CAPITOLUL 6
Dizolvarea corpului-durere.
Cea mai mare parte a suferinţei oamenilor este inutilă. Este creată chiar de dumneavoastră, atât timp cât viaţa vă este condusă de mintea care nu este supusă observării. Durerea pe care o creaţi acum este întotdeauna o formă de neacceptare, o formă de rezistenţă inconştientă faţă de ceea ce este.
La nivelul gândului, rezistenţa este o formă de critică. La nivel emoţional, este o formă de negativism. Intensitatea durerii depinde de gradul de rezistenţă faţă de momentul prezent, iar acesta depinde la rândul său de gradul de identificare cu mintea. Mintea caută întotdeauna să nege clipa Acum şi să evadeze din ea.
Cu alte cuvinte, cu cât sunteţi mai identificat cu mintea dumneavoastră, cu atât mai mult suferiţi. Sau puteţi privi acest lucru şi în felul următor: cu cât sunteţi mai capabili să respectaţi şi să acceptaţi clipa Acum, cu atât sunteţi mai liber de durere şi suferinţă – şi de mintea egocentrică.
Unele învăţături spirituale afirmă că toată suferinţa este, în ultimă instanţă, o iluzie, şi acest lucru este adevărat. Se pune întrebarea: este adevărat şi în cazul dumneavoastră? O simplă credinţă nu face ca acest lucru să devină adevărat. Vă doriţi să suferiţi pentru tot restul vieţii, continuând să spuneţi că durerea este o iluzie? Vă eliberează acest lucru de durere? Ceea ce ne interesează aici este modul în care puteţi realiza acest adevăr – ceea ce înseamnă că poate deveni propria dumneavoastră experienţă.
Durerea este inevitabilă atât timp cât vă identificaţi cu mintea, adică atât timp cât sunteţi inconştient din punct de vedere spiritual. Mă refer aici în primul rând la durerea emoţională, care este în acelaşi timp şi principala cauză a durerilor fizice şi a bolilor. Resentimentul, ura, mila de sine, vinovăţia, furia, deprimarea, gelozia s.a.m.d., chiar şi cel mai uşor sentiment de iritare – toate sunt forme ale durerii. Şi orice plăcere sau exaltare conţine în ea sâmburele durerii, fiind inseparabilă de contrariul ei care se va manifesta în timp.
Oricine a folosit vreodată un drog pentru a avea o experienţă de exaltare ştie că exaltarea se transformă într-un final în deprimare, că plăcerea se transformă într-o formă de durere. Mulţi oameni ştiu din proprie experienţă cât de uşor şi de repede se poate transforma o relaţie intimă dintr-o sursă de plăcere într-una de durere. Privit dintr-o perspectivă superioară, atât polul negativ cât şi cel pozitiv sunt feţe ale aceleiaşi monede, fac parte din durerea fundamentală, care este inseparabilă de starea egocentrică de conştiinţă identificată cu mintea.
Există două niveluri ale durerii: durerea pe care o creaţi acum şi durerea din trecut, care încă mai trăieşte în mintea şi capul dumneavoastră.
Atât timp cât nu puteţi accede la puterea clipei de Acum, fiecare durere emoţională pe care o trăiţi lasă în urmă un reziduu de durere care continuă să trăiască în dumneavoastră. Se contopeşte cu durerea din trecut, care se afla deja acolo, şi se fixează în mintea şi corpul dumneavoastră. Acest lucru include, bineînţeles, şi durerea suferită în copilărie, provocată de inconştienţa lumii în care v-aţi născut.
Această durere acumulată este un câmp energetic negativ care vă locuieşte trupul şi mintea. Dacă o priviţi ca pe o entitate invizibilă de sine stătătoare, vă apropiaţi foarte mult de adevăr. Este corpul-durere emoţional.
Corpul-durere are două modalităţi de funcţionare: latentă şi activă. Se poate afla în starea latentă în 90% din timp, însă într-o persoană extrem de nefericită poate fi activ în proporţie de 100%. Unii oameni trăiesc aproape în întregime prin corpul-durere, în timp ce alţii îl pot simţi numai în anumite situaţii, cum ar fi relaţiile intime, situaţiile asociate cu abandonarea sau pierderile din trecut, rănile fizice şi emoţionale s.a.m.d.
Poate fi activat de orice eveniment, mai ales dacă acesta rezonează cu un tipar de durere din trecutul dumneavoastră. Când este pregătit să se trezească din faza latentă, chiar şi numai un gând sau o remarcă inocentă făcută de cineva apropiat îl poate activa.
