CUM A FOST DESCOPERITĂ ATLANTIDA.
I. EXPEDIŢIA SUBMARINĂ
— E o idee! Lăsând cartea din mână, mister Solly repetă din nou: Da, e o idee! şi se cufundă în gânduri.
Mister Solly este fabricant şi bancher din New-York, căruia totul i-a mers din plin şi care s-a îmbogăţit în urma livrărilor de materiale în timpul primului război mondial.
Pentru asemenea oameni, războiul este un lucru minunat. Cu cât se înălţau mormanele de cadavre pe câmpurile de bătaie, cu atât se rotunjea şi contul curent al lui mister Solly. Spre sfârşitul războiului, mister Solly „valora” câteva miliarde de dolari.
Dar când a ajuns în culmea puterii sale financiare, i s-a întâmplat o poveste cam neplăcută. Mesele copioase, stropite din belşug cu vinuri alese, au pricinuit îmbolnăvirea vaselor sanguine din creier şi mister Solly a căzut la pat, lovit de o congestie cerebrală tocmai când se aştepta mai puţin. Piciorul şi mâna dreaptă i-au paralizat. Congestia însă a fost uşoară datorită excelentelor îngrijiri medicale, şi peste câteva luni bolnavul s-a însănătoşit. Se părea că paralizia trecuse, dar doctorul i-a interzis categoric pacientului său să-şi reia activitatea financiară.
— Ajunge cât te-ai agitat! i-a spus medicul. Dacă vrei să-ţi păstrezi sănătatea, trebuie să-ţi schimbi cu desăvârşire felul de viaţă. Călătoreşte, colecţionează, ocupă-te cu opere de binefacere, într-un cuvânt, fă ce vrei ca să treacă timpul şi să te distrezi, dar evită orice încordare nervoasă, orice efort intelectual. Altfel, nu răspund de viaţa dumitale.
În faţa acestui ultimatum, înaintea lui mister Solly se ridica o problemă care nu era deloc uşoară: cu ce să-şi umple viaţa şi cum să-şi folosească nemăsurata-i bogăţie?
Era singur, ceea ce complica şi mai mult situaţia, căci n-avea de cine să se îngrijească în afară de sine însuşi.
Să plece în Africa şi să vâneze lei?
Senzaţiile prea puternice pe care ţi le oferă acest sport nu-l atrăgeau pe mister Solly.
Să se dedice operelor de binefacere?
I-a fost de ajuns numai să se gândească la acest lucru, că pe faţa lui roşie şi puhavă se ivi o strâmbătură de dezgust. Era o ocupaţie prea banală, prea trivială pentru el. Să semneze un cec de vreo sută de mii de dolari în folosul universităţii, pentru ca apoi să-şi admire portretul în ziare? îndeletnicire plicticoasă, fără rost!
Atunci mister Solly încercă să-şi treacă vremea ocupându-se cu tot soiul de colecţionări. începu să achiziţioneze tablouri ale vechilor maeştri italieni. Dar, se vede treaba, toţi aceşti Leonardo da Vinci şi Rafaeli n-au ţinut seama, la vremea lor, de cerinţele americanilor, aşa încât majoritatea pânzelor originale erau deja achiziţionate. Într-o bună zi, făcându-se de râs cu achiziţionarea unui Corregio „original”, care până la urmă s-a dovedit a fi o copie abil făcută, mister Solly se scârbi de pictură.
Urmară achiziţii de boomerang-uri australiene, clopoţei chinezeşti… iar o colecţie compusă din trei sute cincizeci de specii de purici vii, adunaţi din toate colţurile lumii, a făcut să se vorbească despre el o bucată de vreme.
Dar toate astea nu erau ceea ce ar fi dorit el… Trebuia să găsească ceva care să iasă din comun, ceva care să-i imortalizeze numele.
După ce gustase din roadele bogăţiei şi ale puterii, mister Solly visa în sinea lui la glorie. Dar cum s-o cumpere? Era ceva mai complicat decât cumpărarea acţiunilor la bursă.
Şi iată că în clipa când aproape îşi pierduse speranţa de a găsi un scop demn de viaţa lui, o simplă întâmplare îi veni în ajutor.
Secretarul personal al lui mister Solly lăsă întâmplător pe biroul acestuia o carte cu copertă pestriţă în dungi albastre şi cenuşii. Era un volumaş redactat în limba franceză:”Roger de Vigny. Un continent dispărut. Atlantida, a şasea parte a lumii”.
Plictisit, miliardarul frunzări cartea, însă câteva rânduri îi reţinură atenţia.
„Este nevoie să se organizeze o expediţie – scria autorul – la care să participe vasele tuturor naţiunilor şi să se cerceteze cuprinsul Oceanului Atlantic, pentru a putea fi găsit pământul sfânt unde îşi dorm somnul de veci străbunii comuni ale celor mai vechi popoare din Europa, Africa şi America.” „O expediţie submarină pentru descoperirea Atlantidei… Ar fi o idee!”
Aprinzându-şi o ţigară de foi, mister Solly se lăsă pradă unor gânduri pline de vanitate. El, mister Henri Solly, descoperă continentul dispărut. El va fi un nou Columb. El va înfige înstelatul drapel american pe acest continent dispărut. Dar colecţiile de pe fundul oceanului! De bună seamă că acolo n-or să fie copii. Toate sunt lucrări originale, de o valoare nepreţuită. „Iată un loc destul de bun pentru a-mi plasa capitalul – se gândi mister Solly, obişnuit să privească toate lucrurile din punct de vedere comercial. Şi-apoi, gloria, gloria…”
Da, hotărât, asupra acestui lucru trebuie să reflecteze. Trebuie negreşit să studieze această problemă. Mister Solly cercetă bibliografia aflată la sfârşitul cărţii: „Numai colecţia de cărţi de la Institutul Smithson conţine peste cincizeci de mii de volume…” „Ei, asta-i prea de tot! Şi mister Solly se încruntă, închipuindu-şi vrafurile de cărţi. De altfel, la ce mai există savanţi pe lume? O să le încredinţăm lor trierea necesară. Deocamdată, însă, ia să vedem ce spune de Vigny.”
Uitând chiar şi de regimul sever impus de doctor, mister Solly rămase treaz mult timp după miezul nopţii, cufundat în citirea volumului.
