Toamna cu luna
Când porţi peste pulovăr o niciodată căptuşită cu totdeauna
Când ştii ca ai mai iubit şi ai sa mai iubeşti
Printre taxiuri nefireşti.
Toamna cu luna
Când cabinele de telefon scânteiază
Când ştii ca nimic nu durează
Când pina şi vitrinele graseiază
şi vocea le tremura, şi serviciile de porţelan se fac zob.
Toamna de stlcla
Când magnetofoanele se fac zob
Când mixerele de plastic pălesc
Când aspiratorul asuda rece
Când trusa de şurubelniţe hohoteşte
Când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
Se-ngalbenesc şi cad de pe ramura mintii mele
şi toamna de vermut se crede tinăra uneori.
Noi n-o sa mai ţinem unul la altul.
N-o sa ne mai facă placere sa ne vedem fetele, rietul.
Noi n-o sa ne căsătorim,
N-o sa avem copii
şi n-o sa îmbătrânim împreună.
Mi-e aşa de clar lucrul asta acum.
Iar vieţile noastre n-or sa fie îndelungate
Ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
August, decembrie, aprilie.
Toamna cu luna
As vrea atât de tare sa fim acum împreună
Sa privim vitrinele împreună
Sa numărăm taxiurile împreună
şi sa ne ningă frunzele-ngalbenite.
SFÂRŞIT