Renunţarea la identificarea cu corpul-durere.
CORPUL-DURERE NU VREA SĂ ÎL OBSERVAŢI ÎN MOD direct şi să îl vedeţi aşa cum este. În momentul în care observaţi corpul-durere, îi simţiţi câmpul energetic şi va fixaţi atenţia asupra lui, identificarea s-a rupt.
A apărut o dimensiune superioară de conştiinţă. Eu o numesc prezenţă. Sunteţi acum martorul sau observatorul corpului-durere. Aceasta înseamnă că el nu vă mai poate folosi, pretinzând că vă reprezintă, şi nu se mai poate alimenta prin dumneavoastră. V-aţi descoperit puterea interioară autentică.
Unele corpuri-durere sunt neplăcute, dar relativ inofensive, de exemplu ca un copil care nu se mai opreşte din smiorcăit. Altele sunt monştri vicioşi şi distructivi, adevăraţi demoni. Unele sunt violente fizic; cu mult mai multe sunt violente din punct de vedere emoţional. Unele vor ataca oamenii apropiaţi sau pe cei din jurul dumneavoastră, în timp ce altele vă vor ataca pe dumneavoastră, gazda lor. Gândurile şi sentimentele pe care le aveţi despre viaţă devin atunci profund negative şi autodistructive. Bolile şi accidentele apar deseori în acest mod. Unele corpuri-durere îşi împing gazdele la sinucidere.
Când credeţi că ştiţi bine o persoană şi apoi va confruntaţi brusc cu o creatură străină şi îngrozitoare, trăiţi un şoc puternic. Este însă mai important să observaţi corpul durere în dumneavoastră decât în alţii.
ACORDAŢI ATENŢIE ORICĂRUI SEMN DE NEFERICIRE, sub orice formă ar apărea – poate fi corpul-durere pe cale de a se trezi din starea latentă. Acesta poate lua forma iritării, a nerăbdării, a unei proaste dispoziţii, a unei dorinţe de a răni, a enervării, a furiei, a deprimării, a nevoii de a crea un moment dramatic în viaţa dumneavoastră intimă s.a.m.d. Surprindeţi-l chiar în momentul în care se trezeşte din starea latentă.
Corpul-durere vrea să supravieţuiască, precum orice altă entitate vie, şi poate supravieţui numai dacă dumneavoastră vă identificaţi în mod inconştient cu el. Apoi se poate ridica, poate pune stăpânire pe dumneavoastră, poate „deveni” dumneavoastră şi poate trăi prin dumneavoastră.
Are nevoie să-şi primească „hrana” prin dumneavoastră. Se va hrăni cu orice experienţă care rezonează cu propriul său fel de energie, cu orice lucru care creează o nouă durere, indiferent de formă: enervare, distructivitate, ură, mâhnire, dramă emoţională, violentă şi chiar boală. Aşa că, după ce corpul-durere preia controlul, va crea o situaţie în viaţa dumneavoastră care va reflecta propria sa frecvenţă energetică, pentru a se hrăni cu ea. Durerea se poate hrăni doar cu durere. Ea nu se poate hrăni cu bucurie. Îi pare absolut indigesta.
Din momentul în care corpul-durere a preluat controlul, vă doriţi şi mai multă durere. Deveniţi atunci o victimă sau un agresor. Doriţi să răniţi sau doriţi să fiţi rănit, sau amândouă. Nu există o mare diferenţă între ele. Bineînţeles, nu sunteţi conştient de acest lucru, şi veţi afirma cu vehemenţă că nu vă doriţi durerea. Dar priviţi cu atenţie şi veţi descoperi că gândirea şi comportamentul dumneavoastră sunt proiectate în aşa fel încât să facă durerea să continue, atât pentru dumneavoastră cât şi pentru alţii. Dacă aţi conştientiza acest lucru, tiparul s-ar dizolvă, pentru că este o nebunie să-ţi doreşti mai multă durere şi nimeni nu este nebun în mod conştient.
Corpul-durere, care este umbra întunecată aruncată de către ego, se teme de fapt de lumina conştiinţei dumneavoastră. Îi este teamă că va fi descoperit. Supravieţuirea sa depinde de identificarea inconştientă cu el, precum şi de frica dumeavoastră inconştientă de a înfrunta durerea care trăieşte în dumneavoastră. Dar dacă nu o înfruntaţi, dacă nu o aduceţi în lumina conştiinţei, veţi fi constrâns să o retrăiţi de nenumărate ori.
