriva lui Doc Holliday”. În rolul lui Doc – Kirk Douglas. În rolul Rio Jim – Bucur O.!
Trebuie să mă adun, să văd şi eu, în sfârşit, această peliculă despre care se vorbeşte mult. Împrejurul reclamei, aş zice, ninge şi mai intens, z. (zăpada) s-a lipit de unele litere, acoperindu-le, sau deformându-le. Prin văzduh, alături de fulgi, sau printre fulgi, săgetează scarabei, fluturi, mustăţi smulse, ici colo câte o perucă singuratică – miniaturală paraşută, iar şi mai rar, piei de leopard, de panteră. Dar iată că fac ocoluri, ocoluri, în loc să mă apropii de subiect. Iar adevăratul subiect e în momentul acesta vizitatorul meu. De vreo jumătate de ceas vizitatorul meu a încremenit. E un ins cenuşiu ca o ceaţă clasică. Dacă ar merge prin ceaţă, nu i-ai deosebi contururile – cu atât mai periculos! Aţi văzut vreodată o răgace care stă încremenită şi pare că meditează? În realitate nu meditează. Nici vizitatorul meu cenuşiu nu neditează, ci pentru un interval a ieşit din timp. Cenuşiii izbutesc să iasă din timp mai lesne decât alţii, de alte culori. Ultimele sale cuvinte rostite, au fost:
— Prin urmare, îmi spuneţi, sau nu, unde-l pot găsi pe nesuferitul, pretinsul actor Bucur O.?
Nu m-aş opri asupra modului său de a rosti cuvintele, împiedicat, nefiresc… Dacă aş fi psihiatru, aş da o sentinţă drastică – însă nu sunt psihiatru.
Iată ultimul meu răspuns:
— Persoana care vă preocupă în aşa hal, se află departe, la Los Angeles, prin California mi se pare. Turnează doar câteva filme… De ce n-aţi da o fugă până acolo?
