BUTELII. 1971-1996
Suddeutsche Zeitung, Miinchen – 22 oct. 1971 „GOMA: „Conducerea comite greşeli din ce în ce mai grave„ „Scriitorul român PAUL GOMA, a cărui carte Ostinato a provocat senzaţie săptămâna trecută la Târgul de Carte de la Frankfiirt descrie situaţia actuală ca „stupidă”: pe undele radioului Europa Liberă – Miinchen – îşi aude, în prezent, cartea transmisă în foileton, „însă eu, autor, nu am văzut un singur exemplar tipărit”.
(.) „Delegaţia română la Târgul de Carte de la Frankfiirt şi-a retras demonstrativ cărţile de la standul românesc, iar ambasadorul Oancea şi-a anulat vizita la Frankfurt, astfel protestând împotriva „apariţiei ilegale” a romanului Ostinato la editura Suhrkamp.
Cartea mea este considerată de autorităţi „o armă a duşmanului în politica internaţională – îndreptată împotriva României! Fireşte, este un neadevăr; nu aşa ceva este cartea mea.”, a spus scriitorul, în vârstă de 38 ani, într-o convorbire cu AP, în apartamentul ce-1 ocupă la marginea Bucureştiului. „Cei din conducere comite greşeli din ce în ce mai grave în demersurile ei de a sugruma această carte. Greşeală a fost hotărârea ei de a nu o publica, nu dorinţa mea firească de a o vedea tipărită. Acum se supără pe. Occident, fiindcă mi-a editat-o – această enormă gafă politică n-are să facă decât să asigure succesul de vânzare a romanului.”
Cu privire la scrisoarea sa din iulie prin care anunţa că renunţă la publicare, la editura Suhrkamp, dacă se transformă o oarecare afacere editorială în afacere politică, Goma spune: „în cele cinci convocări la Uniunea Scriitorilor am scris cinci variante ale scrisorii – în care anunţam că nu doresc o exploatare politică a romanului. Am aflat mai târziu: niciuna din variante nu a fost expediată de. Comanditari. Ei ar fi vrut să formulez astfel: „Interzic editarea cărţii – vă dau în judecată dacă nu vă conformaţi.„, fără a explica de ce anume le interzic.” „în săptămâna în care şeful statului şi partidului, Ceauşescu a anunţat noua sa politică culturală („Tezele din iulie '71„ – n.m. P. G.), a fost expediată editorului o scrisoare prin care autorul retrăgea drepturile acordate editurii.” „Am aflat, între timp: scrisoarea ajunsă la Suhrkamp era dactilografiată – or eu, în cele cinci convocări ca la Securitate, scrisesem de mână; în al doilea rând, fusese bătută. la o maşină marca cehă Consul – ca a mea – ceea ce n-ar fi neobişnuit: Securitate îmi intră în casă, îmi fură manuscrise, îşi face de mâncare, lasă vasele murdare – ar fi putut foarte bine să dactilografieze pe maşina mea, nu? Însă mai este ceva: ei mi-au „pus„ semnătura olografa pe un text dactilografiat – ceea ce, oriunde, oricând constituie un fals în acte.” „Lui Goma în cursul diferitelor întâlniri cu funcţionari politici i s-au înşirat diferite motive pentru care romanul său nu poate apărea: „Unii îmi atrăgeau atenţia că „astfel de teme' nu pot fi tratate de oricine, ci numai de scriitori devotaţi partidului şi care au dovedit loialitatea. Or eu nu sânt. Deci: nu am dreptul să scriu despre Securitate! Nici despre tragedia Basarabenilor, a Saşilor şi a Şvabilor! Altul mi-a comunicat: „Cartea d-tale este foarte slabă din punct de vedere estetic!„ Un altul: „Ostinato al d-tale este o carte antisovietică!„ Iată şi un reproş scris – dealtfel ultimul (Goma prezintă un text oficial): mi se aduce la cunoştinţă că romanul meu „nu corespunde realităţilor noastre, actuale, socialiste!„
Aachener Nachrichten, Aachen, 22 oct. 1971 „O vizită la – la Bucureşti”
(Primele paragrafe sunt identice cu cele din articolul precedent).
„Cartea s-a născut din experienţa lui Goma ca deţinut politic după răscoala populară din Ungaria. A terminat-o acum cinci ani, dar nu a reuşit să o publice în România.
„I-au fost înşirate diferite motive pentru care Ostinato nu poate apărea în România” (citat din articolul anterior).
„Despre situaţia actuală Goma spune: „„Nu este adevărat – şi nici n-ar fi prea grav.
— Că vechii stalinişti au revenit la putere. Adevărat – şi cu adevărat grav: există în noua generaţie de scriitori-activişti de partid indivizi care mergeau la grădi-niţă când Stalin murea. Aceştia nu mai „lucrează„ cu ideologia, şedinţe, lozinci, luptă-de-clasă; ei nu sunt, ca cei vechi, semianalfabeţi, ei ştiu carte, cunosc limbi străine. Dar ei vor, nu victoria socialismului, ci propria prosperitate: o slujbă, un apartament, o maşină, un paşaport. Puţin le pasă de mijloace -scopul contează! În fond, aceştia sunt mai periculoşi decât staliniştii autentici: aceia făceau rău din prostie – aceştia au început a face ravagii din. Lipsă de scrupule”.
„Goma se aşteaptă să fie exclus şi din partid – ca şi din redacţia revistei săptămânale România literară. Redactorul şef al publicaţiei, Nicolae Breban, membru al CC al PCR, aflat la Paris, a demisionat din funcţie, pentru a protesta împotriva unei evoluţii pe care el o considera un semn de revenire la metodele staliniste”.
(traducere: Luiza Năvodaru)
Suddeutsche Zeitung, Miinchen, 20 nov. 1971 „„Experimentele sunt necesare„„ „Convorbire cu scriitorul „Când editura Suhrkamp a lansat romanul Ostinato al scriitorului, la Târgul de Carte de la Frankfurt, delegaţia română a părăsit standul propriu – în semn de protest.
Până în prezent romanul lui nu a putut fi publicat în ţara sa.
Christian Schmidt-Hăuer a avut următoarea convorbire cu, la Bucureşti – după Plenara PCR în probleme de politică culturală.
S. H.: Cum poate fi definit roamnul Dvs., Ostinato? Este o relatare literară a unor experienţe trăite, carcerale, cu trăsături autobiografice? Un roman politic? O răfuială cu un sistem?
P. G.: Ostinato nu este nici roman-politic, nici roman-autobiografic, nici roman-diatribă (pamflet). Ci un roman, deci şi autobiografic, şi politic şi diatribă şi. Produsul, secreţia unui om despre oa-meni. Produs cu intenţii artistice. Roman, expresie totală fiind, nu putea ocoli aspectul „politic”- cine afirmă că se poate scrie roman „nepolitic” în lumea noastră, în timpul nostru – acela minte; şi îi minte pe cititori.