Corpul-durere vă poate părea un monstru periculos pe care nu puteţi suporta să îl priviţi, dar vă asigur că este o fantomă lipsită de substanţă care nu poate triumfa în faţa prezentei dumneavoastră.
CÂND DEVENIŢI OBSERVATOR şi începeţi să anulaţi identificarea, corpul-durere va continua să opereze pentru un timp şi va încerca să vă păcălească să vă identificaţi din nou cu el. Deşi nu îl mai alimentaţi cu energie prin identificare, el are o anumită inerţie, ca un titirez care continua să se învârtească pentru un timp, deşi nimic nu îl mai activează. În acest stadiu poate crea şi dureri fizice în anumite părţi ale corpului, dar acestea nu vor dura.
Rămâneţi în prezent, rămâneţi conştient. Fiţi paznicul mereu vigilent al spaţiului interior. E nevoie să fiţi suficient de prezent pentru a observa corpul-durere în mod direct şi pentru a-i simţi energia. Atunci nu vă mai poate controla gândirea.
În momentul în care gândirea se aliniază la câmpul energetic al corpului durere, v-aţi identificat din nou cu ele şi îl hrăniţi din nou cu gândurile dumneavoastră. De exemplu, dacă furia este vibraţia energetică predominantă a corpului-durere şi nutriţi gânduri pline de furie, stăruind în minte asupra a ceea ce va făcut cineva sau asupra a ce aveţi de gând să-i faceţi dumneavoastră, atunci aţi devenit inconştient şi corpul-durere „v-a luat locul”. Acolo unde există furie, există mereu durere în spatele ei.
Sau atunci când sunteţi cuprins de o dispoziţie întunecată şi începeţi să dezvoltaţi un tipar negativ de gândire, gândind cât de cumplită este viaţa, gândirea vi s-a aliniat la corpul-durere şi aţi devenit inconştient şi vulnerabil în faţă atacului său.
„Inconştient”, aşa cum folosesc eu cuvântul aici, înseamnă a fi identificat cu un tipar mental sau emoţional. Acest lucru înseamnă absenţa totală a martorului.
Transpunerea suferinţei în conştiinţă.
Atenţia conştientă şi susţinută rupe legătura dintre corpul-durere şi procesele mentale şi dă naştere procesului de transmutare. Este ca şi cum durerea ar deveni combustibilul pentru flacăra conştiinţei dumneavoastră, care va arde astfel mai puternic.
Acesta este înţelesul ezoteric al vechii arte a alchimiei: transmutarea metalului obişnuit în aur sau a suferinţei în conştiinţă. Ruptura interioară este vindecată şi deveniţi din nou întreg. Din acel moment responsabilitatea dumneavoastră este de a nu mai crea noi dureri.
CONCENTRAŢI-VĂ ATENŢIA ASUPRA SENTIMENTULUI din interiorul dumneavoastră. Daţi-vă seama că acesta este corpul-durere. Acceptaţi prezenţa lui acolo. Nu vă gândiţi la el – nu lăsti sentimentul să se transforme în gândire. Nu judecaţi şi nu analizaţi. Nu vă creaţi din el o identitate. Rămâneţi prezent şi continuaţi să fiţi observatorul a ceea ce se întâmplă în dumneavoastră.
Conştientizaţi-vă nu doar durerea emoţională, ci deveniţi conştient şi de „cel care observă”, de martorul tăcut. Aceasta este puterea clipei Acum, puterea propriei dumneavoastră prezente. Apoi vedeţi ce se întâmplă.
Identificarea sinelui fals cu corpul-durere.
Procesul pe care tocmai l-am descris este unul extrem de puternic şi totuşi simplu. Îl poate învăţa şi un copil, şi să sperăm că într-o zi va fi unul dintre primele lucruri predate la şcoală. Odată ce aţi înţeles principiul de bază al prezenţei dumneavoastră ca observator al lucrurilor care se întâmplă în interiorul dumneavoastră – „înţelegere” însemnând trăire – aveţi la dispoziţie cel mai puternic instrument de transformare.
Nu neg faptul că veţi mai putea întâmpina o puternică rezistenţă interioară în procesul la renunţare la identificarea cu durerea. Acest lucru se va întâmpla mai ales dacă în cea mai mare parte a vieţii dumneavoastră aţi trăit o strânsă identificare cu corpul-durere emoţional, sau întreaga dumneavoastră identitate sau mare parte din sentimentul dumneavoastră de sine este investită în el. Aceasta înseamnă că aţi creat un sine nefericit din corpul-durere şi credeţi că dumneavoastră sunteţi de fapt aceasta ficţiune construită de minte. În acest caz, frica inconştientă că vă puteţi pierde identitatea va crea o rezistenţă puternică faţă de procesul de renunţare la identificare. Cu alte cuvinte, preferaţi să trăiţi în durere – să fiţi corpul-durere – decât să faceţi un slt în necunoscut şi să riscaţi să vă pierdeţi sinele cel nefericit.
