O revizuire critica a noţiunilor de spatiu şi timp, pe baza unei analize profunde a faptelor experimentale şi teoretice de care dispunea fizica la începutul secolului XX, i-a permis lui Albert Einstein construirea unei teorii, care a revoluţionat întreaga fizica.
Concluziile acestei analize au fost sintetizate de către Einstein (1905) în doua postulate, care constituie punctul de pornire al teoriei relativităţii restrânse (speciale). Primul postulat este o generalizare a principiului relativităţii mecanice. Acest principiu al lui Einstein afirma ca:
FENOMENELE FIZICE SE DESFĂŞOARĂ IDENTIC IN TOATE SISTEMELE DE REFERINŢĂ INERŢIALE IN CONDIŢII INIŢIALE IDENTICE.
Astfel, noţiunea de sistem de referinţă absolut este eliminata din fizica şi de asemenea şi eterul universal.
Formularea legilor fizici este aceeaşi în toate sistemele de referinţă inerţiale.
Cel de-al doilea postulat afirma:
VITEZA LUMINI IN VID ARE ACEEAŞI VALOARE IN TOATE SISTEMELE DE REFERINŢĂ INIŢIALE şi IN TOATE DIRECŢIILE, ADICĂ NU DEPINDE DE MIŞCAREA SURSEI DE LUMINA SAU A OBSERVATORULUI.
Viteza lumini în vid reprezintă viteza maxima de transmisie a oricărei interacţiuni.
Teoria rivalităţi restrânse, care se bazează pe cele doua postulate ale lui Enstein, ia în considerare numai sistemele de referinţă inerţiale. Mişcarea accelerata a sistemelor de referinţă se studiază în cadrul teoriei generalizate a rivalităţii.
Teoria rivalităţii lui Einstein reprezintă o concepţie noua despre spatiu şi timp. Afirmaţia privind constanta vitezei luminii în vid şi a faptului ca acesta reprezintă viteza maxima de transmitere a oricărei interacţiuni a condus la reconsiderarea unor noţiuni spaţio-temporale fundamentale ca: simultaneitatea, durata unui proces sau interval de timp dintre diferite evenimente, dimensiunile corpurilor, respectiv distantele ce separa în spatiu diferite evenimente. Propagarea unui semnal luminos în vid şi valoarea vitezei acestuia sunt elemente comune tuturor sistemelor de referinţă inerţiale şi pot fi puse la baza unor defintii fundamentale în toate aceste sisteme. In acest sens vom expune concepţia lui Einstein despre simultaneitate, durata unui proces şi dimensiunile corpurilor în mişcare.
SFÂRŞIT