Ellia

„Totul se află în toate părţile, fiecare lucru este toate lucrurile, soarele e în toate stelele şi fiecare stea e toate stelele şi soarele.”

          (Plotin, „Enneadas”, 5, 8, 4)

 

„Totul pe lume-i frumos, neasemuit de frumos, pentru că-i adevărat.”

          (Dostoievski, „Fraţii Karamazov”)

„A suferit totul, însă totul într-o singură clipă desăvârşită.”

          (Kafka, „Jurnal”)

 

          SUMAR

          GENEZA

 

          (, Peste Bucureştiul cu ziduri şi

          Glorii”) 9 VIZIUNI

          Îmbrăţişarea 15 Ninge peste Gara de Nord 18 Rătăcind prin patiserii 21 Uriaşa 25 Ierihon 28 t” Ciocnirea 31

          Măreţia kitschului 33

          Be-bop baby (fiindcă la noapte vei fi

          A mea) 37<?

          Noapte de decemvrie 41 „, La revedere 47

          O motocicletă parcată sub stele 50 Pompei 52 Iluminare 54 Gipsy Queen Q2t* El însumi 64 f înserarea 6&*”* Maşinăria 68 Regele Soare

          IDILE

          Odată, vreodată. 83

          Fata de la instrumente muzicale 86

 

         

          Iarna cu tine 90

          Halucinaţie cu apariţia ei în costum

          De schi 93

          Cântecul de dragoste al lui J. Alfred

          Nobel 95

          Arca lui Noe (97; -Aş vrea să fiu amicul tău 100 Lolita 102 Garofiţa 104

          Pe când mă bărbieresc 106 Crima din Şoseaua Ştefan cel încetează 112

          Rogers/Î2&

          Ne pregătim să facem daruri 114 Marea odaliscă 117 Pis-pis 118 Doar încă o zi 120 Ecou de romanţă 125) Ascultându-1 pe Kenny Regina scrumbiilor 130 Poema chiuvetei 133

 

        CUPRINS:

          TOTUL

          I 137

          II 140

          IV 146

          V 149

          VI 152

          VII 155

          — MOMENTE

          O zi fericită din viaţa mea 161

          Fereastra plină de stele 171

          Mică elegie 173, La o artistă 175

          Fiara 177 f Gâză 179 fZâmbesc 181 f-Când ai nevoie de dragoste 183

          Adriana 184

          Acum te cunosc 186

          Bere şi frig 188

          O zi minunata pentru peştele-banană

          Cunoşti tu ţara unde înfloresc lămâii?

          O vodcă la „Caraimanul” 195

          Visul meu familiar 197

          Pace. Şi realism 200

 

         

          GENEZĂ

 

         

          Peste Bucureştiul cu ziduri şi glorii

          Răsăriseră sorii:

          Era câte un soare de jasp şi zăpadă

          Peste fiecare fantomatică stradă, Câte un soare portocaliu

          Peste Grădina Icoanei şi Cişmigiu, Un soare de seu

          Storcind umbre din Ateneu, Globuri de sticlă şi majolică

          Peste parcajele de lângă Ţăndărică, Bile, cercuri, sfere, curburi

          La Băneasa, peste păduri, Şi chiar un soare albastru

          Peste o musculiţă de alabastru

          Bâzâind într-un ferometal.

          Şi erau şi sori de caşmir, de fistic, de Tuborg, de vulpi, de coral

          Încât orice bloc din Floreasca sau Colentina

          Îşi avea deasupra lumina.

          Dacă te uitai mai atent, Fiecare soare era mono, bi, tri sau tetravalent, Şi între ei se iscau legături

          Ca între chimicale, ca între borduri, Ca între planete, ca între zmee, Aşa că apăreau pe cer molecule gigantice: proteine, grăsimi şi uree, Aminoacizi, enzime băloase, Şi din ribozomi, membrane fosforice, sucuri, mătase

          Se încropiră celulele vii.

          Era ca un câmp de cămăruţe liliachii, Pe margini cu scântei electrice, pâlpâind, Iar din acest mucilaginos labirint

          Se închegau ţesuturi şi zgârciuri, tendoane şi piei, Trahee de vâsc şi artere de clei, Nervii ca un copac sau ca un păianjen sau ca o meduză

          Iritând pulpă, torace şi buză.

          Sub stafia de jar

          Ne oripila sistemul osteo-muscular

          Străveziu în lumină, Iar prin interstiţii, mareele de adrenalină

          Izbeau, cu flux şi reflux, în pereţi.

          Şi brusc bătu inima.

          Şi brusc bătu inima, brusc începură ganglionii să lumineze.

          Brusc începură venele, ca nişte curcubee de orgă, Să gâlgâie şi să cânte. Brusc începu creierul să gândească.

          Iar la cea dintâi dungă albastră a dimineţii

          Brusc omul deschise ochii.

          Sclipeau în jurul său Jupiteri şi radiosurse, Îşi îndrepta corpul într-un ocean electromagnetic, Înota în volutele minţii.

          Bucurestiul era la un micron depărtare de ochiul său, Terasa de la Inter aproape că îi zgâria retina

          Iar turiştii îşi aţinteau binoclurile spre albăstrimea striată

          A irisului său, numai peruzea şi agată.

 

         

          Răsărise ochiul albastru peste circulaţia rutieră

          Ce ne mai puteam de-acuma dori?

          Ce ne mai puteam dori decât ca el să ne ţină în palme, Să-i vedem enormele şanţuri digitale trăgându-ne aproape, Tot mai aproape de ochiul său.

  
Attachments
Totul de Mircea Cărtărescu.doc 545.5 Kb . 19 Views