OBSERVAŢI-VĂ REZISTENŢA INTERIOARĂ. Observaţi-vă ataşamentul faţă de durere. Fiţi extrem de atent. Observaţi ciudata plăcere pe care o derivaţi din sentimentul de nefericire. Observaţi impulsul de a vorbi şi de a va gândi la acesta. Rezistenţa va ceda când conştientizaţi aceste lucruri.
Apoi îndreptaţi-vă atenţia asupra corpului-durere, rămâneţi prezent ca martor şi iniţiaţi astfel transpunerea.
Numai dumeavoastră puteţi face aceasta. Nimeni nu o poate face în locul dumneavoastră. Dar dacă sunteţi destul de norocos să găsiţi pe cineva care este intens conştient, dacă vă puteţi afla în prezenţa lui şi îl puteţi urma în starea de prezenţă, acest lucru vă poate ajuta şi va accelera procesul. În acest mod, propria dumneavoastră lumina va deveni cu repeziciune mai puternică.
Când un buştean care tocmai a început să ardă este pus lângă unul care arde puternic, iar după un timp sunt separaţi, cel dintâi va arde cu mult mai mare intensitate. La urma urmei este acelaşi foc. Una dintre misiunile învăţătorului spiritual este să fie un astfel de foc. Este posibil ca unii terapeuţi să fie capabili să împlinească această misiune, cu condiţia să fi depăşit nivelul minţii, şi în acest fel să poată crea şi susţine o stare de intensă prezenţă conştientă în timp ce lucrează cu dumneavoastră.
Primul lucru pe care trebuie să vi-l amintiţi este acesta: atât timp cât a creaţi o identitate din durere, nu vă veţi elibera de ea. Atât timp cât sentimentul de identitate este investit în durerea dumneavoastră emoţională, veţi opune în mod inconştient rezistenţă şi veţi sabota fiecare încercare pe care o faceţi de a va vindeca de durere.
De ce? Pur şi simplu pentru că doriţi să rămâneţi intact, iar durerea a devenit o parte esenţială din dumneavoastră. Acesta este un proces inconştient şi singurul mod prin care îl puteţi depăşi este să îl conştientizaţi.
Puterea prezenţei dumneavoastră.
CONŞTIENTIZAREA BRUSCĂ a faptului că sunteţi sau aţi fost ataşat de durere poate fi o descoperire destul de şocantă. În momentul în care aţi realizat acest lucru, aţi rupt ataşamentul.
Corpul-durere este un câmp de energie, aproape ca o entitate care s-a instalat temporar în spaţiul dumneavoastră interior. Este energie vitală blocată, o energie care nu mai circulă.
Bineînţeles, corpul-durere se află acolo din cauza anumitor lucruri care s-au întâmplat în trecut. Este trecutul viu din dumneavoastră şi, când vă identificaţi cu el vă identificaţi cu trecutul. O identitate de victima este credinţa că trecutul este mai puternic decât prezentul, ceea ce reprezintă exact contrariul adevărului. Este credinţa că alţi oameni şi ceea ce v-au făcut ei poartă responsabilitatea pentru cine sunteţi acum, pentru durerea dumneavoastră emoţională şi pentru incapacitatea dumneavoastră de a fi cel care sunteţi de fapt.
Adevărul este că singura putere care există e conţinută în momentul prezent: puterea propriei dumeavoastră prezenţe. Odată ce înţelegeţi acest lucru, realizaţi de asemenea că dumneavoastră sunteţi acum răspunzător pentru spaţiul dumneavoastră interior – şi nimeni altcineva – şi că trecutul nu poate învinge puterea clipei Acum.
Inconştienţa îl creează; conştiinţa îl transformă în sine însuşi. Sfântul Pavel a exprimat foarte frumos acest lucru. „Iar tot ce este pe faţă se descoperă prin lumină, că tot ceea ce este descoperit, lumină este.” (Efeseni, 5,13)
Aşa cum nu puteţi lupta împotriva întunericului, nu puteţi lupta împotriva corpului-durere. Este suficient să îl observaţi. Observarea implică acceptarea lui ca parte a ceea ce este în momentul prezent.